Acum cativa ani, mi-au cazut ochii pe un blog de calatorii care povestea despre un oras polonez istoric, mai putin cunoscut si mai putin vizitat, dar care era absolut fabulos. Se numea Torun. M-am uitat pe o harta si am descoperit ca era undeva „in the middle of nowhere”, intre Varsovia si litoralul baltic. Intre timp, Polonia s-a inzestrat cu autostrazi (candva inainte de Euro 2012) si cu trenuri de o viteza decenta, asa ca Torunul a devenit brusc mai usor de vizitat. E drept, continua sa fie intre Varsovia si Gdansk, dar ajungi mult, mult mai repede. Atat cu masina, cat si cu trenul faci vreo doua ore si jumatate din Varsovia (poti sa-l vezi si ca o excursie de o zi), iar din Gdansk faci un pic mai putin. Dar ar fi bine sa petreci barem o noapte in Torun – nu este la fel de aglomerat ca Gdansk sau Cracovia, in schimb este o bijuterie!

Spre deosebire de Gdansk, Varsovia sau Wroclaw, care au fost aproape rase de pe fata pamantului in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Torun a scapat fara pierderi. Daca cele trei orase pomenite mai sus au fost complet reconstruite, vechile cladiri din Torun sunt cele originale, construite cu secole in urma. Si Torun are cu ce se mandri. Se pare ca a fost una dintre cele mai vechi asezari ale triburilor slave din zona, apoi a fost fondat ca un oras adevarat de cavalerii teutoni. Se afla tot pe raul Vistula, aceasta coloana vertebrala a Poloniei (trece prin Cracovia, Varsovia si Gdansk), iar raul, care este navigabil, a adus multa bogatie si legatura directa cu Marea Baltica (si aici, in Torun, am vazut o macara actionata uman, ca si la Gdansk). In mod surprinzator, orasul vechi e format din doua parti care, timp de secole, au fost despartite de ziduri de cetate, de parca cele doua comunitati s-ar fi dusmanit (se pare ca s-au mai ciondanit totusi, de-a lungul istoriei). – Old Town este orasul initial, care a devenit orasul negustorilor, in timp ce noii colonisti s-au asezat in ceea ce urma sa devina New Town. Desi cele doua „orase” sunt lipite, fiecare are o catedrala, o piata centrala, o primarie… au fost unificate dupa o perioada destul de lunga.

Initial, Torun nu a fost construit pe acest loc, era putin mai in susul raului, dar intr-unul dintre primii ani de existenta, a fost inundat de capricioasa Vistula, asa ca teutonii au decis sa se mute si mai jos, intr-o zona mai ferita. Si asa a fost fondat Torun 2.0, cu cele doua orase ale sale. Desi teutonii au fost parintii acestei asezari, fondatorii ei nu au fost deloc iubiti de locuitori, din cauza sistemului de taxe jecmanitor. De cateva ori, torunezii s-au rasculat, desi un puternic castel teuton se afla fix in oras, si pana la urma i-au alungat. Torunezii ii urau asa de mult pe teutoni (pe vremea aceea, nationalitatea conta mai putin, dovada ca torunezii, in mare majoritate germani, i-au alungat pe teutonii germani pentru a-l intampina ca pe un eliberator pe regele polonez), incat au demolat aproape complet vechea citadela militara a teutonilor. De fapt, astazi, nu poti descoperi decat niste ruine, singura zona din castel care a ramas cat de cat in picioare este vechea toaleta! Aceasta, la fel ca si la Malbork, era conectata de castel printr-un culoar lung, lung (va dati seama si de ce) … ei bine, buda este ce a mai ramas dupa falnicii cavaleri teutoni.

Povestea Torunului a continuat similar cu toata Polonia de Nord. A devenit parte a Prusiei dupa impartirea finala a Poloniei intre Prusia, Austria si Rusia, a prosperat sub nemti, a redevenit parte a Poloniei dupa Primul Razboi Mondial (inainte de razboi, cam doua treimi din populatia Torunului a fost germana, dar acestia au emigrat imediat dupa 1920 – dintr-o comunitate de 30.000 de oameni in 1910, au mai ramas 2.000 in 1920), a fost reocupata de nemti in 1939 si, in fine, eliberata definitiv in 1945.

Torunul se mandreste cu faptul ca unul dintre fiii sai a oprit cerul si soarele si a facut pamantul sa se miste. Este vorba despre celebrul Nicolaus Copernicus, cel care a revolutionat cunostintele existente in perioada respectiva cu privire la astronomie – ca pamantul nu se misca, iar soarele si restul planetelor se misca in jurul pamantului. E drept, o astfel de teorie in Italia dominata direct de papi a dus mai multi oameni de stiinta direct pe rug sau in puscarie. Nicolaus dimpotriva, a trait bine mersi in Prusia (pe atunci, parte a Poloniei) si in Polonia. Nicolaus s-a nascut intr-o familie bogata (dovada, si casa somptuoasa care azi e muzeu), care mai detinea o casa si in piata centrala a orasului vechi. Evident, cam tot ce gasesti prin Torun graviteaza in jurul lui Copernicus – de la statuia din piata centrala (nu foarte departe de fosta lui resedinta), suvenire, pana la hotelul in care am stat, un hotel fain, mare, cu ditamai piscinele, aratand mai degraba ca un hotel de Litoral, decat ca unul de oras istoric. Nu, nu se afla in centrul vechi, dar pe jos faceam fix 15 minute … taman bine sa-mi antrenez picioarele pentru vizitarea orasului.

