Welcome to Addis Ababa !

Am fost in 2010 in Etiopia. Evident, imi facusem temele in avans, dar nimeni si nimic nu m-au putut pregati de ce am descoperit acolo. Auzisem despre crestinismul ortodox al Etiopiei, auzisem de triburile din sud, auzisem de orasele istorice, auzisem de Regina din Saba, dar, din nou, Etiopia m-a lasat cu gura cascata. In general, calatorii in Africa se duc pentru experiente in natura, pentru experiente de safari, pentru a vedea lei, elefanti sau zebre. Etiopia, intamplator, nu are lei, elefanti si zebre decat la gradina zoologica. In schimb, Etiopia are triburi cu obiceiuri neschimbate din vremuri imemoriale, are o istorie care se combina cu legendele, are niste biserici construite in locuri imposibile si cu o arhitectura iesita din comun, are istorie, are peisaje care te lasa mut privindu-le, are cel mai fierbinte loc de pe Pamant, unde culorile sunt imposibil de descris, are o vitalitate iesita din comun, are injera, are… si cred ca as putea scrie pagini intregi despre ce are Etiopia. Din ce am vazut pana acum in Africa, Etiopia este indiscutabil tara cea mai diversa si care merita vazuta si descoperita cu varf si indesat. Este, surprinzator, si foarte saraca (tinand cont de bogatia istoriei sale), dar asta nu inseamna ca oamenii nu sunt primitori si curiosi. Riscuri sunt relativ putine – hoti de buzunare prin Addis Ababa (jafurile a la Nairobi nu prea sunt cunoscute aici), intre timp s-a relaxat si granita cu Eritreea, evident, nu e o idee prea buna sa te duci in desert pe granita cu Somalia (care, practic, este incontrolabila), dar pentru standarde africane, Etiopia este o destinatie sigura.

Am revenit in Etiopia dupa vreo opt ani, in noiembrie 2018, cu ocazia unui tur din ciclul „Haideti cu Imperator”, in colaborare cu cei de la Extreme Travel, o agentie mica si mai putin cunoscuta, dar specializata pe un tip de turism extrem de popular prin Europa, dar care, incet, incet, isi face loc si in mintea calatorilor romani – „adventure travel”. Extreme este specializata pe tururi in zone mai putin cunoscute si mai putin batute de turisti (cum ar fi, evident, Etiopia, dar si Namibia, Patagonia sau Rwanda), dar si pentru turism alpin – organizeaza numeroase ture de catarare pe muntii lumii – de la Elbrus la Kilimanjaro. Asa ca dupa ce am tot discutat, cred ca doi ani de-a randul, am zis hai sa colaboram sa facem un circult in Etiopia. Nu, Extreme Travel nu e unica agentie de turism din Romania care ofera circuite in Etiopia, dar acesta este singurul circuit in care am adaugat si locuri mai greu de ajuns – valea Omo cu triburile sale si, in special, Danakil, depresiunea aflata sub nivelul marii unde se inregistreaza cea mai mare temperatura medie anuala de pe Pamant. In plus, ca aventura sa fie aventura pana la capat, dupa turul de Etiopia, am adaugat o optiune de „prelungire” – sa ne ducem si in Djibouti, si, mai ales, in Somaliland, una dintre republicile indepedente, dar nerecunoscute oficial, care s-au desprins din Somalia. Dar o sa va povestesc pe larg si despre Somaliland, dupa ce termin povestile etiopiene… pentru ca au fost trei saptamani fascinante, dificile, calatorit pe drumuri grele, mancare nu cine stie ce, dar amintiri… cat pentru o viata.

