De cand s-au ridicat vizele de Canada (in curand se face anul, mai precis, pe 1 Decembrie), am inceput sa tot primesc intrebari cu privire la Canada. Ma rog, majoritatea sunt simple, cu privire la viza (da, nu mai e nevoie, e nevoie doar de un pasaport si sa completezi on-line niste formulare, si sa platesti 7 dolari canadieni – se numeste eTA), dar evident, incep sa apara intrebarile ce sa vada si ce sa faca. Trebuie sa recunosc ca nu am prea fost in Canada. Da, figureaza intre cele 116 tari vizitate, am fost cateva zile pe Coasta de Vest a Canadei, mai precis in Vancouver si in oraselul Whistler, statiune montana din muntii Stancosi, si am mai fost la doi pasi de Canada mai demult, dar n-am intrat, ca nu am avut viza. Dar am fost in cel mai spectaculos si fain loc din SUA (si din Canada, probabil): cascada Niagara. Nu am fost in Toronto, nu am fost in Montreal, am fost doar in Vancouver, Whisler, si am aruncat o privire asupra Niagarei si din unghiul canadian. Deci…

Vancouver – sincer, mi-a placut Vancouver. Acum 12 – 13 ani, am fost in SUA si am stat destul de mult pe acolo in interes de serviciu. Am bantuit mai ales pe Coasta de Est, dar am ajuns si in Chicago, prin Ohio, dar si la Niagara. Asa ca mi-am facut o oarecare impresie cu privire la metropolele SUA. Cand am aterizat in Vancouver, vazand zgarie-norii din departare, m-am gandit ca o sa fie la fel ca in SUA. M-am inselat. In primul rand, canadienii folosesc etalonul metric, nu sistemul primitiv al SUA – cu picioare, degete, curti, picaturi si altele. Eram wow… welcome to civilization. Iar a doua zi (am ajuns seara in Vancouver, dupa foarte multe ore zburate), am putut percepe de la primii pasi ca Vancouver e cu totul altceva deca marile metropole ale SUA. In primul rand, orasul era mult mai prietenos – da, sunt zgarie-nori si in Vancouver, dar nu unul peste altul, unul inghiontit in altul, orasul era cert mai aerisit. Apoi, nu am vazut oameni grasi ca in SUA, unde mancarea este pur si simplu oribila. Putinii grasi de pe strazile din Vancouver pareau veniti din SUA sa ia vreo croaziera, iar canadienii pareau de-a dreptul obsedati cu sportul – peste tot, piste de biciclete, peste tot, verdeata, iar restaurantele fast-food nu erau din zece in zece metri, ca in SUA.

Cum ziceam, Vancouver este un oras verde, incredibil de verde – o buna parte din el este un parc unde localnicii isi plimba animalele de casa – pisici, caini, iepuri blanosi si alte animalute. Tot aici, in parcul Stanley, se afla un totem in memoria indienilor precolumbieni care au suferit secole de sclavie, discriminare si jefuire din partea colonistilor albi. Acum, cei care au mai ramas beneficiaza de o groaza de drepturi (in Canada, nu in SUA, unde situatia lor este crunta) – de exemplu, nu platesc TVA (au un card magic pe care orice comerciant este obligat sa-l treaca prin POS pentru a nu mai inregistra taxa) si sunt denumiti „First Nations” – prima natiune (sau natiuni, tinand cont ca provin din mai multe natiuni cu limbi diferite).

Orasul are cateva zone dragute – China Town (in Vancouver, locuiesc o groaza de chinezi), Gas Street (asta e ce a ramas din Vancouverul „istoric” – ma rog, cat de istoric poate fi un oras fondat acum 100 de ani), insula Granvile, plina de studiouri de arta si restaurante (nici aici nu am vazut fast-fooduri).

Dar, de departe, cel mai spectaculos obiectiv turistic din Vancouver este asa-numitul Capilano Bridge – Capilano nu a fost vreun italian care facea pizza in Vancouver, ci un sef de trib din „First Nations” care a fost rugat de niste taietori de lemne britanici sa le construiasca un pod suspendat peste o vale, adanca rau – cat un canion. Baietii lui Capilano au facut un pod suspendat din franghii care a trecut din proprietatea cuiva in proprietatea altcuiva pana cand cineva prin anii ’50 s-a gandit ca decat sa taie copacii, mai bine aduce turistii… asa ca podul de azi (evident, refacut la standardele de siguranta americane) nu mai atrage taietori de lemne, ci mii si mii de turisti. Nu pot spune ca este un pod unde pompeaza adrenalina, s-a mai construit si un pod circular peste brazi, este o zona pitoreasca si haioasa. Si are un aer pronuntat de Canada, cu brazii aceia imensi ca in filme.