Cum ziceam, Torun si-a pastrat aerul istoric. Am trecut de zidurile orasului dinspre Vistula si primul lucru vazut si pozat este turnul inclinat – replica data de Torun mult mai cunoscutei Pisa. Legenda spune … (si, stiti voi, legendele sunt in general mai usor de retinut si mai interesante – si cu cat mai mult sange si sex, cu atat mai memorabile – iar legenda turnului inclinat din Torun nu duce lipsa de niciuna) … ca un tanar cavaler teuton (nu trebuie sa uitam ca teutonii erau calugari, deci nu aveau voie sa se casatoreasca sau sa se atinga de vreo femeie) s-a indragostit de frumoasa (cum altfel) fiica a unui negustor din oras. Pana la urma, locuitorii din Torun l-au turnat si cei doi indragostiti au trebuit sa suporte pedepse – fata a fost biciuita la sange in fata intregii urbe, iar cavalerul a trebuit sa construiasca un turn – care s-a inclinat din cauza pacatului constructorului. In plus, daca te lipesti cu spatele de turn si daca ai pacatuit, nu iti poti tine echilibrul – sa va spun cinstit, cred ca 101% din cei care incearca sa faca treaba asta sunt niste pacatosi!

In rest, m-am plimbat pe stradutele faine ale orasului – fara harta, fara un scop, fotografiind superbele cladiri care trec in revista destul de multe mode arhitecturale ale Europei din ultimele opt secole (slava Domnului, nu si pe cea socialista – daca vrei sa vezi astfel de blocuri, trebuie sa iesi din centrul istoric). Evident, nu am ratat nici sa ma catar in turnul unei biserici, pentru a admira orasul de sus. De fapt, poate cea mai faina panorama a orasului nu este de sus, de pe turn, ci dincolo de Vistula… am trecut chiar special raul peste un pod de metal solid si serios, pentru a putea admira panorama orasului – fix asa cum au admirat-o tunarii suedezi care au bombardat zdravan Torunul in timpul razboaielor polono-suedeze din secolul al XVIII-lea.

Pe langa strazile pline de sarm medieval sau postmedieval, mi-a placut ca autoritatile locale toruneze chiar au simtul umorului – pe langa statuia triumfatoare a celui mai iubit fiu al orasului, poti gasi si statuia unui catelus pe nume Fafik, cu o palarie in gura, erou al unor benzi desenate, sau pe cea a unui magar fix vis-à-vis de statuia lui Copernicus, pe una dintre laturile Pietei Mari a Orasului Vechi – se pare ca dupa ce condamnatii erau biciuiti, cam pe unde se afla acum statuia astronomului, erau pusi calare pe un magar de lemn, pe spatele caruia era pusa o placa ascutita de metal… vinovatii si vinovatele erau puse calare pe magar, cu greutati legate de picioare – la ce poate duce mintea perversa a oamenilor …. Astazi, magarusul nu mai tortureaza pe nimeni, este insa luat cu asalt de turisti si de localnici (mai ales copii) pentru a-l calari si, evident, pentru a imortaliza momentul. De cealalta parte a pietei, veti gasi o fantana unde un taran descult canta la vioara unor … broaste … Legenda spune (din nou, „legenda spune”) ca la un moment dat Torunul a fost invadat de broaste care oracaiau atat de tare, incat tot orasul nu mai putea sa doarma… asa ca primarul Torunului a promis ca si la noi – pe fiica-sa de sotie (imparatia nu a impartit-o, insa)… au venit multi care au incercat sa scape Torunul de broaste, dar au esuat – singurul care a reusit a fost un luntras sarac, descult si zdrentaros, care a venit cu o vioara, iar cand a inceput sa cante, toate broastele l-au urmat incolonate pana, hat, departe de Torun.

Broastele nu au mai venit, in schimb, eroul, da. Primarul din Torun nu a avut ce sa faca decat sa-l spele, sa-l incalte, sa-l imbrace si sa-l insoare cu frumoasa sa fiica. Ce poate face un primar pentru binele urbei …

Dar experienta cea mai haioasa a fost la asa-numitul Muzeu de Turta Dulce – daca Torunul a fost cunoscut pentru ceva in intreaga Polonie de-a lungul veacurilor, acea ceva a fost turta dulce – istoria spune ca se producea de pe la 1200 si ceva – motivul era ca langa Torun se recoltau cereale de foarte buna calitate, dar si miere – in plus, Torunul fiind parte din Liga Hanseatica, deci oras negustoresc, avea acces la marfuri exotice venite de peste mari si tari – inclusiv ghimbir –, si asa a aparut o traditie. De altfel, inainte de a ajunge la Muzeul Turtei Dulci (atentie, sunt doua – unul de stat, mai… stiintific, care trece in revista istoria dulciurilor intr-un mod didactic, si altul privat – unde invatam despre turta dulce intr-un mod haios si interactiv). Am fost la cel de-al doilea (biletele costa 17 zloti pentru adulti si 12 zloti pentru copii – o suma similara in lei – si va recomand sa le cumparati on-line. Cand am ajuns, nu mai erau bilete, pentru ca numarul de vizitatori este limitat la 60).