Pana la urma, ne-am strans 12 oameni sa descoperim Etiopia si am ramas 5 pentru „prelungirile” din Djibouti si Somaliland. Am zburat in Etiopia cu avioane diferite, dar toti am aterizat la Addis Ababa, folosind serviciile companiei Ethiopian Airlines. Asta, nu din cauza ca este o companie aeriana cu servicii cu adevarat excelente (comparabile cu cele asiatice sau europene), fiind de departe una dintre cele mai bune si sigure companii aeriene din Africa, ci pentru ca daca zbori spre Etiopia cu Ethiopianul poti obtine reduceri de 25 – 50% din pretul biletelor de zbor interne. Etiopia este o tara mare, drumurile nu sunt rapide (cele din sud sunt chiar proaste, in nord, sunt drumuri impecabile, dar pline de curbe, urcusuri si coborasuri, Etiopia fiind o tara muntoasa), asa ca e musai sa zbori in interiorul tarii, daca nu ai vreo luna si ceva la dispozitie. Iar singura companie aeriana este, desigur, Ethiopian Airlines, care stabileste ce preturi vrea ea. Localnicii (rezidentii) au parte de un discount care, mai nou, se aplica si turistilor straini doar daca vin in Etiopia folosind serviciile Ethiopian Airlines. In plus, compania etiopiana zboara in multe destinatii europene (Madrid, Roma, Viena, Londra, ca sa mentionez doar cateva), deci poti zbura pana acolo cu vreun low-cost si mai departe cu Ethiopianul spre Addis Ababa. Eu am zburat via Tel Aviv (Tarom pana acolo si Ethiopian mai departe), dar NEVER EVER AGAIN. Tranzitul prin aeroportul Tel Aviv este un cosmar cu angajati de care Adolf Hitler ar fi mandru si al caror rol in viata este sa iti pierzi avionul in caz ca faci prostia sa tranzitezi pe acolo, asa ca feriti-va de aeroportul Ben Gurion ca de ciuma.

Pana acum vreun an, accesul in Etiopia era dificil – romanilor le trebuia viza, iar ea nu se putea obtine decat de la vreo ambasada din Europa. In 2010, a fost un circ intreg pentru a obtine viza, dar, Slava Domnului, incepand cu 2018, se poate obtine elegant si repede e-visa pe internet. Am scris amanunte aici. In principiu, aplici pe net, platesti pe net si o primesti pe e-mail in vreo doua zile. Nici nu se poate mai simplu!

Dupa o noapte cam nedormita, am aterizat pe la 6 dimineata pe aeroportul Addis Ababa. Sa fac o paranteza. Etiopienii au un sistem orar foarte diferit decat orice alta natie pe Pamant. Ora 0.00 pentru ei este, de fapt, 6.00 dimineata. Asa ca atunci cand iti zic ca ne vedem la ora 4 dimineata, de fapt este 10! In ultima instanta, cred ca orarul are o logica mult mai puternica decat cea cu care suntem obisnuiti. Noi zicem ca ora 12.00 noaptea (sau ora 0.00) este „miezul noptii”. Nu este. Nu este niciodata fix in mijlocul noptii, este doar o conventie stabilita habar n-am de cine si cand. In Etiopia, ora 6.00 dimineata este ora la care se face lumina si ora la care incep sa cante cat se poate de tare toate bisericile ortodoxe ale natiei. Este ora 0.00, este ora la care, in principiu, toata lumea se trezeste sa mearga la camp (cam 80 – 85% din etiopieni traiesc din agricultura de subzistenta) sau la job. Si este, de fapt, „ora zero” a zilei… Etiopia, fiind relativ aproape de Ecuator, nu are variatiuni foarte mari in ceea ce priveste ora la care rasare sau apune soarele, spre deosebire de Europa – el rasare cam tot timpul in jurul orei 6.00 dimineata (ora zero etiopiana) si apune pe undeva spre 6.00 seara (ora 12.00). In plus, Etiopia are un calendar specific. Calendarul are 12 luni a cate 30 de zile si mai exista o a 13-a luna cu 5 sau cu 6 zile (daca anul este bisect sau nu). Zilele acelea sunt in jurul datei de 11 septembrie (Anul Nou Etiopian) si in general sunt zile libere, de sarbatoare. In plus, am nimerit in anul 2011 (da, toti ne-am simtit cu 7 ani mai tineri). Ca si in cazul calendarului catolic (care este, hai sa-i zicem, calendarul oficial la nivel mondial), calendarul ortodox este legat tot de Isus. Dar spre deosebire de catolici, coptii (deci si etiopienii) nu sunt de acord cand s-a nascut Isus, in plus, anul zero nu este anul nasterii, ci anul conceperii lui Isus… ma rog, Fecioara Maria nu a fost gravida 7 ani, dar, oricum, coptii si catolicii au date diferite cu privire la nasterea lui Isus. Deci, daca ajungi in Etiopia, vei fi cu sapte ani mai tanar J. Uraaaa!

