Sincer, de foarte mult timp tot mi-am propus sa fiu de 1 Decembrie la Alba Iulia. Dar mereu a intervenit ceva. Ba eram plecat pe undeva, ba aveam treaba, ba am zis ca e parada faina si la Bucuresti. Dar a venit Anul Centenarului si mi-am pus in plan sa merg in Capitalele Unirii fix de Ziua Centenarului – asa ca daca imi planific din timp si ma tin de ce am de gand se si intampla. Ideii mele s-a alaturat si Tarom, in calitate de partener, cu ajutorul caruia am zburat spre Capitalele Unirii – pe 27 martie am fost la Chisinau pentru a marca Centenarul Unirii Basarabiei, pe 28 noiembrie am fost la Cernauti pentru Unirea Bucovinei (am zburat la Suceava, din pacate nu exista zboruri directe spre Cernauti, poate la un moment dat), iar pe 1 Decembrie, era musai sa ajung la Alba Iulia.

Deoarece 28 noiembrie si 1 Decembrie erau foarte apropiate, a trebuit sa imi aranjez programul cu atentie. Am stat toata ziua de 28 noiembrie la Cernauti, m-am intors pe 29, zborul Tarom din Suceava era seara, o ora excelenta, asa ca am avut toata ziua in Cernauti. Seara, am dormit in patul meu la Bucuresti, iar in dimineata de 30 noiembrie am zburat relaxat spre Cluj-Napoca. Initial, m-am gandit sa dorm la Alba Iulia, dar de cateva luni mi-am dat seama ca preturile explodeaza si e greu sa gasesc ceva la un pret rezonabil, asa ca am decis sa stau in Cluj-Napoca, la Cluj ApartHotel (excelent plasat si o alegere minunata, fix in buricul Clujului, promit sa va povestesc mai multe) si sa fac o excursie de o zi spre Alba Iulia fix pe 1 Decembrie (nici asta nu a fost prea usor, dar am gasit un microbuz pe la ora 11:00 din Cluj si de la 18:00 din Alba Iulia).

Zborul spre Cluj a fost chiar superb. Am prins o vreme senina, am zburat cu un ATR 42, deci nu foarte rapid, asa ca m-am bucurat ca am avut timp sa savurez incredibila panorama a Romaniei – am zburat fix pe langa Bucegi (incredibil se vad Bucegii de sus, cu tot cu Cruce si cu Releul TV de pe Caraiman), am ramas cu gura cascata uitandu-ma la varfurile Fagarasului iesind ca niste sulite din nori, am traversat apoi Tara Fagarasului si apoi m-am bucurat de dealurile Transilvaniei. A fost un zbor in care nu m-am dezlipit de la fereastra. Am aterizat la Cluj, am luat taxi din fata aeroportului si imediat am ajuns in centrul orasului. Daca am fi si zburat peste Cluj, chiar ar fi fost o incantare, dar nu a fost sa fie.

Clujul mi s-a parut un oras bine pus la punct. Nu am avut prea mult timp de stat prin Cluj, evident, am prins si niste zile libere fara trafic, dar orasul mi s-a parut ordonat, organizat, totul functionand „ca afara” – cladirile, curate si vopsite, orasul, frumos luminat, transport in comun supermodern si o Piata de Craciun in Piata Unirii aerisita si cu bun-gust.

Dar sa revin la Alba Iulia. Cum am zis, mai intai trebuia sa gasesc transport la si de la Alba Iulia. Asa ca pe 30 noiembrie, am luat-o spre gara. Acolo, am descoperit ca erau vreo doua trenuri la ore imposibile (5 si 7 dimineata), dar oricum erau full. „Veniti incoace si poate gasiti loc in picioare”, mi s-a recomandat de la casa de bilete. Hmm, parca CFR-ul anuntase suplimentari de trenuri. Apoi am luat-o spre autogara (noroc ca, in Cluj, autogara e la doi pasi de gara). La Fany, nu mai erau locuri. Langa Fany, cealalta miniautogara, nimeni la informatii, in schimb sunt afisate toate companiile de transport, cu telefoanele de rigoare. Sun si fac rezervare la Cornul (sunt vreo patru-cinci companii care leaga capitala Ardealului de Capitala Unirii) la 11 dimineata. Perfect.

