Kokkari, Samos, Grecia

Nu pot să zic că nu știam nimic despre Samos înainte de a coborî din avion pe țărmacul aeroportului internațional Aristarchos. Samos are o istorie veche și și-a lăsat pecetea în istorie – nu neapărat a Greciei, și în a noastră, dar și în a omenirii. De fapt, nu în istorie, ci mai degrabă în mintea omenirii, prin aritmetică.

Generații întregi de elevi l-au înjurat din toți rărunchii pe Pitagora, cu a sa teoremă. Ei bine, Pitagora a locuit aici, în Samos, și tot aici și-a pus la punct celebra teoremă. Dar poate nu mulți știu că vestitul Zamolxes, principalul zeu al panteonului dac, a locuit tot aici, în Samos. Surse greceșți susțin că Zamolxes ar fi fost sclav, dar și discipol al lui Pitagora. Acesta l-a eliberat, Zamolxes s-a îmbogățit (probabil, din comerț) și, la un moment dat, s-a hotărât să revină acasă. Datorită cunoștințelor acumulate în Grecia, el i-a uimit pe daci cu inteligența sa, așa că l-au proclamat zeu (e drept, Zamolxes s-a ascuns timp îndelungat într-o locuință subpământeană, de unde a reapărut brusc, iar geții au crezut că, de fapt, a înviat). Dacă vorbim de zei, Samos este considerată insula unde s-a născut Hera, consoarta zeului-șef din panteonul grecesc, iar mai aproape de zilele noastre, Ion Ghica, unul dintre revoluționarii de la 1848, a ajuns printr-o împrejurare bei de Samos (guvernator al insulei, numit de Imperiul Otoman între 1853 și 1859), rămânând în istoria locului drept cel care a eliminat pirateria, care era în floare, la mijloc de secol XIX. Mă rog, pirații erau, de fapt, partizani greci care luptau pentru ca Samosul să revină Greciei, iar Ghica (creștin-ortodox, ca și pirații) i-ar fi convins că nu e tocmai momentul pentru o insurecție și să aștepte clipa oportună, care sigur va veni la un moment dat – aceasta a venit în 1913, după Primul Război Balcanic. Ghica însă a construit șosele pe o insulă muntoasă și lipsită aproape complet de infrastructură, ba chiar și un liceu care i-a dat numele ilustrului fiu al insulei… numele tipului cu teorema, evident 😊.

OK, știam destule despre Samos din punct de vedere istoric, din punctul de vedere al personalităților, dar mai puțin despre Samos din punct de vedere turistic. Și era normal – aveam să descopăr că Samos este una dintre insulele acelea mai puțin cunoscute, unde te poți bucura de farmecul autentic și mai puțin comercial al insulelor greceșți. Este o insulă verde, muntoasă, cu niște peisaje de vis și, cum spuneam, mai puțin turistică. Mulți mă întreabă unde să se ducă în Grecia și să nu fie turiști. Le zic despre niște insule complet pustii. „Ah, nu, nu chiar complet pustii să dorm pe plajă, dar așa, să fie mult mai puțini turiști, mai puțin comercială”. Există un răspuns – SAMOS.

Samos nu este o insulă pustie, dar nici aglomerată. În 2018, circa 200.000 de turiști au venit cu avionul în Samos (ca idee, în Mykonos au fost 600.000, în Kefalonia – 400.000, în Kos – 1,7 milioane, iar în Rhodos – 3,4 milioane!). Nu sunt incluși turiștii veniți cu ferry, dar cifrele pentru insulele grecești sunt în general mici (în Corfu, numărul celor sosiți cu ferry este totuși important, iar în Thasos 100% din turiști vin cu ferry, nefiind aeroport). Deși eram încă în sezon, nicio clipă nu m-am simțit asaltat de turiști, dimpotrivă… chiar și cele mai turistice colțuri de insulă aveau un număr rezonabil de suflete).

