Prima țară independentă pe care am vizitat-o în Caraibe a fost St. Kitts & Nevis. Despre St. Kitts, am scris acum câteva zile, așa că m-am gândit să vă povestesc despre incursiunea în Nevis. Nevis este insulița mai mică, „sora” cea mică. Ținând cont că toată țara are doar vreo 70.000 de locuitori, Nevis nu are decât 10.000 kmp 😊. Dar are aeroportul ei, pe care pot ateriza chiar și avioane gen B737 (sau, cel puțin, așa susțin localnicii), însă, de fapt, aterizează mai ales avioane mai mici, cum ar fi ATR 42 sau avioane cu 6 – 10 pasageri la bord…

Nevis este o insulă vulcanică, creată practic de muntele Nevis, care are o înălțime de 985 de metri, un vulcan activ (judecând după gheizerele și fumerolele care apar ici și colo), dar care practic nu a mai erupt  din preistorie. Dar poate oricând să erupă. Despre numele insulei, am avut două versiuni – una mai haioasă – se spune că atunci când Cristofor Columb a ajuns aici, a remarcat norul care se află aproape permanent pe vârf (și eu, cât am stat, în majoritatea timpului, vârful Nevis era încoronat cu un nor), așa că și-a imaginat că pe vârf ar fi zăpadă sau, mai bine zis, că arată ca un vârf din Europa cu zăpadă mai mult sau mai puțin permanentă. În spaniolă,, „nieve” înseamnă zăpadă, așa că varianta englezită a devenit Nevis. O altă variantă mai puțin haioasă este că marele navigator ar fi botezat insula Nuestra Senora de las Nieves (Sf. Maria a Zăpezilor), de unde și „nieve”… Cert este că numele Nevis provine din spaniolul „nieve” (zăpadă). Zăpadă în Caraibe … 😊

În secolele sclaviei, Nevis devenise o insulă extrem de bogată – englezii care s-au stabilit pe Nevis au prosperat în urma terenurilor vulcanice extrem de fertile, iar producția de trestie de zahăr i-a îmbogățit pe mulți. O localnică faimoasă este Frances Nisbet, tânăra văduvă a unui plantator de trestie de zahăr care s-a măritat (a doua oară) cu un tânăr ofițer de marină staționat pe Nevis, pe numele lui, Horatio Nelson. Asta s-a întâmplat în 1787, dar, 18 ani mai târziu, Nelson a intrat în legendă distrugând flota lui Napoleon la Trafalgar, pierind însă în timpul triumfului… însă Nelson se despărțise de mult de soția sa caraibeană, din cauza relației cu Lady Hamilton. Dar asta e o altă poveste… interesant este că atât Nelson, cât și Napoleon și-au luat neveste din Caraibe. Nelson, din Nevis, iar Napoleon, din Martinique.

În anii ’90, în perioada în care St. Kitts era dominată de un regim profund corupt, în Nevis a apărut o mișcare de independență. Da, chiar și pentru o insuliță în mijlocul Caraibelor, dar la 3 km de St. Kitts, locuitorii din Nevis s-au gândit să se separe. A existat chiar și un referendum, în care 62% din alegători au votat pentru separare, dar pentru că legislația constituțională presupunea ca două treimi din localnici să voteze pentru secesiune, federația St. Kitts – Nevis a rămas în picioare. Între timp, și sub presiunile nevisienilor, situația s-a îmbunătățit, viața politică și economică a fost curățată de pesediștii din St. Kitts, iar nevisienii au revenit la sentimente mai bune.

Între St. Kitts și Nevis sunt mai multe ferry-uri pe zi. Ferry-ul de pasageri leagă centrele celor două capitale de insulă (Basseterre în St. Kitts și Charlestown în Nevis) de câteva ori pe zi, iar ferry-ul care transportă mașini leagă cele mai apropiate colțuri de insulă – de la capătul lui St. Kitts care are o „codiță” lungă spre Nevis, de un port aflat în nordul insuliței Nevis. Ferry-ul de persoane este destul de mare, dar, și așa, era destul de plin… în port, se aflau două mari vase de croazieră și unii dintre cei de pe vas optaseră pentru excursii în insulița nevestei lui Nelson. Am plecat însă la fix și am ajuns cam o oră mai târziu… dacă, în Baseterre, stația era în mijlocul unui bazar semihaotic, Charlestown ne-a întâmpinat cu o minigrădină tropicală, cu câteva magazine de suvenire bine puse la punct și cu o coadă ordonată de taximetriști dornici să-i plimbe pe insulă pe cei veniți pe cont propriu.

Capitala Charlestown nu are decât 1.500 de locuitori (la noi, ar fi o comună ceva mai mare), dar mi s-a părut chiar faină. E drept, există un singur bulevard central, pe care se află filialele principalelor bănci din țară și câteva magazine, dar sunt frumos vopsite în culorile acelea vibrante ale Caraibelor și bine puse la punct. E drept, unele clădiri cam „țipau”, dar asta face parte din culoarea locului.

