Dupa intalnirea cu orangutanii de la Bukit Luwang, urma sa ne ducem in zona urmatoare… si pentru ca Indonezia este o tara aflata pe Cercul de Foc al Pacificului, plina de vulcani activi si de cutremure frecvente (cea mai mare eruptie vulcanica documentata istoric a avut loc undeva intre Sumatra si Java, in insula Krakatau, in 1883 – in urma ei, temperatura medie anuala in 1884 a scazut cu 1,2 grade, climatul mondial fiind deranjat pana, hat, in 1888), asa ca nici insula Sumatra nu putea sa duca lipsa de vulcani in plina activitate. Prin urmare, urmatorul popas in turul din Sumatra a fost in zona Berastagi, o regiune montana inconjurata de vulcani. Dar, din nou, am avut parte de descoperirea acestei incredibile varietati de etnii si obiceiuri care se gasesc pe insulele Indoneziei.

Daca zona litorala si nordica a Sumatrei este locuita intr-o majoritate covarsitoare de musulmani (cum ziceam, Sumatra a fost prima regiune din actuala Indonezie care a fost convertita la islam dupa contactul cu negustorii musulmani veniti din Orientul Apropiat), cu cat te duci in interiorul tarii, in zonele mai inalte, dai de populatii care si-au pastrat mai multe secole traditiile ancestrale si religia animista. In zilele noastre, acestia sunt nominal protestanti (au fost totusi convinsi de misionarii olandezi si germani ca n-ar fi o idee rea sa treaca la crestinismul protestant, care era cel mai tolerant cu privire la obiceiurile locale nu tocmai ortodoxe), dar continua sa se tina de vechile lor traditii animiste.

Populatia din zona inalta se numeste batak – sunt vreo 6 triburi care au totusi limbi distincte, dar din aceeasi familie. Sunt de origine austronesiana – acele populatii de navigatori indrazneti care au descoperit si colonizat marile si oceanele estului asiatic. Marea majoritate a cercetatorilor a ajuns la concluzia ca provin din Taiwan (unde continua sa traiasca o comunitate austronesiana) si s-au raspandit pe corabiile si pirogile lor prin Indonezia, FIlipine, coasta thailandeza, pana, hat, in Papua Noua Guinee si Noua Zeelanda, si peste ocean, pana chiar in Hawaii…

In Indonezia, exista doua populatii compacte care sunt considerate ca sunt foarte apropiate din punct de vedere genetic, dar si cultural – torajanii din Sulawesi si batacii din Sumatra. Si unii, si altii au un profund cult al stramosilor, obligativitatea unor ceremoniale somptuoase si extrem de costisitoare pentru nunti si ingropaciuni (la torajani, se spune ca muncesti toata viata sa-ti ingropi parintii si, uneori, socrii), plus ca sunt protestanti (chiar daca preotii ii lasa in duda lor sa sacrifice tauri si sa faca ce vor in conformitate cu traditiile ancestrale). Casele traditionale au atat in Toraja, cat si in nordul Sumatrei forma unor corabii si sunt extrem de mari (evident, ornate cu coarne de tauri – dovada a bogatiei). Aceste case cu forme de corabii sunt tot un omagiu adus stramosilor, pentru ca au venit pe mare.

Pana a ajunge insa in zona batacilor, ne-am oprit din nou intr-o suburbie a Medanului (drumul de la orangutani la vulcani trece din nou prin Medan), unde se afla una dintre cele mai stranii biserici pe care le-am vazut (mi-a adus aminte de Templul Alb de langa Chiang Rai). Se numeste Graha Maria Annai Velangkanni (Biserica Sf. Maria a Sanatatii) si este o biserica tamila (sud-indiana) in memoria aparitiilor Fecioarei pe undeva prin actualul stat indian Tamil Nadu. Este o biserica a micii comunitati tamile catolice din Medan, dar este cu adevarat imensa.