Addis Ababa este o metropola in toata puterea cuvantului. Faptul ca Etiopia a fost unica tara africana care nu a fost colonizata (cu exceptia neinsemnatei Liberia) a propulsat-o in ochii africanilor ca o tara cu adevarat speciala. De asta au beneficiat imparatul sfant Haile Selassie, precum si urmasii lui republicani (dar si comunisti), care au incercat sa faca din Addis o adevarata capitala a Africii – un oras modern, cu sosele largi, blocuri inalte si, mai ales, cu sediul Organizatiei Unitatii Africane (actuala Uniune Africana), care incearca cumva (si fara mare succes) sa urmeze pasii Uniunii Europene, ca uniune economica, uniune vamala, moneda unica si zona libera de circulatie. Rwanda a facut primii pasi la 1 ianuarie, anuntand ca absolut toti cetatenii lumii pot obtine visa-on-arrival (sau e-visa) cand ajung in Rwanda, iar Etiopia se gandeste sa renunte la viza pentru toti cetatenii Africii.

Am stat intr-un hotel langa aeroport, hotelul Impress. Camere mari, aerisite, curat, foarte fain. Daca ai ghinionul sa ai camere spre catedrala de langa, ai trezitul garantat la 6.00 dimineata, cand slujba este difuzata de niste megafoane capabile sa te trezeasca din morti. Orasul, cum am spus, este extrem de intins si de aglomerat, asa ca poti face la ore de varf si doua-trei ceasuri dintr-un colt intr-altul al orasului. Din punct de vedere turistic, nu sunt prea multe lucruri de facut si vazut in Addis, asa ca, exceptand cazul in care vii aici din motive de afaceri sau politice, turistii doar aterizeaza, isi trag sufletul si pleaca mai departe.

In prima zi, ne-am ocupat de lucruri „organizatorice” – ne-am dus sa aplicam pentru viza de Somaliland. Soferii si localnicii nu au prea auzit de Somaliland, asa ca toti ne-au indreptat spre Ambasada Somaliei, dar pana la urma, cu chiu, cu vai (si vizite si pe la ambasada Djibouti, aflata la doi pasi de Ambasada Romaniei – da, avem si noi o ambasada aici, nu stiu cat de activa), am gasit Ambasada Somaliland. In principiu, trebuia sa completam un formular, sa aratam biletul de avion, sa aducem doua poze si o copie a pasaportului. Am uitat copia. Nu a fost nicio problema. Ne-a spus ca ne da vizele a doua zi. I-am spus ca plecam a doua zi dis-de-dimineata si sa ni le dea in aceeasi zi. S-a dus sa vorbeasca cu seful, iar acesta a fost de acord. Le-am luat dupa vreo doua ore, timp in care cineva ne-a stampilat pasapoartele, iar seful a tras o semnatura (ma rog, presupun ca seful). Totul a costat 100 de dolari.

Planul era ca la sfarsitul turului etiopian, cei cu „prelungiri” sa luam trenul din Addis Ababa spre Djibouti. E un tren nou-nout, construit evident de chinezi (care, incet, incet, devin proprietarii Africii), iar viza am luat-o on-line (si Djibouti s-a modernizat si a introdus visa-on-line). O sa mentionez insa ceva ce am descoperit ulterior… adica, in ziua plecarii. Visa-on-line este valabila DOAR daca intri in Djibouti pe cale aeriana. Ca sa folosesti trenul, trebuie sa ai viza normala in pasaport, luata de la vreo ambasada (inclusiv din Addis Ababa). Deci, daca vreti sa ajungeti in Djibouti, ori luati un avion Addis Ababa – Djibouti (pana la urma, asa am facut), ori luati-va viza din vreo ambasada.

Personal, m-a lovit somnul dupa o noapte nedormita si m-am retras la hotel pentru cateva ore de somn. A urmat o tura prin oras – am stat vreo ora si ceva la biroul companiei de telefonie mobila Ethio Telecom. Etiopia continua sa aiba o economie destul de etatista – nu exista decat o companie aeriana de stat, asa ca nu exista decat o singura companie de telefonie (fixa si mobila), evident, de stat – Ethio Telecom. Iar serviciile sunt ca la monopolurile de stat – dureaza sa iei un SIM de te plictisesti, evident, nu functioneaza din prima, iar pentru a pune SIM-ul in telefon, trebuie sa iesi din cladire si sa dai cativa bir unui baiat care poate sa-ti taie SIM-ul in mod elegant si sa ti-l puna in telefon. Teoretic, poti sa ti-l tai si tu, dar in mod special in Etiopia, pentru ca fiecare trebuie sa castige ceva, SIM-ul trebuie si un pic polisat, inainte de a intra…

