Am fost pentru prima data in Genova in 1994. Era prima mea vizita si in Italia (am stat vreo trei saptamani, desi aveam viza de o zi 😊) si eram cazat la o prietena a unei cunostinte a unui vecin si asa mai departe, din Milano. Aveam insa un bilet de tren InterRail si in fiecare zi plecam altundeva – pur si simplu, ma uitam pe harta si decideam bazat pe informatiile pe care le aveam sau pe pasiunile mele fotbalistice – am fost la Bologna pentru ca citisem despre atentatul din gara, din 1980, am fost la Como pentru ca era un oras frumos, am fost la Torino pentru ca… Juventus, iar la Genova, ei bine, la Genova am fost din trei motive – ca era la mare si voiam sa vad Marea Ligurica (si sa fac o baie), pentru ca in copilarie citisem despre indelungata rivalitate Venetia – Genova si despre coloniile genoveze de pe pamanturi romanesti (Cetatea Alba, Enisala, Soroca sau chiar si despre Galati ori Giurgiu s-a spus ca au fost fondate de genovezi) si, nu in ultimul rand, datorita faptului ca, doar cu patru ani in urma, aici avusese loc meciul Romania – Irlanda din cadrul Coppei del Mondo… Cu atatea motive, nu am putut sa nu includ Genova pe lista oraselor pe care era musai sa le vad in prima mea escapada din Italia.

Acum, cand am fost iar, nu-mi mai aduceam aminte extrem de multe din prima mea vizita in Genova – am in memorie ca era pictat un Ciao (mascota Campionatului Mondial Italia 1990) pe podeaua garii, ca gara era grande si impresionanta, ca fix in buricul targului era un port cu macarale prin care m-am ratacit si am descoperit cu groaza ca iesisem din Italia si nu aveam actele chiar in ordine si ca ne-am plimbat printr-un centru istoric cam decrepit. Dar retin ca orasul avea parte de un cadru natural spectaculos, inghesuit de niste dealuri verzi si frumoase, si ca prin centru „zbura” Sopraelevata, o autostrada suspendata fix intre cartierul vechi si port…

Asa ca in momentul cand Ernest Airlines a anuntat zboruri directe intre Bucuresti si Genova, m-am gandit ca probabil era momentul sa revin in Genova… dupa 24 de ani. De altfel, de cand au inceput sa opereze companiile low-cost in Romania, iar destinatiile italiene s-au multiplicat, tot nu intelegeam de ce nimeni nu a hotarat sa zboare la Genova – orasul e frumos, Cinqueterre e aproape, este principalul port de imbarcare pentru croazierele din Mediterana (atat MSC, cat si Costa pleaca de aici) si sunt convins ca exista si o importanta comunitate romaneasca. Ei bine, dupa mai bine de 14 ani de zboruri low-cost in Romania, a aparut si cursa Bucuresti – Genova datorita celor de la Fly Ernest. Asa ca, la inceput de august, am luat un zbor Ernest si am plecat intr-un weekend lung la Genova. Orele de zbor sunt superOK – am plecat vinerea dupa-amiaza din Bucuresti si m-am intors luni seara – practic, am avut la dispozitie trei zile si o seara. Cum le-am impartit? – o zi la Portofino, o zi in Cinqueterre si o zi in Genova. Evident, daca as fi avut mai multe zile, as mai fi gasit si alte locuri faine prin jur – San Remo, poate m-as fi aruncat un pic pana la Monte Carlo sau un Torino. O sa povestesc de fiecare, dar sa revin la subiectul articolului de azi – Genova.

In primul rand, trebuie sa spun ca exista autobuze relativ frecvente de la aeroport pana in oras (te lasa in fata garii Piazza Principe, principala gara a orasului) si biletul costa 6 euro. Incearca sa ai marunt, ca se plateste la sofer (nu da bon, o parte din bani ii baga in buzunar) care, invariabil, nu are rest. De preferat ar fi sa stai undeva nu foarte departe de Piazza Principe – in zona ai gara, centrul vechi si zona portului antic – adica tot ce iti trebuie 😊. Eu am stat la Hotel Helvetia  – la vreo 10 minute de mers de jos de gara, la 5 minute de portul vechi, fix de unde incepe orasul vechi. E un hotel foarte fain, intr-o cladire veche de vreo 500 de ani si care are un vag aer retro, dar foarte placut. Micul dejun bogat, aerul conditionat functiona si am avut o camera cu ditamai balconul care dadea spre piata – chiar si panorama era faina

Ce am observat de la bun inceput – portul care era fix in buricul targului a fost mutat un pic mai incolo, iar zona a fost regenerata ca loc de plimbare, de luat cina si cu scop turistic. Au mai ramas niste macarale, dar sunt acum mai degraba mobile urbane, iar in centrul portului s-a deschis un mare acvariu. Biroul de promovare turistica locala se lauda ca e unul dintre cele mai faine din Europa, dar pana la urma n-am ajuns la el. Ca idee, biletele costa intre 26 si 52 de euro, in functie de ce expozitii vizitezi.