Ce este special nu este realmente dimensiunea, ci arhitectura, cu tot ce a fost construit de jur imprejur – arata extrem de mult cu un templu hindus, are cert elemente budiste (cea mai ciudata statuie este cea a Papei Ioan Paul al II-lea rasarind din lotus precum Buda!) si tot soiul de reprezentari haioase (de exemplu, Isus socializeaza cu un copil imbracat in tricou de fotbal si cu o minge sub brat!). Ca in toate bisericile crestine indiene, nu se poate intra decat descult (ca in templele hinduse sau budiste) si sincer mi-ar fi placut sa prind o slujba pentru ca, in mod cert, ar fi fost una teribil de originala (am asistat la un Craciun ortodox in Kerala care imi va ramane intotdeauna in amintire). Nu am asistat la slujba, in schimb am asistat la credinciosi rugandu-se desculti intr-un ritual reminiscent al celor budiste thailandeze), m-am fotografiat cu un preot si, evident, cu numerosi localnici – catolici sau nu, nu conta, tot iubitori de fotografii si selfie-uri erau!

Urmeaza un drum in urcare spre muntii batacilor… La inceput, a fost cum a fost, dar spre final, s-a mers bara la bara, pe serpentinele spre Berastagi tarandu-se mii si mii de masini, care probabil de sus, din vreun elicopter, ar fi fost vazute ca un sarpe de otel. Alaturi de Bukit Lawang, Berastagi este cel mai apreciat loc turistic din Sumatra de Nord, si cum prinsesem zilele libere de la sfarsitul Ramadanului, zeci de mii de oameni se pusesera in miscare asa, ca de weekend lung. Dintr-odata, uitandu-ma pe strada, dispar baticurile albe de pe capetele femeilor, se simte imediat ca am ajuns intr-o zona crestina. De altfel, vreo doua sate inainte de Berastagi sunt cunoscute prin numarul semnificativ de bordeluri – suntem intr-o zona crestina, dar mai toleranta. „Sa nu crezi ca batacele se prostitueaza aici. Vin tot musulmance din Medan, dar acolo ar fi omorate sau le-ar vedea cunoscutii”. De parca nu ar fi tot Medanul in Berastagi.

Cum ne-am apropiat de Berastagi, au inceput sa apara niste munti in forma aceea perfecta de vulcani… cand, la un moment dat, am exclamat „fumega!”. Intr-adevar, unul dintre vulcanii din zona, vulcanul Sinabung… Adormit de prin anii 1600, Sinabung si-a reinceput brusc si surprinzator activitatea in 2010 si de atunci continua sa erupa aproape in fiecare luna… Populatia de la picioarele lui Sinabung a fost evacuata, aparent au fost si eruptii cu gaze, iar in 2018 a fumegat aproape non-stop… Asa l-am prins si noi, fumegand, un nor gros de fum, cenusa si probabil gaze, ridicandu-se amenintator deasupra zonei. Desi ghidul ni l-a aratat si pe Sibayak, pe care ar fi trebuit sa ne urcam a doua zi, sincer, mai nimeni nu l-a bagat in seama.

Am oprit un pic la piata din Berastagi, unde am facut poze si am cumparat niste capsuni. In ultimul deceniu, toate zonele un pic mai inalte din Asia (cum sunt Nuwara Eliya in Sri Lanka, Chiang Mai in Thailanda sau Berastagi in Sumatra) au prins gustul cultivarii de capsuni – care sunt exotice pentru localnice, au gust bun si chiar se fac in zonele astea tropicale, pot creste usor… asa ca, iubitor de capsuni, nu am ratat ocazia de a manca asa ceva :).

