St. Kitts, Caraibe

A doua insula pe care am calcat in Caraibe este St. Kitts. De fapt, numele complet al tarii este St. Kitts & Nevis pentru ca tarisoara asta nu are decat 55.000 de locuitori, dar este republica independenta. O sa va ganditi (de fapt si eu m-am intrebat) de unde numele asta haios de St. Kitts. Cine o fi Sfantul Kitts. Ei bine, nu are nimic comun cu soriceii – numele oficial este St. Christopher & Nevis, Kitts fiind diminutivul de la Christopher. Cam toata lumea crede ca numele de St. Christopher vine de la patronul spiritual al lui Cristofor Columb (care a trecut pe aici), dar, de fapt, este datorat unei erori cartografice. Cristofor Columb a dat numele sfantului sau unei alte insulite aflate mai la nord (e vorba de Saba, foarte aproape de St. Maarten), dar o eroare cartografica a rebotezat insulita asta verde si frumoasa in St. Christopher (de fapt, Columb o botezate San Yago – Sf. Iacob, dar denumirea a fost pierduta in timp). Mai haioasa este originea numelui celeilalte insule – Nevis. Vine de la cuvantul Nieve, care inseamna „zapada”, in spaniola. Nevis este o insula vulcanica, cu un varf care este aproape permanent in nori… lui Columb i-a sugerat ca acolo, sus, pe varf se afla zapada (evident, nu e cazul in calduroasele Caraibe), asa ca astazi este folosita varianta englezita.

In goana lor de a cuceri imperiile americane de pe continent, spaniolii au neglijat insulele caraibene pe care le descoperisera (cu exceptia Cubei si a catorva insule mai mari), asa ca in lipsa lor s-au instalat francezi si englezi. De fapt, St. Kitts este prima insula colonizata de europeni – englezii si francezii au venit aici la cateva luni distanta si au decis sa imparta insula. Evident, din cauza rivalitatii dintre cele doua mari puteri europene, spre deosebire de St. Maarten, insula nu a ramas impartita in doua comunitati – pana la urma, englezii i-au alungat pe francezi (nu inainte ca sa colaboreze in a-i extermina pe bastinasii din triburile de caribi), dar urmele francize au ramas – exista extrem de multe toponime franceze, inclusiv capitala are un nume francez – Basseterre. Dar insula este extrem de britanica – de la peisaje, la obiceiuri si la condusul pe partea gresita a drumului 😊.

Din St. Maarten pana in St. Kitts faci cam 25 – 30 de minute cu avionul. Tocmai ce ne-am ridicat din St. Maarten, am survolat Saba si St. Eustache, doua insule olandeze, si am si ajuns pe deasupra St. Kitts. Am dat o tura in jurul insulei, taman bine sa-mi fac o impresie. O insula vulcanica, cu o „coloana vertebrala” formata din cativa vulcani si extrem de verde. Dupa experienta cu circulatia intensa din St. Maarten, St. Kitts parea o Nirvana a linistii – de sus, din avion, am vazut sosele relativ bune, drepte si cam goale. Ceea ce era adevarat – St. Kitts a fost prima insula unde am condus pe partea stanga in viata (nu mai condusesem nici in Cipru, Japonia, Malta sau UK) si a fost perfect, ca nu am avut parte de cine stie ce trafic… pentru ca e al naibii de greu la inceput.

La aeroport, am luat un taxi spre pensiunea The Menelissa (sistemul de taxiuri era strict reglementat – exista o lista de preturi in functie de destinatie)… i-am aratat rezervarea de la booking taximetristului cu adresa, dar parea complet pierdut. Pana la urma, am dat drumul la GPS care ne-a dus exact in fata casei. „E prima oara in viata cand am condus dupa GPS”, ofteaza taximetristul. Ma pufneste rasul! Exista intotdeauna un inceput 😊.

Si pentru mine, St. Kitts a fost un inceput. Mai precis, a fost pentru prima oara cand am condus pe partea stanga intr-o masina cu volanul pe partea dreapta. Cand am ajuns la pensiune, am intrebat-o pe proprietareasa (o tipa foarte simpatica, vorbea o engleza britanica) daca nu stie pe cineva care sa inchirieze o masina pentru o zi, sa vedem si noi St. Kitts. Sigur… 55 de dolari pe zi. Am zis ca e ok. Si, a doua zi dimineata, m-am trezit la ora stabilita nu cu o masina, ci cu un tanc – o Toyota RJ Cruiser! E un efort sa te urci in ea… de fapt, nu as putea spune ca am urcat in ea, mai degraba m-am catarat. Mai intai, m-am gandit ca e dificil sa conduc o masina cu cutia de viteze automata (am mai condus acum vreo 20 de ani, nu-mi mai aduceam aminte cum era), dar, de fapt, era o binecuvantare… scapam de bataia de cap a schimbarii de viteze cu mana stanga! Pana la urma, cu stresul de rigoare, am condus si, zic eu, chiar bine… pana cand s-a stricat frana, asa ca a trebuit sa sun sa vina sa ma ia 😊. Era dupa ce vazusem o parte buna din ce imi propusesem, iar la final, oamenii nu au mai vrut niciun ban (urma sa platesc la final), pentru ca am ramas cu masina in drum. Dar sa va zic ce am vizitat.

