St. Maarten

Insula St. Maarten a fost, si continua sa isi revina, sa fie unul dintre starurile turistice din regiune. De ce sa-si revina? Pentru ca St. Maarten a fost lovita in sezonul de uragane 2017 de unul dintre cele mai devastatoare uragane din ultima decenii, care lasa in urma o insula de-a dreptul devastata. Cand am aterizat pe aeroportul St. Maarten, dupa ce am survolat la foarte joasa inaltime celebra Maho Beach si am coborat din avion, am descoperit cu surprindere un aeroport destul de mare, dar cam gol – arata, mai degraba, ca o hala semiparasita. Aveam sa aflu de la un prieten olandez care locuieste in St. Maarten ca tocmai se redeschisese aeroportul, dar inca nu se deschisesera magazine, restaurant, cafenele si ce mai aduce viata intr-un aeroport. In timpul lui Irma, acoperisul aeroportului fusese rupt, iar interiorul, devastat. A inceput sa opereze din nou la o luna dupa uragan si, incet, incet, da semne ca isi revine la normal. Au inceput sa revina companiile americane si cele din patriile-muma ale insulei – Air France si KLM. Dar mai are mult sa revina la cifrele de trafic dinainte de Irma…

St. Maarten este o insula extrem de curioasa. Desi este o insula mica, este impartita intre doua state – Franta si Olanda. Zona franceza este parte integranta a Frantei, ca Departament de Peste Mari, si, de asemenea, parte a Uniunii Europene, in timp ce partea olandeza nu face parte. De altfel, n-am inteles exact care e statutul juridic al zonei olandeze pana cand m-a lamurit Marley, amicul meu olandez, care s-a mutat de cativa ani in St. Maarten – „Asa cum Regatul Unit al Marii Britanii este format din Anglia, Scotia, Tara Galilor si Irlanda de Nord, la fel si aici – exista un Kingdom of the Netherlands din care fac parte Olanda, St. Maarten, Aruba si Curacao”. E drept, cum in cazul Marii Britanii Anglia domina regatul (in Anglia, traieste 85% din populatia Regatului Unit), in cazul Regatului Tarilor de Jos, Olanda reprezinta 98% din populatia si suprafata Regatului. Si, evident, subventioneaza micile insule caraibene care il numesc inca pe Willem Alexander drept „regele nostru”.

Dupa „descoperirea” Americii, St. Maarten a fost populata de colonisti olandezi, englezi si francezi. Spaniolii care cucerisera deja America continentala au neglijat micutele insule caraibene (dovada ca aici exista numeroase insule anglo, franco sau olandofone), exceptand St. Maarten, care avea sare (o resursa extrem de importanta si scumpa in perioada respectiva). Initial, spaniolii i-au alungat pe toti ceilalti, dar in urma sfarsitului Razboiului de 80 de ani si datorita faptului ca bogatiile din St. Maarten nu se comparau cu cele din Americi, hispanicii au plecat in 1648. Imediat, colonistii francezi (din St. Kitts) si cei olandezi (refugiati in St. Eustatius) au revenit pe insula. Pentru a evita un razboi nedorit de niciuna dintre comunitati, francezii si olandezii au semnat celebrul Tratat de la Concordia (Concordia este un munte de pe insula) din 1648, care a pus bazele unei insulite impartite in doua. Au avut loc schimburi teritoriale (evident, nu cine stie ce, vreo zece metri mai la stanga sau dreapta, de cele mai multe ori) de 16 ori de atunci, dar, pana in ziua de azi, olandezii si francezii au zonele lor pe insula St. Maarten (sau St. Martin, daca preferati versiunea francofona a denumirii).

La prima vedere, diferentele nu sunt sesizabile, dar influentele nationale sunt evidente – cele mai bune restaurante sunt in zona franceza, iar bordelurile sunt in zona olandeza 😊. Pe diverse sosele, apar steagurile Frantei si Olandei unul langa altul cand treci granita, iar in zona franceza, valuta oficiala este euro, in cea olandeza, este guldenul (poate ca nu va mai amintiti, dar pana in 2002, odata cu introducerea euro, valuta olandeza se numea gulden sau florin. Atentie, aici e vorba de un alt gulden, de guldenul de St. Maarten, nu are aceeasi valoare ca fostul gulden olandez). Daca in zona franceza, peste tot, se plateste in euro (poti sa platesti si in dolari SUA insa peste tot, dar preturile sunt exprimate in euro), in zona olandeza nu gasesti niciun gulden, toate platile se fac in dolari (de asemenea, preturile sunt exprimate doar in dolari, doar in cazul serviciilor furnizate de stat apare si pretul in guldeni, dar bancnote de guldeni nu o sa vezi – eu am primit cadou de la Marley o bancnota de 10 guldeni si cateva monede reprezentand centi locali). Ca peste tot prin Caraibe, poti plati peste tot in dolari SUA.