Whistler – este statiunea montana si de sporturi alpine a Vancouverului. In 2010, Vancouver a fost oras olimpic, mai precis, a gazduit Jocurile Olimpice de iarna… daca sporturile de patinoar – ca hochei, patinaj si atat de senzualul curling – au avut loc in buricul urbei canadiene, tot ce a insemnat schi (de toate felurile) a fost gazduit de oraselul Whistler, unde sunt numeroase partii pentru orice. Eu am fost candva prin mai, mai era un pic de zapada, dar, mai sus, oraselul era statiunea aceea tipica in care sa te odihnesti dupa ce te dai cu schiurile, nimic iesit din comun. Foarte probabil, daca am fi urcat cu telefericul, am fi avut parte de o panorama faina, dar am avut parte de o experienta mult mai tare (si, sincer sa fiu, mult mai scumpa) – un zbor cu hidroavionul deasupra muntilor Stancosi. Hidroavioanele sunt la mare moda prin zona (in centrul Vancouverului este un hidroaeroport de unde decoleaza non-stop hidroavioane spre localitatile din jur), asa ca exista si un serviciu de genul acesta si in Whistler. Avionul a fost unul cam vechiut – de prin anii ’60, dar ce conta – zborul razant cu stancosii, deasupra ghetarilor, dar si peste conurile unor vulcani stinsi… mi-au ramas in minte pentru totdeauna.

Niagara Falls – cum ziceam, am fost la Niagara, dar nu de pe partea canadiana (ca nu aveam viza), ci de pe partea americana (pe atunci, aveam viza, acum, nu mai am). Dar, indiscutabil, cele mai spectaculoase unghiuri sunt din Canada, nu din SUA, deschiderea imensa a celor doua cascade se indreapta spre Canada. De altfel, malul canadian este si cel mai turistic… mi-aduc aminte cum priveam cu jind, de pe tarmul american, hotelurile de nu stiu cate zeci de etaje de pe partea cealalta, imaginandu-mi cat de frumos se poate vedea cascada. Si pentru a vedea ce vad si canadienii, am luat de doua ori excursia cu barca – celebra Maid of Mist, care trece aproape pe sub cascada… destul ca toti din barca sa se faca leoarca (se primesc pelerine de plastic), dar de unde se vad niste panorame pe care nu le voi uita cate zile voi avea. E drept, mie imi plac mult cascadele si, din pacate, dintre cele patru cascade gigantice ale lumii (Victoria, Niagara, Iguazu si Angel’s Falls), nu am vazut decat una – Niagara. Care este incredibila.

Excursii organizate

J’Info Tours organizeaza in octombrie o escapada de 8 zile in Canada pentru doar 2.189 de euro. Spun „doar” pentru ca Tara Frunzei de Artar (cum mai e denumita Canada) este extrem de scumpa (ceva similar cu Norvegia), asa ca iti trebuie bani seriosi pentru a calatori acolo. In acesti bani intra insa zborul transcontinental (la dus, se aterizeaza la Toronto, la retur, se pleaca din Vancouver), un zbor intern intre centrul si coasta de vest a Canadei, taxele aeroportuare, cazari cu mic dejun (sa mancati bine!) si vizite prin Montreal, Toronto si Vancouver.

In program, se regasesc vizitarea celor trei mari metropole – Toronto, Montreal si Vancouver, apoi aveti de optat intre a aprofunda cele trei orase sau sa efectuati niste excursii de o zi – din Toronto, se poate vizita Niagara Falls (eu zic ca e musai), din Montreal, se poate vizita Ottawa (nu am fost, nu stiu) si Quebec City, iar din Vancouver se pot vizita Whistler si Victoria, capitala statului British Columbia.

Pentru toate amanuntele, aruncati o privire aici –––> circuit Canada.

ATENTIE: Pentru ultimele locuri, excursia de o zi la Ottawa este gratuita.

Imagini Canada

Vancouver – metropola vestica a Canadei

In cinstea amerindienilor, sau mai bine zis a „First Nations”

Somon salbatic – somon de crescatorie… ghiciti care sunt

Podul Capilano

Centrul statiunii Whistler

Hidroavionul cu care am zburat peste Stancosi

Si cam asa arata interiorul

Zburand peste Stancosi

Incredibila cascada Niagara

Maid of the Mist … de secole, transporta turisti

O senzatie incredibila: fata in fata cu Niagara !

O mini-croaziera pe care nu o voi uita niciodata