A doua zi dimineata, luam microbuzul Cornul (ma distreaza numele companiei) spre Alba Iulia. Surpriza, cam gol. Se pare ca toti cei care se duceau in Orasul Unirii au plecat deja. Soseaua, goala, am mers bine, bine, pana la vreo 15 km de Alba Iulia, unde a aparut un card imens de masini. Planul pentru ziua de 1 Decembrie a fost in general bine gandit, dar, evident, prost executat. In principiu, masinile venite din afara Albei Iulia nu au avut dreptul sa intre in oras. Corect, ar fi iesit un haos. In principiu, s-au organizat cateva parcari ad-hoc la intrarea in oras, dar, sincer, mi s-au parut prost semnalizate. In principiu, masinile ar fi trebuit sa fie dirijate rapid spre prima parcare disponibila, dar evident politistii admirau cu plictis cardul de masini care se misca cu viteza melcului, in loc sa le organizeze. Teoretic, din aceste parcari aflate in afara Albei ar fi trebuit sa existe transport de tip shuttle pana in centru, dar nu am vazut nimic. Or fi fost. Pana la urma, soferul s-a descurcat – in punctul in care se inchidea accesul in Alba Iulia a spus ca este cursa regulata de pasageri (de fapt, el mergea mai departe, nu Alba Iulia era punctul terminus) si i s-a permis accesul. Orasul era gol de masini. O placere.

Alba Iulia chiar ca imbracase haine de sarbatoare. Peste tot, oameni cu steaguri, numai zambet. Chiar o atmosfera frumoasa. Imediat dupa gara, i-am gasit „parcati” pe cei veniti calare, cu care trase de cai absolut superbi, imbracati in haine groase, mitoase, ca pe vremuri… acel colt de Alba Iulia care reface probabil atmosfera de la acel magic 1 Decembrie 1918.

Am urcat apoi in cetate. Nu am mai fost in Alba Iulia din 2012, cand tocmai se termina refacerea cetatii. De atunci, nu am mai vazut-o, dar mi-aduc aminte ca m-a impresionat atentia la detalii cu care se lucra. Si acum, la sase ani de atunci, am descoperit aceeasi minutiozitate. O cetate foarte frumos refacuta si pe buna dreptate. In cetate, concerte de muzica populara, lume si popor, toti, cu steaguri, multi imbracati traditional. Sala Unirii era deschisa si se putea vizita gratuit, am primit chiar si un ziar numit „Alba Iulia”, o copie a unui ziar publicat acum 100 de ani. Si apoi m-am indreptat spre principala poarta unde afluia toata lumea pentru parada militara. Cu cateva minute inainte de a ajunge, presedintele Klaus Iohannis tocmai inaugurase Monumentul Unirii – un monument finalizat cu o intarziere de… 25 de ani. Sculptorul Mihai Buculei a castigat concursul pentru Monumentul Unirii hat, in 1993, avand ideea a patru cruci care se unesc in partea superioara (reprezentand Vechiul Regat, Transilvania, Basarabia si Bucovina), dar de abia in 2018 a fost ridicata statuia. Intre timp insa, a capatat porecla de „Monumentul Facebook” pentru ca aceste cruci cu partea superioara incovoiata seamana izbitor cu F-ul din logo-ul Facebook… evident, in 1993, nu exista niciun Facebook, iar Zuckerberg abia avea 9 ani si era fan Star Wars.

Nu am stat prea mult la defilare. Daca nu esti invitat in blocurile de pe bulevardul 1 Decembrie sau nu esti invitat de onoare, ai putine sanse sa vezi ceva, asa ca dupa ce am admirat avioanele si elicopterele care au survolat orasul, am plecat. Inainte de inceperea defilarii, mai multe salve de artilerie au fost trase de niste tunuri amplasate fix pe dealul Cetatii… asa ca ne-am mai plimbat un pic prin Cetate si am luat-o lipa-lipa inapoi spre autogara. Aveam un autobuz de luat, de data asta, de la compania Normandia.