In ceea ce priveste limba, in zona olandeza, toata lumea vorbeste engleza (o minoritate de doar 4% din populatie vorbeste si olandeza), in zona franceza, limba de rigoare este franceza, dar daca chiar nu stii si nu stii, cam toata lumea vorbeste si ceva engleza. In plus, zona olandeza este mult mai turistica decat cea franceza. Olandezii s-au orientat spre investitii in turism in anii ’50, francezii i-au urmat doar in anii ’70, asa ca in continuare zona olandeza pare mult mai turistica. Inutil sa spun ca aeroportul intercontinental din St. Maarten se afla in zona olandeza si se numeste „Princess Juliana”. De fapt, este vorba de fosta regina Juliana, care a aterizat aici in 1944, in anul in care s-a deschis aeroportul (pe atunci, cu rol militar), dar in acel moment era doar printesa mostenitoare. Dupa cativa ani, Juliana a devenit regina, dar aeroportul continua sa se numeasca „Princess Juliana”, in amintirea vizitei tinerei principese.

Am iesit din aeroport, intampinat de amicul Marley, si am facut mai bine de o ora pana acasa – cam vreo 10 km de la aeroport. Soselele sunt inguste, iar traficul este ingrozitor… un sarpe urias de masini se tara cu rabdare olandeza pe soselele care legau zona aeroportului (unde se reconstruiesc in ritm rapid cele mai mari hoteluri de pe insula, majoritatea distruse de uragan) de dealurile pe care locuia Marley. Din fericire, bloculetul in care locuieste a rezistat furtunii, iar in saptamanile de dupa uragan, a gazduit numerosi localnici ramasi fara case.

Daca insula este formata din doua tari, evident, exista si doua capitale. Capitala olandeza unde trag cam toate vasele de croaziera se numeste Philipsburg si este un oras turistic prin excelenta – magazine tax-free dupa magazine tax-free, restaurant si cateva hotelase. St. Maarten este o insula tax-free, asa ca preturile la tigari si alcool sunt halucinant de mici pentru un american, un canadian sau un european (mai ales din Europa de Vest), asa ca zilnic cohorte intregi de turisti coborati de pe vasele de croaziera iau cu asalt magazinele tax-free din Philipsburg. Capitala franceza, Marigot, este mult mai putin turistic – portul de aici primeste in general doar iahturi si vase mai mici (rareori, cate un MEGAvas de croaziera, cand e prea plin „dincolo”) si, desi pare mai decrepit, are un aer mai autentic. Este dominat de o citadela de unde poti admira un apus de soare minunat (ceea ce am si facut).

Am stat vreo trei zile in St. Maarten, timp in care amicul Marley ne-a plimbat peste tot. Ne-a dus la punctul unde s-a semnat Tratatul de la Concordia, am facut circuitul insulei, am ajuns si in zona cu vile somptuoase din Les Terres Basses, am bantuit pe plaje pustii, dar frumoase (da, intr-o insula megaturistica ca St. Maarten mai exista asa ceva), ne-a dus la restaurante locale unde nu dai zeci si zeci de dolari pe masa (St. Maarten este o insula scumpa), dar aici voi incerca sa trec in revista cele mai faine locuri vazute si cele mai interesante experiente.

Plaja Maho. Sunt convins ca ati vazut fotografii cu avioane care aterizeaza peste o plaja, iar lumea face baie la doar cateva zeci de metri sub un megaavion (pe vremuri, aici aterizau si B747 Jumbo Jet al KLM, acum, cele mai mari avioane sunt A330 ale Air France si KLM sau B767 ale American Airlines. Evident, nu puteam sa lipsesc de la scena… La capatul lui Maho Beach, exista vreo doua baruri (unul, destul de mare – Sunset Bar & Beach), de unde DJ-ul anunta cu putine minute inainte cand se apropia vreun avion de dimensiuni mai mari (pentru ca avionase mici ca niste barzauni care zboara in insulele din jur pe care le vezi cu ochiul liber, cum ar fi Anguila, Saba sau St. Eustache, aterizeaza aproape la fiecare 5 minute). In general, avioanele mai mari sosesc undeva in cursul dupa-amiezii, cand soferii tururilor cu pasagerii de pe vasele de croaziera isi cauta disperati clientii sa-i duca inapoi la vase – desi vasele sunt ancorate la nici 15 km de plaja Maho, la ora respectiva poti face si o ora si jumatate pana la ele!