Am ajuns noaptea tarziu la hotel, la Sinabung Hills Hotel, si am adormit brusc. Am avut impresia ca e un hotel foarte frumos, dar ce sa vezi noaptea! E drept, era foarte dragut luminat…

Nu am vazut mare lucru din hotel nici a doua zi dimineata, cand ne-am sculat pe la 4 dimineata. Ne-am intalnit abulici in receptia hotelului si ne-am imbarcat pe jumatate adormiti intr-un soi de microbuz de prin alta era, care urma sa ne transporte la picioarele vulcanului Sibayak. Ce era pe drum? Nu am vazut mare lucru – era o noapte deplina. Am ajuns intr-o parcare de unde am luat-o pe jos. Eu, intotdeauna dotat, mi-am scos frontala (pe care o am permanent la mine, mi-a folosit si cand erau caderi de curent in Nepal, dar si in… Poiana Brasov) si am luat-o la pas sa urcam. Incercam sa ajungem sus pentru rasarit, dar plecasem prea tarziu, asa ca nici cei mai rapizi dintre noi nu au prins rasaritul – e drept, au aparut niste norisori fix spre rasarit, ascunzand soarele, dar am vazut niste poze cu vulcanul de langa, cel activ, superb luminat in lumina rosie a diminetii.

De fapt, si Sibayak este considerat activ. Pe vremuri, se putea urca si pe Sinabung, dar din 2010, de cand cu eruptia, este strict interzis, asa ca poti urca doar pe Sibayak. Si, sincer, merita fiecare strop de transpiratie. Din multe unghiuri, poti admira Sinabung cum fumega, iar cand ajungi in varf, gasesti un peisaj semiselenar, cu acele culori senzationale ale rocii pe care doar un vulcan le poate desena. De ce e activ? Pentru ca emite permanent un soi de abur, iar prin zona, peste tot, miroase a sulf. Am avut bucuria sa prind si aparitia plenara a soarelui (norii, pana la urma, dupa o sedinta scurta, au decis sa nu ne strice dimineata) si sa admir intregul tinut locuit de batacii din tribul Karo… pe-un picior de plai, pe-o gura de rai se potriveste si in Berastagi.

Jos la picioarele vulcanului, se vedeau partial orasul Berastagi (cu turlele impunatoare ale bisericilor din oras), un sat din mijlocul caruia apar tot soiul de coloane de aburi, din activitatea vulcanilor, si, un pic mai incolo, stralucind in soare ca aurul – o stupa budista imensa. Dupa musulmanii din Medan, biserica catolica in stil hindus din Medan, protestantii animisti din Berastagi, iata, in fine, si o stupa budista construita intr-un pronuntat stil birmanez! Ce cocktail de religii si etnii in Sumatra asta!

Am coborat incet, incet de pe vulcan, dar la un moment dat, taman cand sa intru in jungla deasa de la picioarele vulcanului, m-am oprit brusc. WOW! Ce scena! Sinabung erupe! O tromba groasa de fum si cenusa gri se ridica cu putere din vulcan… nu stiu cati ati vazut eruptii vulcanice, dar sunt un spectacol care pur si simplu te face sa ramai pironit pe loc – iar in ultimul an, am avut parte de eruptii in Guatemala, un pic prin Nicaragua si, iata, in Sumatra! Si nu va fi singura! Dar eram ultimul din grup si nu puteam sa-i las pe ceilalti sa astepte… asa ca dupa cateva minute in care nu mi-am dezlipit ochii de la eruptia lui Sinabung, am coborat la masina. O parte din grup plecase, cativa asteptau, asa ca am urcat intr-un microbuz antic, partial descentrat, si am pornit spre satul cu aburi pe o sosea de-a dreptul bombardata… pentru iubitorii de safari si, mai ales, de izvoare calde.

A urmat o ora de relaxare cu baie in izvoarele calde vulcanice de la picioarele lui Sibayak! Si, pentru prima oara, am simtit pe propria piele efectele unei eruptii vulcanice. Un vant a adus niste cenusa extrem de fina de nu o vedeai si fierbinte, care m-a lovit din plin. Ma uitam ce e, am dedus ca e cenusa, dar nu am vazut-o… am descoperit-o dupa cateva rafale de vant cu cenusa calda care, pana la urma, s-a depus intr-o cantitate usor sesizabila. Dar, cum ziceam, a urmat o baie binemeritata intr-o apa calda-fierbinte si pozandu-ma cu localnici mirati ca apar si turisti straini prin zona. Cum am zis, Indonezia este o tara extrem de zambitoare si binevoitoare, peste tot te simti bine-venit. Din inima.