După ce am intrat în posesia mașinii închiriate la aeroport, am pornit-o spre Karlovassi, pe coasta nordică, unde aveam să și dorm. Cea mai turistică zonă este însă cea sudică, în jurul orașului Pythagoreio, unde se află concentrate cele mai multe unități de cazare. Drumul, sincer, a fost o încântare. Am luat-o de-a dreptul prin munți, iar peisajul a fost de vis. Ziceam eu că ajung în mai puțin de o oră, da’ de unde… a trebuit să mă opresc aproape la fiecare serpentină pentru a admira peisajul și a face și fotografii. Am ajuns la Karlovassi întrebându-mă dacă voi mai găși părți la fel de pitoreșți pe Samos. Ei bine, da… chiar dacă am luat-o pe coasta nordică, chiar dacă am luat-o pe coasta sudică sau peste munți, peste tot, ceea ce vedeam era absolut fantastic…

Dar hai să trec în revistă locurile pe care le-am văzut.

În primul rând, pot să spun că excursia la cheiurile Potami a fost într-adevăr wow. Regret și acum că nu mi-am luat costumul de baie cu mine (și, din păcate, nu era chiar o zonă clothes-optional) să merg până la cascadă. Gândiți-vă cum într-o zi fierbinte ajungeți într-o pădure incredibil de răcoroasă… de fapt, fiindcă zona este înghesuită de doi masivi, se creează un curent de aer fresh de munte… am mers pe jos, nu știu, vreun kilometru, poate mai puțin, poate mai mult, de-a lungul unui pârâu, până când am ajuns la cheiuri… aici trebuie să-ți abandonezi ce ai cu tine, pe mal, să te dezbraci și să o iei apoi prin apă… nu trebuie să știi să înoți, apa nu trece mai sus de piept, dar după ce iei niște cheiuri la picior, ajungi în fața unei cascade. Dacă ești atent, poți să-ți iei aparatul de fotografiat sau telefonul cu tine, toată lumea își lua. Și așa, înghițind în sec, a trebuit să renunț să ajung până la cascadă, deși cred că mai erau doar 200-300 de metri. În schimb, am început să mă cațăr pe o scară cam stranie, dar care m-a dus la un bar pe vârful dealului ce domină cheiurile, unde am băut un suc de lămâie și m-am bucurat de peisajul cheiurilor împădurite care duce spre albastrul Mării Egee. Când mă voi întoarce în Samos, absolut trebuie să revin la Potami !

Am descoperit sate tradiționale greceșți, cățărate pe munți. Manolates și Valeontades sunt două sate tradiționale, aflate unul lângă altul. Dacă aș fi avut mai mult timp, în mod cert aș fi luat-o pe una dintre cărările istorice care le leagă de culmea muntelui. În ambele sate, zici că timpul s-a oprit în loc. E extrem de liniște, e drept, destul de multe case par abandonate (și grecii emigrează pe rupte), dar ai parte de aerul acela atemporal, fără grabă, pe care îl găsești în satele tradiționale grecești. Cred că masa cea mai faină (din punctul de vedere al atmosferei) din tot Samosul a fost o cină în micuța piațetă centrală din Manolates – știți, piațeta aceea flancată de biserica satului, cu căsuțe de piatră și complet acoperită cu viță-de-vie… locul unde să mănânci tzatziki, haloumi și gyros… și să bei ouzo, dacă nu ai un volan de învârtit pe serpentinele spre Manolates 😊.

Kokkari – este acel sătuc paradiziac de pe malul mării care îți aduce aminte de insulele ciclade… imaginează-ți o stradă lungă de case albe, plină, evident, de restaurante, de magazine și de mașini parcate bot în bot. La un moment dat, mașinile dispar și explodează valuri de flori pe clădiri, celebrele bougainvillea. Văd marea la doi pași printr-o mică uliță care, după sute de metri, „a spart” monotonia clădirilor și descopăr că de partea cealaltă e plaja… și ajung încântat la capătul peninsulei… de-a lungul unui golf unde apa este calmă, clădirile se cațără spectaculos pe un deal… iar la malul apei se înșiruie bar după restaurant și restaurant după bar… e acel tip de sătuc (sau de orășel, mai degrabă) unde chiar îți doreșți să-ți petreci o bună parte din timp.