Am asistat la cateva aterizari si, evident, am incercat si marea nebunie de pe Maho Beach – asa-numitul „jet blast”. Da, stiu, sunt placi peste tot care avertizeaza turistii sa nu o faca, da, stiu ca acum vreo doi ani a murit o turista neozeelandeza, dar este una dintre nebuniile din St. Maarten (oricum, nu sunt prea multe) pe care nu puteam sa o ratez. Ce este „jet blast” St. Maarten-style? Simplu, soseaua de la Maho Beach este lipita de gardul aeroportului, iar avioanele de dimensiuni mai mari au nevoie de foarte mult spatiu pentru decolare, asa ca se pleaca practic de langa gard. In momentul in care pilotul ambaleaza motoarele si pleaca in viteza, se creeaza un puternic jet de aer care te loveste… si multa lume vine aici s-o experimenteze. Evident, nu am ratat nici eu… am avut parte de doua – de la un ATR 72 al LIAT (a fost ok, doar un pic de vant, nimic deosebit) si de la un Boeing 737 al American Airlines. Asta a fost „the real thing”. Mai intai, pilotii ne-au salutat… Cei mai curajosi s-au dus si s-au agatat de gard, ceilalti (inclusiv eu), dincoace de strada, pe plaja. Si, intr-adevar, cand Boeingul si-a ambalat motoarele (banuiesc ca pilotii au facut-o mai tare, asa, pentru show), pur si simplu ne-au aruncat pe plaja cu nisip moale, si pe unii mai fragil, chiar in apa supercalda a Caraibelor…

Pic du Paradis – este cel mai inalt munte de pe insula (nu va asteptati la o inaltime coplesitoare, are 424 de metri), dar tinand cont ca St. Maarten este o insula pitoreasca, cu dealuri, golfuri, mare etc., m-am gandit ca panoramele nu pot fi decat de vis. Si, intr-adevar, panorama de pe Pic du Paradis este foarte frumoasa, dar nu completa – poti vedea intr-o parte zona franceza si, daca mergi pe jos inca, hai sa zic, 300 de metri, si o parte din partea olandeza. Din pacate, am avut un pic de ghinion, ca a venit un nor negru care ne-a invaluit si a inceput ploaia (s-a intamplat aproape zilnic, cat am fost in Caraibe, sa ploua cate 5 – 10 minute pe zi). Am avut insa timp sa fac cateva poze cu coasta franceza, cu Maho, cu Terre Basse si cu capitala franceza Marigot, inainte de a pierde orice contact vizual cu insula. Marley mi-a spus ca s-ar fi vazut foarte bine si Philipsburg, dar, din nou, l-am vazut in viteza prin nori :). Oricum, e o panorama excelenta, mai ales daca prinzi vreme buna.

Aruncand o privire la vila lui Trump. Marley ne-a spus ca Trump are o vila pe undeva prin zona Les Terre Basses, unde se afla cele mai somptuoase palate de pe insula – detinute de tot soiul de celebritati, dar nu stia exact care e. La finalul turului de insula, a insistat sa ne ducem pe plaja de la Baie aux Prunes, pentru ca e frumoasa. Da, era faina, aproape pustie, dar valuri cam mari… e drept, un pic mai incolo, era o plaja cu valuri mai linistite, dar am fi pierdut apusul de soare, asa ca ne-am dus direct la Baie aux Prunes. Aici, era o vila somptuoasa, in stil spaniol-colonial, in spatele unui zid puternic, dar deloc inalt… e drept, suprainaltat fata de plaja, mai degraba sa reziste contra valurilor si nu curiozitatii omenesti. Ne ducem pe acolo, aruncam o privire, facem niste poze, totul era impecabil si luxos, dar complet pustiu. „Marley, asta n-o fi vila lui Trump?” Ia sa vedem. Dam drumul la date pe mobil (St. Maarten e considerat parte a UE, datorita partii franceze, asa ca nu se platesc tarife de roaming, ci tarife de UE) si, intr-adevar… wow! – e vila lui Trump. Cautam mai bine. Trump a cumparat vila in 2013 pentru circa 19 milioane. A incercat s-o vanda inainte de Irma, dar nu a reusit. Acum, e si mai putin probabil, tinand cont ca o parte din insula e devastata, dar si asa, Trump si-a listat vila pe Airbnb. Pretul? „O nimica toata” – cam 11.000 de dolari pe noapte. Pot sta pana la 16 oaspeti (evident, de revelion sau de Craciun, pretul se dubleaza). Nu parea sa aiba prea mult succes. Desi o s-o vanda in pierdere cel mai probabil, Trump se poate considera un norocos – Irma nu a afectat-o prea mult, in timp ce vilele vecinilor sai au fost rase de pe fata pamantului.