Din punct de vedere turistic, am urcat un pic pe muntele Entoto, muntele de peste 3.000 de metri care domina orasul (Addis Ababa e undeva pe un platou inalt la vreo 2.200 – 2.400 de metri altitudine) de unde s-a nascut orasul. Aici, se afla complexul de palate ale imparatului Menelik II (cel care a unificat Etiopia la inceputul secolului XX si care i-a invins pe italieni, pastrand independenta tarii) si aici s-au pus bazele orasului (a fost fondat in 1886). Initial, familia imperiala locuia aici, in varf de munte, dar fiind destul de frig (daca in Addis poti merge in tricou, daca urci pe Entoto e musai un pulover pe tine, daca nu esti cumva canadian sau groenlandez), cand s-a simtit sigur pe putere, a decis sa se mute pe vale, unde era in mod cert mai dragut de trait. Nu am mai avut timp sa vizitam si palatul regal (aveam sa-l vad la intoarcerea din sud), in schimb, am admirat panorama unui colt de oras, ne-am uitat cu curiozitate la femeile care carau vreascuri din padurea de eucalypt pentru a castiga doi-trei dolari pe zi, rupandu-si spatele in timp ce coboara din varful muntelui (in principiu, padurea este rezervatie naturala si ele au dreptul sa culeaga doar copacii si crengile cazute, dar, evident, nu se marginesc la acestea). Am trecut prin bazarul de la picioarele muntelui si… cam atat.

A… si, evident, am avut parte de pranzul de bun-venit. Intr-un loc traditional, Taitu Hotel – unul dintre locurile istorice ale capitalei etiopiene. Este primul hotel din Addis, construit prin 1905 de una dintre sotiile imparatului Menelik II pentru oaspeti. Nu stiu cat de spectaculos si luxos era in 1905, dar in 2018, hotelul ca atare arata fix ca un hotel african din 1905 – are o atmosfera aparte, camerele sunt interesante, dar, sincer, nu as sta aici nici o noapte. In schimb, restaurantul de la parter era chiar bun – cu specialitatile etiopiene de care ne vom satura pana peste cap in urmatoarele doua saptamani – injera (un soi de clatita facuta din faina de teff, o cereala care creste doar in Etiopia si care contine foarte mult fier, dar care are un gust amarui-acrisor datorita faptului ca este lasata la fermentat intre una si trei zile), tibs (bucatele de carne de vita sau mai ales oaie si capra) sau shiro (pe baza de linte, se mananca in general cu niste mirodenii al naibii de iuti).

Dar despre mancare si aventurile etiopiene, in episodul urmator.

Nota

Am fost in Etiopia intr-un tur din ciclul „Haideti cu Imperator in …”. Turul a fost organizat impreuna cu Extreme Travel, agentie specializata in turism de aventura. A doua aventura africana organizata impreuna cu ei va fi cea din Namibia – Botswana – Cascada Victoria despre care puteti citi aici. In caz ca va doriti sa mergeti pe urmele mele in Etiopia, Extreme Travel mai organizeaza doua ture si in 2019. Programul il gasiti aici.

Imagini Addis Ababa

Am aterizat pe aeroportul din Addis Ababa !

Welcome to Addis Ababa !

Hotel Impress – da, m-a impresionat, camera mare, curata, fain 🙂

Biserica ortodoxa de langa hotel. La ora 6 fix, slujba este difuzata pe difuzoare de te scoala din morti

Addis Ababa – un oras modern

Turul ambasadelor – in drum spre ambasada Djibouti, am dat si de ambasada Romaniei la Addis Ababa

Misiunea Diplomatica (Ambasada) Somaliland din Addis Ababa

Istoricul hotel Taitu

Camerele sunt faine de pozat… probabil asa erau si la 1905

Mancare etiopiana

Opere de arta prin hotel Taitu – Mona Lisa etiopiana

Orasul vazut de pe Entoto

Mama etiopianca

Una din miile de caratoare de vreascuri de pe muntele Entoto

Bazarul de la picioarele muntelui

Moda etiopiana, colectia vara-iarna

Inca mai sunt telefoane publice prin Etiopia