Vathi  sau Samos City – este capitala insulei. Din păcate, nu am prea avut mult timp de petrecut aici, dar este un oraș care se cațără spectaculos pe povârnișul unui deal…iar după amiază, apa golfului pare ca o pânză strălucitoare care nu se mișcă… e un golf aproape închis, așa că aceia care se bălăcesc pe plajele de dincolo de oraș nu se pot plânge de valuri prea mari și prea sâcâitoare. În oraș, se află un muzeu arheologic care este pe lista lucrurilor obligatoriu de văzut pe insulă, dar, din păcate, am ajuns prea târziu să-l mai prind deschis. Ce pot să zic, nu le poți avea pe toate, mai ales că n-am stat mai mult de două zile full pe insulă (pentru că o zi am vrut să merg la Efes… și bine am făcut).

Pythagoreio. Cum am zis, este principalul centru turistic al insulei, dar nici aici nu simți vreo secundă oprimarea hoardelor de turiști de prin alte colțuri de Grecie… La fel, am găsit un orășel liniștit, cu un port plin de vase (de aici am și luat ferry-ul atât spre Kusadasi, în Turcia, cât și spre Kos, destinația mea următoare). A fost o încântare să stau la una dintre ospătăriile care se înșiră de-a lungul portului, să beau un suc de lămâie, să mănânc un haloumi la grătar și să mă uit la coloratele ambarcațiuni din port. În apropiere, se află aeroportul insulei, dar și principalul magnet arheologic al insulei (din nou, nu am putut să-l văd pentru că se închide destul de repede – la ora 15:00), Heraion sau templul Herei. Cum ziceam și la început, pentru vechii ahei, Samos era locul de naștere al Herei, soția lui Zeus, așa că era imposibil ca prima doamnă a panteonului grecesc să nu fie proslăvită într-un templu imens… din păcate, nu a mai rămas prea mult din el, dar ceea ce a rămas te ajută să-ți faci o idee cu privire la amploarea monumentului.

Din nou, cum ziceam, magic în Samos este să te plimbi pe munți. Cred că este obligatoriu să-ți închiriezi o mașină (nu îți face griji, găsești peste tot, mai ales în Kokkari și Pythagoreio) și să iei insula „la bătut”… vei fi încântat. Sincer, mi-aș fi dorit să ajung și în estul insulei, cea care se află față în față cu Turcia, unde știu că sunt mănăstiri cu panorame excepționale… și, probabil, e locul ideal pentru a te bucura de un răsărit de soare… asta, dacă nu te deranjează să te trezeșți cu noaptea în cap 😊.

O să mă întrebați de plajă. Evident că sunt plaje, și unele faine. Cele mai multe sunt cu pietricele, dar sunt și două plaje cu nisip fin, d-ăla cum le place românilor. Una se numește Psili Amos și se află pe coasta sudică, la vreo 10 km de Pythagoreio, și este exact ceea ce te aștepți – plajă cu nisip fin, umbreluțe, șezlonguri, câteva baruri și taverne că să nu-ți fie sete, o mare strălucitoare și panorama Turciei aflată la doi pași de tine. Cealaltă se numește Limnionas, dar, din păcate, nu am ajuns acolo, se află în colțul sud-vestic al insulei, din nou, o zonă și  mai puțin turistică.

Probabil, cele mai cunoscute plaje se află pe coasta nordică, fix sub munte – se numesc Lemonakia și Tsamadou (sunt, practic, una lângă alta). Golfuri liniștite, aer curat de la pinii din zonă (dar și de la muntele aflat la doi pași) și o apă turcoaz incredibil de clară. Ambele plaje sunt cu pietricele, așa că dacă ești mai sensibil la talpă, nu uita șlapii. La un capăt al Lemonakiei, te poți bucura de frumoasa panoramă a orășelului Kokkari, iar la celălalt capăt al plajei Tsamadou îți poți da jos slipul și sutienul… este principala plajă de nudiști a insulei.