Plajele mai putin vizitate din zona franceza din nord. Daca ajungi pe plajele din zona olandeza, mai ales cele din sud, vei descoperi ca sunt strajuite de hoteluri (multe, in reconstructie dupa Irma) si sunt extrem de populare. Chiar si Maho sau Mullet Bay devin pustii dupa 3 – 4 dupa-amiaza, cand miile de turisti de pe vasele de croaziera sunt „luati pe sus” de soferi speriati ca pierd vasul si dusi la vaporul de lux. Am fost pe Maho la ora „de croaziera” si la ora „post-croaziera”, iar diferenta era de la probabil 1.000 de oameni la, hai sa zic, 20 – 25 de insi pe plaja. Da, mai exista niste plaje mai putin cunoscute si in zona olandeza (cum ar fi Simpson Bay, dar zona mai spre aeroport), insa cele din zona franceza, mai ales din Cul de Sac, sunt de-a dreptul minunate.

Citadela din Marigot. Am mai scris mai sus de ea, dar panorama si apusul de soare de aici au fost pur si simplu minunate.

Cum am ajuns acolo

Am zburat cu o cursa directa din Paris a companiei Air France. Din Europa, mai sunt zboruri directe operate de KLM din Amsterdam.

Unde am stat

La un prieten :). Dar din ce in ce mai multe hoteluri se redeschid dupa Irma, multe sunt deja operationale, asa ca poti sa gasesti orice – de la hoteluri obisnuite de toate stelele la vile si apartamente. Cum ziceam, poti sta si in vila lui Donald Trump.

Vize

Cetatenii romani nu au nevoie de viza pentru a intra in St. Maarten, dar au nevoie de pasaport si sunt intrebati la aeroport cat timp stau si unde locuiesc. Te poti stabili pe termen nelimitat in zona franceza, fiind parte din UE, nu si in partea olandeza. Nu exista control de niciun fel intre zona franceza si cea olandeza.

Roaming

St. Maarten este integrat partial in Uniunea Europeana, asa ca regulile UE se aplica si aici. Vodafone e putin confuz, eu am primit un mesaj de „Bine ai venit in Gouadeloupe”, cand am aterizat la St. Maarten.

Cu ce platesti

Cartile de debit si de credit se pot folosi pe scara larga. Dolarul american poate fi folosit in toata insula, iar euro se poate folosi in zona franceza.

Imagini St. Maarten

Hello, St. Maarten. Merci, Air France ca m-ai adus aici

Aeroportul din St. Maarten in plina reconstructie post-Irma

Si celebra Maho Beach

Aproape ca atingi avionul !

Credeti ca ia cineva in seama avertismentele ?

Locul preferat de Jetblast experience – tinandu-te de gard

La prima vedere, se decoleaza direct in deal. Dar dealul e totusi relativ departe si poti face dreapta destul de repede pentru a-l evita

Urmele Irmei sunt peste tot – prin zone rezidentiale

chiar si de lux

Pe la strip baruri

Exista inca zeci de mii de masini distruse si abandonate

In drum spre Pic du Paradis – acesta este Philipsburg, capitala zonei olandeze

Aeroportul din St. Maarten poate fi vazut perfect de pe cel mai inalt deal din St. Maarten

Zona franceza – in plan apropiat Marigot, capitala zonei franceze cu citadela in varf de deal. In plan indepartat, in dreapta, zona Les Terres Basses, zona cu vile de mare lux. In plan indepartat, central si stanga zona hoteliera din zona olandeza

Marigot

Nu a ramas prea multa fauna salbatica in St. Maarten. Maimute sunt insa

Golful prunelor la apus de soare. O vila somptuoasa se profileaza in zare

Un gard nu foarte inalt… doar sa reziste la niste valuri mai zdravene

Dupa ce am cautat pe net, am avut confirmarea – aceasta este vila lui Trump din St. Maarten !

Gasesti plaje relativ pustii chiar si in foarte turistica zona olandeza. Chiar si in Simpson Bay, dar mai spre gardul aeroportului 🙂

Dar, in general sunt foarte multe resorturi

Daca vrei sa vezi ambarcatiuni de lux, du-te in St. Maarten !

Zona franceza are mai multe  plaje pustii

Acel apus de soare de la Marigot

Se lasa seara peste Marigot

Philipsburg si cladirile sale caraibene – asa arata Tribunalul

Principala biserica din Philpsburg a supravietuit printre magazine de suveniruri si whisky 😉

Promenada din Philipsburg este pur si simplu pustie in zilele (putine de altfel) cand nu e nici un vas de croaziera in port

Olanda are granita cu Franta doar in Caraibe 🙂

Simpson Bay in zona olandeza

Zona locuita de localnici de langa Philipsburg.

Philipsburg, capitala zonei olandeze

Aceste case viu colorate ale Caraibelor

In fiecare zi, am avut parte de cel putin un curcubeu

Am parasit insula la bordul unui avion LIAT – am inceput topaiala din insula in insula 🙂

Ultimele imagini cu St. Maarten – survoland Philipsburg, capitala zonei olandeze.