Ne-am intors la hotel (si cu ocazia asta am descoperit ca hotelul avea o gradina wow, cu piscina, cu flori, cu nelipsita inimioara facuta din flori, cu fete care jucau volei in piscina in bourkini), dar, din pacate, nu am putut sta prea mult. Urma sa plecam spre lacul Toba, spre bijuteria insulei Sumatra. Dupa minunata experienta cu orangutanii si dupa aceasta eruptie spectaculoasa, oare ce o fi pe Toba? – mai ales ca toate ghidurile spuneau ca zona lacului Toba este cea mai frumoasa din toata Sumatra.

Pe drumul spre lacul Toba, am mai avut parte de niste opriri – in primul rand, la stupa pe care o vazusem de sus. Intr-adevar, era o stupa care amintea perfect de imensa stupa Shwedagon din Yangon, capitala Myanmarului (da, arhitectul era din Myanmar, deci se explica similitudinea). Oficial, se numeste Parcul Lumbini (dupa numele localitatii, azi, in Nepal, unde s-a nascut Buda), dar nu are nimic de-a face cu Lumbini, mai degraba cu Yangonul, cum am spus… Dar culoarea aceea aurita, cerul de un albastru aspru si atmosfera zen (in ciuda hoardelor de vizitatori, imensa majoritate musulmani, dar curiosi sa descopere o cladire de cult budista), m-a facut sa ma bucur … sa traiesc acel sentiment, un soi de orgasm turistic de care am parte atunci cand ajung in fata unor locuri noi si frumoase. Iar Parcul Lumbini sau stupa din Berastagi este unul dintre ele…

Pe drumul spre Toba, ne-am oprit intr-un sat traditional batac, cu acele case inalte si mari (aici locuia toata familia cu feciori si nurori), inalte si cu capul incovoiat, aducand un pic cu un vas (cele care arata foarte mult cu vapoarele sunt cele ale batacilor de pe lacul Toba), si apoi, din scurt, la cascada Sipiso-piso… Cascada, frumoasa, corecta, un jet de apa curgand ordonat de pe o campie inalta, dar cea mai frumoasa imagine de aici este cea a lacului Toba. Lacul Toba este, de fapt, cel mai mare crater vulcanic din lume – are 100 km pe lungime si 60 km pe latime – in mare parte acoperit de apa, dar care, in mijlocul apei, gazduieste o insula – insula Samosir. Din fericire, megavulcanul este de mult stins, dar aici s-a jucat istoria Terrei – megaexplozia de acum circa 74 000 de ani a dus la schimbarea radicala a climatului pe intreg Pamantul (impactul eruptiei a determinat ultima glaciatiune majora a Terrei, care a durat circa un mileniu) si a fost cea mai mare explozie de pe Pamant in 25 de milioane de ani. A avut o putere de 100 de ori mai mare decat cea mai mare eruptie cunoscuta (eruptia vulcanului Tambora, aflat tot in Indonezia, in insula Sumbawa, care a dus la un an fara vara in intreaga emisfera nordica – e vorba de 1815). Se pare ca aceasta eruptie a dus rasa umana pe muchia disparitiei si doar 1 000 pana la maximum 10 000 de cupluri au putut supravietui schimbarilor climatice, imensa lor majoritate in Africa. Ei bine, acest vulcan care a schimbat istoria lumii a creat acum una dintre cele mai incantatoare zone din Indonezia. Dar despre lacul Toba, va voi povesti in episodul urmator.

In caz ca vreti sa mergeti pe cont propriu

Eu am zburat cu Qatar Airways la Kuala Lumpur si pentru ca excursia a constat si intr-un tur al insulei Flores (despre care voi scrie mai incolo), am decolat din Bali. Conexiunea este scurta la dus si la intors si ca de obicei, serviciile au fost de 5 stele. Din Kuala Lumpur pana la Medan am zburat cu Air Asia Indonesia.