Desi facusem rezervare prin telefon (asa cum mi s-a spus), si am si reconfirmat in ziua de 1 Decembrie tot prin telefon, soferul a spus ca el nu ia in considerare nicio rezervare telefonica, ci doar pe cele care au fost facute pe internet. Dar am avut noroc, am prins locuri si asa am ajuns la Cluj, inapoi. De data asta, drumul a durat patru ore – pentru ca centrul orasului era blocat de oameni care isi lasasera masinile in parcare si nu aveau cu ce sa se intoarca la ele (erau parcate si la 10 km de centrul orasului), iar mai apoi, se mergea bara la bara. Ca de obicei, „profesionalismul” Politiei – autobuze–shuttle existau, dar ele zaceau in trafic pentru ca politistii aveau treaba sa-si verifice Facebookul pe telefon si nu sa ajute la degajarea traficului… pana la urma, cineva a avut „ideea geniala” ca autobuzele–shuttle sa circule pe contrasens in coloana cu Politie si astfel cei furiosi din centru au putut fi evacuati cu viteza spre masinile lor… Dar si asa a durat doua ore sa iesi din Alba Iulia…

M-am bucurat ca am ajuns totusi la Alba Iulia. Mi-am indeplinit promisiunea (facuta mie, evident) de a fi la Chisinau, la Cernauti si la Alba Iulia de Centenar. Am prins o vreme superba – soare stralucitor, dar, e drept, cu dinti foarte ascutiti (probabil, au fost sub 0 grade Celsius). Nu stiu de ce, dar noi, romanii, am facut fapte mari doar cand era frig – Unirea Mica e in ianuarie, Unirea cu Basarabia e la sfarsit de martie (la Chisinau era ditamai zapada), Unirea cu Bucovina si Transilvania la sfarsit de noiembrie, cand iar e frig, iar Revolutia a fost la final de decembrie. Parca as vrea si eu o sarbatoare nationala cand e cald si frumos… Si cred ca 10 Mai ar fi sarbatoarea perfecta… Voi ce ziceți ?

Imagini Cluj – Alba Iulia

Bucegiul vazut din Tarom – se observa Crucea si releul TV de pe Costila

Uite si Crucea de pe Caraiman

Culmile Fagarasului iesind din ceata

Tarom sarbatorind Centenarul

Avionul Tarom cu care am aterizat la Cluj Napoca. ATRica fara frica

La Cluj am stat la ApartHotel

Un apartament foarte fain despre care va voi povesti intr-un alt articol

Piata de Craciun din Cluj

Clujul sarbatoreste Centenarul

Toata lumea merge la Alba Iulia

Cursa Codru Cluj – Deva… tocmai ce ne-am dat jos la Alba Iulia

Pe drumul spre cetate, carute si calareti reinvie atmosfera acelui 1 Decembrie 1918

Avem si calarete la defilare

Cu steagul Romaniei Regale

Ne urcam spre Cetate

Biserica maramureseana din Alba Iulia

Intrarea in cetate – cea din spate, dinspre gara

Peste tot steaguri

Cu Regele Ferdinand si Regina Maria la intrarea in Sala Unirii

Am primit si un ziar din 1918

In Sala Unirii

Proclamatia de la Alba Iulia

Catolica romano-catolica din Alba Iulia – aici se afla mormantul lui Iancu de Hunedoara

Langa ea, Catedrala Reintregirii (cunoscuta si sub numele de Catedrala Incoronarii)

Nou inauguratul Monument al Unirii – poreclit deja „Monumentul Facebook”

Salve de artilerie de pe zidul cetatii

Defilarea militara

Cele mai bune locuri pentru defilare

Imaginea clasica a Cetatii Alba Iulia

In cetate, au avut loc numeroase spectacole – aici un grup de dansatori din judetul Olt

Suntem in Ardeal, poate lipsi slana ?

Pana si cantaretii peruvieni poarta tricolorul

Frumos luminata Poarta a Cetatii Alba Iulia

Noroc ca Normandia avea un autobuz, nu microbuz

Se putea sa fie organizat perfect ?

In sfarsit, inapoi la Cluj Napoca