In schimb, m-am plimbat de-a lungul vechiului port. Cum ziceam, aici se afla portul istoric al Genovei, acolo unde veneau mandre caravelele genoveze cu bogatii din Orient. Nu a ramas blocat in Evul Mediu, el a evoluat odata cu dezvoltarea tehnologica, cum spuneam, in 1994 era ditamai portul, iar urmele lui se vad si azi. Dar la fel ca in multe alte orase la mare, portul a fost mutat mai incolo, iar vechiul port a fost transformat intr-un loc de promenada – palmieri, baruri, restaurante, magazine, o ditamai corabia piratilor (nu stiu la ce foloseste, nu am vazut nicio miscare in jurul ei) si, evident, locul de unde se pleaca in minicroaziere (fie spre Portofino, fie sa vezi delfini si alte destinatii in jurul Genovei).

Un pic mai departe, se poate vedea farul din Genova (sau Lanterna di Genova). Este, probabil, cel mai cunoscut monument al Genovei, pentru ca, practic, daca iesi pe malul marii – iar orasul acesta graviteaza in jurul marii, il vezi de oriunde. Ajungi la pas dupa vreo 30 de minute din Portul Antic si poti sa te urci pentru a admira panorama Genovei, dar si zona sa industriala (totusi, pe langa far se afla portul operational si tot de pe undeva din preajma pleaca vapoarele de croaziera pline cu turisti.

Tot in apropiere de mal (din pacate, ascuns de Sopraelevata), se afla o cladire colorata si vesela – este fosta Primarie (a fost construita ca atare in 1260, dar la 1451, a devenit sediul Bancii San Giorgio, una dintre cele mai puternice institutii bancare ale Europei – practic, stralucirea Genovei a coincis cu cea a bancii. Ca veni vorba, Marco Polo (venetian, deci inamic) a fost inchis in aceasta cladire, dupa ce Genova l-a capturat, si tot aici si-a dictat povestile care au insufletit atatea generatii de calatori si exploratori (cartea se numeste „Il Milione” si, evident, este subiect a numeroase controverse). Dar, probabil, lumea de azi este mai mica si datorita randurilor scrise in aceasta cladire. Ma rog, in puscaria ei (ca si in cazul stralucitorului Palat al Dogilor din Venetia, puscaria era in complexul rezidential al palatului)

Momentul in care se lasa seara este insa magic. Luminile orasului se aprind, cel putin la inceput de august, am avut parte de o indelungata „lumina albastra” (fotografii stiu la ce ma refer) sus de la restaurantul Eataly (un nume fain) de pe malul apei… Au urmat doua zile prin imprejurimi, dar ultima zi am dedicat-o Genovei.

Deci, cum spuneam, Portul Antic cu Acvariul sunt printre locurile cele mai faine.

Apoi, centrul vechi, pe care trebuie sa-l iei la pas fara nicio harta. Ghidurile spun ca ar fi cel mai mare cartier medieval din Europa (fix acelasi lucru l-am citit si la Vilnius, asa ca nu bag mana in foc), cert este ca te teleporteaza intr-o alta lume. Pur si simplu, plimba-te pe stradutele inguste, cu cladiri innegrite de patina timpului, dar impresionante (si pentru ca iti dai seama ca sunt construite in cine stie ce secol si fiind inghesuit de ele, par clar mai mari). Pentru un pic de culoare, numeroase ulite din centrul vechi sunt survolate de rauri, rauri de umbrele. Nu stiu cine a venit cu ideea este cu umbrelele deasupra strazilor (nu pot spune ca umbresc, ulitele Genovei sunt umbrite non-stop de secole), dar din punct de vedere estetic, sunt geniale. Iar in Genova, am descoperit ceva unic – daca peste tot in lume unde am vazut strazi cu umbrele (din Mauritius pana la Bucuresti), acestea sunt multicolore, la Genova, sunt albe – un rau de umbrele albe deasupra strazii, aducand o pata de lumina cladirilor gri, innegrite de timp. Senzational.

Mi-as fi dorit sa vizitez Palatul Dogilor (pe care l-am vizitat in 1994), dar am ajuns sa vizitez orasul lunea si, ATENTIE, lunea sunt inchise toate muzeele din Genova… asa ca doar am intrat, m-am plimbat prin niste culoare imense si am iesit putin dezamagit. Data viitoare sper sa nu fie peste 24 de ani 😊.

In schimb, nu am ratat placerea mea tipica atunci cand vizitez un oras – sa ma catar undeva pentru panorama. E drept, am avut parte de panorama Genovei din avion (Ernest Airlines a zburat in paralel cu tarmul, deasupra marii, si am avut parte de incredibila panorama a intregii coaste de la La Spezia pana la Genova – in cazul Genovei, chiar spectacol de gala, pentru ca am zburat foarte aproape de Portul Antic si de Orasul Vechi), dar parca, din zbor, a fost cam grabita… asa ca m-am catarat in varful clopotnitei Catedralei San Lorenzo, o catedrala care imi aduce aminte de bisericile din Florenta si Siena – pentru ca fatada are dungi ca o zebra – pare sa fie o moda prin zona, am vazut o alta biserica, tot dungata, intr-unul dintre satele din Cinqueterre. Ca si in cazul celorlalte biserici, mixul de culori e fantastic – alb, verde, roz si negru… am inteles din Turkmenistan ca marmura verde e cea mai rara… uite ca am gasit-o si aici.