In primul rand, St. Kitts este o insula pentru iubitorii de liniste. Incredibil de linistita si de balcanica. Dealuri molcome, pajisti pe care m-as fi asteptat sa vad mii de oi, dar nici poveste. Nu pot spune ca St. Kitts are cine stie ce plaje, are doar in zona sudica, unde se afla concentrate industria turistica cu hoteluri pentru pachete turistice si plaje, dar nu am ajuns acolo. Am preferat sa ma invart in zona nordica, frumoasa, verde, linistita.

Capitala cu nume frantuzesc, Basseterre, nu este cine stie ce. Dimpotriva, este o carte de vizita negativa pentru o tara asa de frumoasa. Un oras un pic murdar, cu un pic haos, avand cladirile un pic cam decrepite. Orasul se pregatea de carnaval, dar, din pacate, nu am prins mai nimic – Carnavalul din St. Kitts incepe dupa Craciun si se desfasoara pana dupa Anul Nou. Erau niste chioscuri cu informatii, dar nimic deosebit… Pecetea britanica era si aici – un mic Big Ben, o catedrala anglicana, iar piata centrala era, de fapt, un parc dominat de imensa catedrala catolica ramasa din vremea francezilor, presupun. Multa viermuiala pe strazi si o atmosfera un pic dubioasa, asa ca am preferat ca, dupa ce am aruncat un ochi prin piata-parc central si biserica catolica, sa o taiem. In schimb, am descoperit un restaurant de peste minunat – Fisherman’s Wharf, unde am asistat la rasaritul unei luni absolut imense si am mancat peste si alte fructe de mare de m-am lins pe degete … poate, una dintre cele mai bune cine pe care le-am avut in Caraibe.

Ce am vizitat pe insula?

Absolut superb – Romney Manor – o fosta proprietate coloniala, fosta rezidenta a unor proprietari de ferme de trestie de zahar (prosperitatea St. Kitts s-a bazat pe productia de zahar). Pe vremuri, a fost proprietatea unui stra-stra-stra-strabunic al lui Thomas Jefferson si este cunoscuta pentru faptul ca a fost prima ferma de trestie de zahar de pe insula care i-a eliberat pe sclavii de pe plantatie. Astazi, este un soi de gradina botanica si un loc pentru evenimente (am prins o nunta), dar avand si un atelier care creeaza tesaturi batik (da, ca in indepartata… Indonezie!)

Proprietatea este un rai pe pamant… privelisti superbe, verde, flori, gazon taiat la milimetru, case viu colorate in stil caraibean. Pe o mica inaltime, se afla un turn – de aici, vatafii urmareau sclavii care lucrau pe plantatii… si tot aici se afla un clopot – poate, cel mai urat obiect de pe o plantatie de sclavi – clopotul le reglementa viata – batea clopotul, toti trebuiau sa se trezeasca, batea clopotul, la munca, batea clopotul, la culcare. De altfel, in plantatiile unde eliberarea sclavilor a fost urmata de violente, primul lucru pe care acestia l-au distrus a fost clopotul… la Romney Manor, pentru ca eliberarea s-a facut pasnic, a supravietuit secolelor – unicul din St. Kitts.

Vedeta proprietatii este insa Sammy the Saman. Saman este un arbore tropical imens, iar numele de Sammy the Saman chiar mi s-a placut simpatic. Actualul proprietar spune ca Sammy este, de fapt, proprietarul, locuind acolo si fiind martor la atatea evenimente de 400 de ani! Practic, cand Sammy s-a nascut, aici nu era picior de european, ci doar caribii ucisi de colonisti cand Sammy avea doar cativa metri inaltime. Acum are 7 metri in circumferinta si acopera mai bine de 2.000 de metri patrati! Este un arbore impresionant, care strajuieste intrarea in Romney Manor.

Urmatorul stop a fost de asemenea un loc pitoresc si linistit. Nu a fost asa tot timpul – se numeste Brimstone Hill si este o fortareata construita de englezi pentru a se apara de atacurile francezilor. Astazi, este perfect restaurata, iar daca te urci pe citadela, poti descoperi amploarea fortificatiilor. Dar poate ca nu fortificatiile atrag, ci privelistea absolut superba. Poti vedea cam toata coasta de vest a St. Kitts-ului, dealurile sale molcome, verzi, satele care se insiruie pe malul marii si invecinata insula St. Eustache (face parte din Regatul Tarilor de Jos, despre care am povestit in articolul despre St. Maarten. Am urmarit un film cu povestea fortaretei (care coincide cu o buna parte a istoriei St. Kitts) si m-am bucurat de soarele dulce al Caraibelor imblanzit poate de verdele acestei insule care seamana cu Irlanda… sau poate si cu Scotia, Anglia sau cu Noua Zeelanda, dar nu am vizitat niciuna dintre acestea. Asa ca, pentru mine, St. Kitts este o Irlanda a Caraibelor.