Orice agentie de turism din Medan iti poate aranja un sejur (cu tot cu transport si tururi) in Berastagi. Daca nu vrei sa le folosesti serviciile, exista numeroase autobuze intre Medan si Berastagi care fac cam 3 – 4 ore si costa 15,000 rupee (0,90 euro). Atentie, Berastagi e la 1300 metri altitudine, asa ca seara poate fi neasteptat de rece (de aceea este si asa de popular !).

Pentru a te duce la muntele Sibayak, cauta transport (sunt pe la 3 – 4 dimineata) pentru care vei plati vreo 4000 rupee (0,24 euro) si daca vrei si ghid, acesta va costa circa 40,000 rupee (2,40 euro) pentru traseul mai simplu (sunt vreo 3 trasee). Pentru a te duce la izvoarele calde, intreaba la casa de bilete sau pregateste-te sa o iei pe jos (satul se numeste Semangat Gunung). Intrarea costa  intre 5000 si 15000 rupee (0,30 eur0 – 0,90 euro) in functie de strandul pentru care optezi.

Pentru a merge spre lacul Toba, trebuie sa schimbi de 2 ori autobuzul (faci vreo 7 ore), iar pentru Bukit Lawang o data. Exista insa shuttle-uri directe pentru turisti: lacul Toba 150,000 rupee (9 euro), faci cam 3 – 4 ore, iar Bukit Lawang 170,000 rupee (10 euro), faci tot cam atat. Exista de asemenea shuttle-uri directe spre aeroportul Medan daca vrei sa pleci intr-o alta insula.

Imagini Sumatra (zona Berastagi)

Greu de iesit din Medan

Cam asa arata o biserica catolica in Medan

Interiorul este de asemenea un amestec cu „de toate”

Papa Ioan Paul al II-lea rasare din lotus precum Buda

Isus si copiii – alegorie moderna

Impreuna cu un preot tamil

Erupeeeee

Prin piata din Berastagi – mai intai in zona de iepurasi

Si o gramada de fructe

Hotel Sinabung Hills – pare sa fie un hotel foarte fain. Pacat ca nu am avut prea mult timp de el

Camera e f faina

Pe la 4 si ceva dimineata inainte de a urca muntele Sibayak

In departare, Sinabung fumega

Ca sa va lamuriti cat de aproape era Sau departe

Si Sibayak este activ…

Fiind perioada de vacanta, vulcanul era plin de excursionisti indonezieni

In varf de vulcan !

Sibayak si Sinabung

Acest cer minunat de dimineata

Lumbini Park – stupa budista in stil myanmarez de langa Berastagi

Satul de sub vulcan – cu fumerole si apa termala

Selamat pagi !

E timpul sa o iau din loc – mai avem multe de facut in ziua respectiva

Pe drumul de intoarcere

STOP: Sinabung erupe !

Cel mai impresionant spectacol este cel creat de natura !

Am ajuns si in jungla

Un microbuz care a vazut multe la viata lui

Vulcanul Sibayak. Pe asta tocmai l-am urcat dimineata

Asa ca e timpul de un pic de relaxare… in apa destul de calda

Alaturi de prietenul Istvan

Super relax … cu vulcanul fumegand in spate

Aceste minunate flori de la Ecuator

Wow, asa e, am dormit intr-un hotel frumos. Ce fain ar fi fost sa sar in piscina aceea.

Inimioare de rigoare

Lumbini Park – stupa budista din Berastagi

Aa arata in interior

Bisericile tipice ale populatiei batak – cu coarne pe clopotnita

Cam asa arata un sat de prin zona

Si o casa traditionala (din pacate au ramas cam putine)

Sa aruncam o privire si prin interior

Cascada Sipiso-piso

Dar lacul Toba, cel mai mare crater de vulcan din lume este cu adevarat spectaculos

Dar despre lacul Toba, in episodul urmator