Am ajuns cu un pic inainte de ora de pe bilet si o groaza de copii si parinti asteptau plini de energie si insufletire. La ora fixa, a aparut un tip imbracat in haine medievale (seful breslei), care ne-a invitat la etaj – unde acesta si o „vrajitoare” – nu va fie frica, nu a fost arsa pe rug, la final ne-au invitat la un show unde am invatat despre istoria prajiturii toruneze, dar si cum se face – mai intai, am jurat solemn ca vom urma regulile breslei producatorilor de turta dulce. Show-ul a fost bilingv – in poloneza si in engleza – aveam sa aflu ulterior ca actorii vorbeau o poloneza medievala, arhaica, nu neaparat cea de secol XXI – in cazul englezei, putini fiind realmente vorbitori nativi, s-a folosit engleza actuala.

Asa ca dupa juramant, am putut deveni mesteri in turta dulce si ne-am suflecat manecile, si am inceput sa pregatim o turta dulce – si, da, am framantat si iar am framantat, am varsat miere, am pisat ghimbir si iar am framantat … pana cand am facut coca cum trebuie, si apoi fiecare si-a ales figurina. Vrajitoarea a pus creatiile noastre la copt (nu, nu si pe ea!) si, intre timp, ne-am inghesuit la magazin sa cumparam la preturi foarte rezonabile turta dulce de Torun… pana cand s-au terminat toate shoppingurile, si creatiile proprii au fost gata… unii le-au mancat, altii au ales sa le duca acasa … eu am optat sa o aduc acasa.

Dar asta nu a fost totul… daca am lucrat la productia de turta dulce candva prin secolul XV – XVI, am urcat la etajul 2, in plin secol XIX, unde am descoperit cum s-a trecut la productia de masa (de data asta, nu am manevrat toti masinile) si am admirat arta decoratorilor de turta dulce (evident, aici, pentru o suma de bani, puteai sa-ti creezi propriile decoratii). Din nou, am descoperit ce inseamna ideea de interactivitate in muzeele poloneze – jos palaria!

Am plecat dupa ce am aflat ca traditia turtei dulci de Torun (unul dintre simbolurile gastronomiei poloneze) este continuata si in ziua de azi – exista doi producatori in Torun (in afara de productia foarte artizanala a turistilor de la Muzeul Turtei Dulci) – unul dintre ei provine de la o firma fondata in 1763… Asta, da, traditie!

Am petrecut aproape doua zile in Torun. Nu m-am plictisit niciun moment – am batut ulitele, am urcat in turnuri, am vizitat bisericile, am trecut dincolo de Vistula pentru a admira panorama stravechiului oras, m-am plimbat de-a lungul zidurilor si, nu in ultimul rand, am produs turta dulce … cum sa nu indragesti Torun?

Imagini Torun

Panorama orasului … sunt in Old Town, privind spre New Town

Cam asa arata New Town

Piata centrala din Old Town

Panorama orasului de dincolo de rau

Sau a New Town

Torun – orasul statuilor haioase. Mai intai, o pisica pe un acoperis

Luntrasul care a vrajit broastele cu cantecele sale

Fafik, erou de benzi desenate

Magarusul fata in fata cu Copernicus

Cel mai iubit fiu al orasului – Nicolaus Copernic

Zidurile si portile de intrare in oras sunt bine pastrate

Vechea macara care ridica marfurile aduse pe Vistula

Nu numai Pisa are turn inclinat, ci si Torun

Primaria din Piata Centrala a Orasului Vechi

Peste tot, cladiri faine

Locuitorii din Torun i-au urat asa de tare pe teutoni ca le-a demolat castelul dupa eliberare

Ce a mai ramas din zidul care despartea Old Town de New Town

Nici Piata Centrala a New Town nu arata urat. Deloc !

Si prin Torun se fac tururi 🙂

Bine ati venit la Muzeul Turtei Dulci ne spuse vrajitoarea

Juramantul de a intra in breasla producatorilor de turta dulce

I swear !

Ingredientele turtei dulci de Torun

Toata lumea lucreaza indiferent de varsta

Sa punem mana toti !

Coca de turta dulce

Iata ce creatie am avut 🙂

Creatiile celor din grupul meu – gata de pus la copt (a mea e broscuta din dreapta)

Si au pus la copt ! Nu, nu vrajitoarea, ci turta dulce 🙂

Intre timp, sa facem un pic de shopping

Opera mea ! Sunt mandru !

Secolul XIX – apare tehnologizarea si productia de masa chiar si la turta dulce

A orna turta dulce e o arta

Torun noaptea este de asemenea o incantare

Piata centrala

Si una din portile de intrare in centrul istoric