As fi dorit sa vizitez si coasta estica, dar, cum am spus, mi s-a stricat masina. Pe lista mai era sa ma opresc la un hotel care fusese de asemenea o plantatie de trestie de zahar (ulterior, aveam sa descopar ca intre timp a fost inchis si e in reconstructie), precum si la un alt hotel care era recomandat ca este complet bio, eco si ca reconstituie atmosfera vechilor constructii caraibene, dar n-a fost sa fie. M-am intors la hotel si m-am relaxat pe dealurile verzi din zona…

St. Kitts si-a gasit un loc in inima mea…

Cum am ajuns in St. Kitts.

Am zburat cu Air France in St. Maarten. De acolo, am luat un zbor LIAT de circa 25 de minute, aterizand pe micul aeroport din St. Kitts.

Unde am stat in St. Kitts

The Menellisa. Se afla intr-o suburbie extrem de linistita a Basseterre, capitala St. Kitts & Nevis, intr-o zona de case. Este, practic, o vila foarte frumoasa, in care locuiesc si proprietarii, care sunt extrem de saritori. La cateva sute de metri, se afla cel mai mare supermarket din oras (si, probabil, din tara), iar statia de autobuz este tot acolo. Proprietara ne-a aranjat sa inchiriez o masina si a mers cu noi la politie sa pot scoate permisul de conducere pentru St. Kitts (autoritatile locale incearca sa mai faca si ele un ban de pe urma turistilor, nerecunoscand niciun permis de conducere. Trebuie sa mergi la politie, unde ti se va emite pe loc un permis de conducere de St. Kitts & Nevis. Pretul unui permis valabil 3 luni este de 62,50 dolari est-caraibeni, adica 23 dolari US).

Doamna ne-a dat, de asemenea, informatii despre ce sa vizitam si despre programul de carnaval sau pentru ferry-urile de Nevis. Si totul, cu zambetul pe buze si cu o eleganta de-a dreptul britanica.

Camera era, de fapt, un miniapartament, cu bucatarie echipata cu de toate, o camera mare si frumoasa si cu multa liniste… un loc in care sa te bucuri de viata si de vacanta.

Transport prin St. Maarten

Pe langa inchirierea de masini, exista microbuze care parcurg o ruta circulara prin insula. Exista statii pe drum, dar il poti opri oriunde, doar faci cu mana. In general, costa 1 USD pentru o calatorie scurta (cum ar fi de la hotel pana in centrul Basseterre, nu l-am folosit pentru un drum mai lung de-a lungul coastei). Soselele sunt bune, dar se conduce pe partea stanga.

Vize

Cetatenii romani nu au nevoie de viza sa intre in St. Kitts.

Cu ce platesti

Cardurile de debit si de credit pot fi folosite prin numeroase locuri. Exista si destule ATM-uri, de unde sa scoti bani. Moneda nationala este dolarul est-caraibean (care-i moneda nationala pentru mai multe state insulare din zona – de fapt, pentru toate, exceptand Barbados, Trinidad-Tobago si insulele care nu sunt indepedente), dar se poate folosi dolarul american absolut peste tot. De cele mai multe ori, poti plati in dolari americani si sa primesti rest in dolari est-caraibeni. Rata de schimb este fixa.

Imagini St. Kitts

Cam asa arata St. Kitts (poza e facuta in momentul in care eram in linie dreapta la aterizare)

Ordonat, organizat. La iesirea din aeroport

The Menelissa – taximetristul nu stia unde e, dar a fost o experienta super faina

Cea de-a doua insula, Nevis, este la doi pasi

Ram’s, cel mai mare magazin din insula

Nu pot spune ca Basseterre e cine stie ce

Big Ben-ul din Basseterre

Catedrala Catolica

si biserica anglicana sunt cele mai importante doua monumente din capitala

O luna imensa a rasarit in prima seara peste Basseterre

Cocktailuri pentru ca suntem in Caraibe 🙂

Am cerut o masina… am primit un tanc 🙂

Cel putin stiam ca daca nimeresc in sant, nu mi se intampla nimic 🙂

Romney Manor, un colt de paradis in St. Kitts

Turnul de unde erau supravegheati sclavii

Acum, este asa de frumos si liniste aici

Coloratele case ale Caraibelor

Sammy, the Saman, stapanul la Romney Manor

Inca mai mergea tancul 🙂

Brimstone Hill, cea mai impozanta fortareata militara din Caraibe

Foc !

Bantuind prin fortareata

Pitoresc

Insula St. Eustatius, municipalitate olandeza

Fortareata a aparat St. Kitts de atacurile franceze

Pe coasta vestica

Cand am plecat din St. Kitts, am fost salutati de un curcubeu 🙂

iar LIAT ne-a dus mai departe spre Antigua

La revedere, St. Kitts, chiar mi-ai placut 🙂