Am luat-o la stânga, la dreapta, pe bulevard, am scos niște dolari est-caraibeni dintr-un bancomat și apoi am decis să o luăm spre grădina botanică. Aparent, era principalul obiectiv turistic de pe insulă, alături de câteva foste plantații de trestie de zahăr transformate în hoteluri de lux. Ne-am mai învârtit un pic pe o stradă pentru a vedea cel mai vechi hotel din Nevis (e abandonat, dar poți intra liniștit pe veranda lui, pentru a admira panorama vârfului vulcanic) și, după o oprire la supermarket, am luat primul microbuz public. Ca și în St. Kitts, în Nevis transportul public este asigurat de niște microbuze care au o rută  în jurul insulei (care are o formă relativ ovală). Am rămas surprins să descopăr că, spre deosebire de St. Kitts, unde microbuzele se pare că nu se abat de la ruta lor, în Nevis șoferul își lasă clienții la ușa destinației – așa am ajuns într-un minicartier unde am lăsat o doamnă care venea de la supermarket cu sacoșele pline, iar pe noi ne-a lăsat fix în parcarea grădinii botanice ! Conform GPS, am  mai fi avut de mers vreun kilometru și jumătate de la șoseaua principală până la grădina botanică, dar așa, am fost livrați fix în față.

Despre grădina botanică, nu aș vorbi prea mult. Pur și simplu, aș lăsa fotografiile să vă arate acest colț de paradis. Grădina botanică a fost construită pe locul unei foste plantații coloniale de trestie de zahăr (numită Montpellier Estates), la doi pași de locul unde Nelson s-a însurat). Actualii proprietari par să fie însă pasionați de cultura asiatică – prin grădină sunt numeroase statui asiatice (inclusiv cu Buda), iar restaurantul servește mâncare… thailandeză. E drept, printre angajați se află și asiatici… suntem într-o lume globalizată, nu ?

Va invit doar să vedeți pozele, mai jos… După ce vă dau câteva informații practice.

Cum am ajuns în Nevis

Am zburat cu compania Air France până în St. Maarten. De acolo, am zburat cu compania LIAT în St. Kitts, de unde am luat ferry-ul spre Nevis. Prețul one-way este de 26 de dolari est-caraibeni (9,50 dolari SUA).

Unde am stat în Nevis

Am dormit în St. Kitts și am venit într-o excursie de o zi.  Poți găsi câteva hoteluri, dar marea majoritate sunt resorturi de lux, transformate din plantații de trestie de zahăr în hoteluri.

Transport prin Nevis

Cum ajungi în port, vei fi întâmpinat de taximetriști cu care poți negocia să te plimbe toată ziua pe insulă. Dacă vrei să folosești transportul în comun, există microbuze care fac o rută circulară… atenție, sunt două stații de microbuz în Charlestown, una pentru destinații spre sud, alta, pentru destinații din nordul Nevisului. Întreabă unde sunt cum ieși din port.

Vize

Cetățenii români nu au nevoie de vize pentru a intra pe teritoriul Nevis.

Cum plătești

Poți să plătești prin destule locuri cu cardul, dar nu și pentru transport (exceptând ferry). Moneda națională este dolarul est-caraibean (care este valută națională pentru mai multe insule-țări din zonă), însă poți să achiți absolut peste tot cu dolari americani (dar, de cele mai multe ori, vei primi dolari est-caraibeni, ca rest). Rata de schimb este fixă. În Charlestown, pe bulevardul principal, se află mai multe bănci cu ATM, poți să scoți dolari de acolo (tot din Charlestown am scos și eu, de la banca canadiană Scotia Bank)

Imagini Nevis

Ne imbarcam in St. Kitts

In port, doua vase imense de croaziera. O parte din pasagerii lor erau pe ferry-ul spre Nevis

Norul care sade permanent pe varful Nevis 🙂

Welcome to Nevis !

Sa nu uit sa iau biletele de retur

Coloratele case din Charlestown

Grafitti

Cel mai vechi hotel din Nevis, astazi abandonat

Dar are o panorama faina spre vulcan

Or fi doar 10.000 locuitori, dar Nevis are hypermarket si food court

Gradina botanica… va invit sa o descoperiti in pozele de mai jos

Fostul conac, transformat in magazin de suveniruri si restaurant thailandez (la etaj)

Sculpturi asiatice pe post de pitici de gradina 😉

Ming, motanul oficial al Gradinii Botanice Nevis

Sus, la restaurant

Panorama spre Charlestown

Ne-am intors in capitala insulei Nevis cu un taximetrist foarte haios

Ferry-ul de St. Kitts putea transporta si cateva masini

Inapoi, la St. Kitts