Dar lasand fatada la o parte, panorama din varf este de nota 10 – si poti admira nu numai marea si portul, cladirile inghesuite ale centrului vechi, ci si dealurile care strang ca intr-o chinga Genova… cea istorica era pe malul marii, cea noua a continuat sa se extinda pe dealuri, unele cladiri parand sa atarne spectaculos pe cate un varf de deal.

Dar locul care m-a impresionat cel mai mult este Via Garibaldi… este o strada pietonala unde treci printr-o sarabanda de palate, unul mai spectaculos decat altul. Se pare ca genovezii au un fetis cu felinarele – intrarea opulenta din fiecare palat este ornata cu cate un astfel de felinar, neasteptat de mare. Aceste palate sunt acum banci sau muzee (cele mai mari si prestigioase banci prezente in Italia – nu numai italiene, ci si un Deutsche Bank, de exemplu) si, evident, sediile de banci nu pot fi vizitate, in schimb, trei dintre opulentele palate de pe Via Garibaldi sunt vizitabile – cea mai izbitoare fatada este cea a Palazzo Rosso – o combinatie de rosu cu portocaliu.

Desi mai putin cunoscuta si vizitata decat Roma, Florenta sau Venetia, Genova are in mod cert farmecul ei. Si pe langa toate aceste atractii, cladiri, stradute, umbrele, panorama sau mancare cu pesto, Genova are avantajul ca nu este vizitata de puhoaie de turisti – daca te duci in sfanta treime a turismului italian (Roma – Florenta – Venetia), la un moment dat, te simti asaltat de mult prea multa lume (mai ales vara), in schimb, vei gasi Genova reconfortant de goala.

Cateva ponturi si informatii

Ernest Airlines  este singura companie aeriana care zboara intre Bucuresti si Genova. Cum ziceam, orarul este perfect de un city break – am plecat vinerea din Bucuresti la 16:20, am aterizat la Genova la 17:30, iar la retur, lunea, am plecat din Genova la 18:25, aterizand pe Henri Coanda la 21:30. Preturile incep de pe la 29 de euro (one-way), daca le cumparati din timp.

De la aeroport, am luat autobuzul care m-a lasat in fata gara Piazza Principe (costa 6 euro, se plateste la sofer, sa aveti bani marunti).

Am stat la Hotel Helvetia (foarte bine plasat, conditii foarte bune, mic dejun imbelsugat) – am platit 82 de euro pe zi (dubla, mic dejun inclus). Evident, se pot gasi numeroase hosteluri sau hoteluri mai ieftine, mai ales prin vechile cladiri ale centrului istoric.

Genova are un card – Genova Card (12 euro, daca vrei sa ai si transportul local inclus, costa 15 euro), care ofera intrari la mai multe muzee (dar, atentie, doar discounturi la cele mai importante, cum ar fi Acvariul, Palatul Ducal si altele). Daca ai cazare in zona centru vechi – gara Piazza Principe, nu ai realmente nevoie de transport in comun.

E fain sa mananci pe mal in Portul Antic, dar puteti gasi niste restaurante micute si dragute, la preturi mult mai mici, prin orasul vechi. Fast-foodurile (shaormerii, pizzeria, hamburgerii sunt de gasit fie pe primul rand al orasului vechi spre port, fie pe strada care leaga orasul vechi de gara (spre gara).

Imagini Genova

Pe aeroportul din Bucuresti, gata de imbarcare 🙂

Zburand peste suburbiile Genovei

Ce oras ordonat 🙂

Portul Antic s-a transfomat in loc de recreere

Farul din Genova – simbolul orasului

Autobuzul spre centru il iei fix de la iesirea din aeroport

Impunatoarea gara Genova Piazza Principe

Statuia celui mai faimos fiu al orasului – Cristofor Columb. Doamna aceea trista si topless de la picioarele lui este America pe care genovezul ar fi luat-o de sclava

Hotel Helvetia

Asa arata o camera … e destul de spatioasa (nu se vede clar in poza)

si ce vedeam din balcon

Seara se lasa peste Portul Antic

Ce ai putea manca in Genova ? Normal, ceva (in cazul asta gnocchi) cu pesto

Corabia piratilor nu mai sperie pe nimeni

Acvariul din Genova

Aici, Marco Polo a fost inchis si a putut sa vrajeasca sute de generatii de exploratori si calatori cu povestirile sale

Prin orasul vechi

Au ajuns ricsele si in Genova

Palatul Ducelui

Intrarea in catedrala San Lorenzo

Orasul vazut de pe catedrala

Sopraelevata strabate centrul

Pizza de Ferrari

Stradutele cartierului medieval

Strazile cu umbrele albe … foarte, foarte faine

Ca un rau suspendat

Via Garibaldi cea plina de palate

Palatele cu felinarele lor

Palazzo Rossi

Si spre aeroport … 🙂