Potami – se află la nord de Karlovasi… în caz că stați acolo, puteți să mergeți chiar pe jos. Este un golf întins, o plajă de cele mai multe ori goală – există și zonă amenajată cu umbreluțe și șezlonguri, după cum există și o zonă întinsă unde poți să-ți pui cearșaful și să nu dai niciun euro. Este dominată de stânci, așa că și la primele ore ale dimineții poți găsi locuri umbrite – sunt și destui pini prin zonă. Se află la doi pași de minunatele cheiuri Potami, despre care v-am povestit mai sus.

Am stat, din păcate, doar două zile în Samos. Aș fi putut sta liniștit o săptămână și chiar mai multe. Aș fi petrecut ore prin tavernele satelor de pe munte, m-aș fi desfătat cu explozia florală din Kokkari, aș mai fi vânat locuri cu panorame de neuitat și, nu în ultimul rând, aș fi băut mai mult vin dulce de Samos 😊.

Cum ajungi în Samos

Paralela 45 este singura agenție tour operatoare din România care oferă pachete cu zbor direct din București spre Samos. Zborurile sunt operate săptămânal în perioada 15 iunie – 14 septembrie de avioane închiriate de la compania TAROM.

Toate ofertele le găsiți aici ––-> Pachete Samos

Unde să stai în Samos

Sunt tot soiul de opțiuni – de la studiouri la hoteluri de 5 stele. Eu am stat la hotelul Anema by the Sea în Karlovasi, un hotel fain, linistit, cu clădiri in stil cicladic, albe, pline de flori si cu o piscină faină în mijlocul proprietății. Are și un restaurant cu o mâncare de pește si fructe de mare excelentă aflat pe plajă în dreptul hotelului. Are parcare proprie, iar cel mai mare supermarket din Karlovasi se află la 200 metri. Camerele sunt ample, cu balcoane și o mică chicinetă (unde poți să și pregătesti ceva de mancare dacă ai chef)

Imagini Samos

Aterizand la Samos

Panoramele din Samos sunt de multe ori de oprit masina 🙂

Karlovassi – aici am dormit

Pitorestile localitati din Samos

Pe cararile din Potami

Cheile Potami

Daca as fi avut slipul la mine …

La prima vedere, ma intrebam .. pica, nu pica

Erau totusi zdravene

Iar de sus, se vede marea 🙂

Urmele unei istorii razboinice

La pas, prin satele grecesti de pe dealuri

Restaurantul cu cea mai faina atmosfera …

Kokkari, intrand in apa marii

Strada care duce in orasul vechi

Plaja Kokkari – pietricele

Acele flori ale Greciei

Aici e loc de mancat pe inserat 🙂 Sau de baut un vin dulcisor de Samos

Capatul lui Kokkari

Una din miliardele de flori ale Greciei

Vathi, capitala insulei Samos la inserat

Este evident, cel mai mare oras. Dar nu si capitala turistica a Samosului

Linistitul golf Vathi

Prin centrul orasului

Pytagoreio

si vasele din port

Seara, tavernele de la malul apei se anima

Plaja Potami

Nu te poti plange de inghesuiala

Plaja Lemonakia si apa sa extrem de clara

Exista plaje cu nisip si in Samos, nu va speriati – la Psili Amos

Psili Amos are si umbrelute, si sezlonguri, tot ce va doriti

Dealul de vis-a-vis e in Turcia 🙂

Hotelul Anema by the Sea – cam asta se vedea din camera mea 🙂

O camera ampla, cu chicineta daca aveai chef sa-ti faci ceva de mancare in camera

Balconul camerei mele

Din bunatatile tavernei hotelului