Trinidad & Tobago

Am plecat din Bequia cu părerea că probabil nu voi mai găsi o insulă la fel de faină. Și am avut dreptate, dar evident nu puteam să nu mă bucur și de restul insulelor pe care urma să le vizitez. Iar următoarea insulă era Trinidad, cea mai mare din țara numită Trinidad-Tobago. Dacă, până atunci, bântuisem prin țări cu 70.000 sau 120.000 de locuitori, ei bine, Trinidad – Tobago este chiar o superputere în regiune – are nu mai puțin de 1,4 milioane de locuitori – un adevărat gigant pentru regiune 😊. Și, într-adevăr, după ce mă obișnuisem cu capitalele celorlalte țări, capitale liniștite, ca niște sate mai mari, fără blocuri, fără cine știe ce civilizație urbană, când am ajuns în Port of Spain, capitala Trinidadului, am simțit că am revenit într-o megametropolă – erau blocuri, erau autobuze, iar de la aeroport am mers pe autostradă. E drept, și Antigua are autostradă, dar Bridgetown, capitala, nu are cine știe ce blocuri înalte. Parcă văzusem unul pe lângă autogară.

Din zbor, îți dai seama că Trinidad este la un pas de Venezuela. Doar un braț de mare le separă. De altfel, biata Venezuela are și ea o insulă a ei, insula Margarita, o insulă, pe vremuri, extrem de turistică, dar despre care nu am mai auzit mare lucru în ultimii ani. Și Trinidadul are o istorie spaniolă. De fapt, numele îl trădează – Columb a ajuns aici cu ocazia celui de-al treilea voiaj și tot el a botezat insula cu numele de Trinidad (Sf. Treime). Primii coloniști au fost cei spanioli, dar nu au făcut prea mulți purici pe aici. Au fost alungați de olandezi, francezi și englezi, care apoi s-au bătut între ei. Câștigători au fost englezii, care, de pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, au devenit stăpâni incontestabili ai insulei, așa că astăzi trinidadezii vorbesc engleză (mă rog, există și o creolă engleză) și conduc pe partea opusă a drumului. Dar spre deosebire de celelalte insulițe din Caraibele de Est, au o populație mult mai eterogenă. Sărind din insulă în insulă, imensa majoritate a populației e de origine africană, urmașa sclavilor aduși de coloniștii europeni ca să lucreze pe plantațiile de trestie de zahăr, cacao, indigo și altele. Fix același lucru s-a întâmplat și în Trinidad. Dar când, într-un final, englezii au decis să-i elibereze pe negri din sclavie, aceștia nu au prea mai vrut să presteze pe sume infime pe plantațiile vechilor lor stăpâni. Așa că englezii din Trinidad au devenit mai creativi – au invitat spanioli din Venezuela de peste gârlă și, mai ales, au adus fermieri din cea mai mare colonie a Coroanei – India. Primii 2.500 de indieni au debarcat în Trinidad în 1844 și de atunci au reprezentat una dintre cele mai mari comunități de pe insulă – astăzi, indienii reprezintă 37% din populație și sunt cea mai mare comunitate etnică – negrii sunt 36%. Inutil să spun că multe etnii s-au combinat de-a lungul istoriei – africani cu europeni, africani cu indieni, indieni cu europeni, iar acești metiși reprezintă 24% din total. Mai adaugi câțiva europeni, sirieni și, evident, chinezi și ajungi la 100%.

Avionul cu care am venit din St. Vincent a străbătut o zonă de vis – dacă este să zburați vreodată din St. Vincent în Port of Spain, e musai să prindeți loc la geam (oricum, nu sunt decât două rânduri, se zboară cu ATR-uri) pentru că acest spectacol al insulelor și al mării nu găsești decât prin Maldive. După ce am survolat Grenadinele, cu munții, plajele lor albe și marea lor verde, am observat în depărtare America de Sud (și micul braț care o separă de Trinidad), apoi am survolat dealurile verzi ale insulei, am trecut în revistă capitala Port of Spain – cu câteva blocuri înalte de tip zgârie-nori, dar și cu un parc imens verde în buricul capitalei, pentru ca mai apoi, după ce am zburat peste niște mlaștini, să punem roțile pe aeroportul Port-of-Spain.

La aeroport, mă aștepta proprietarul pensiunii la care urma să stau – un indian amabil. Am sărit în mașină și am plecat. Îl întreb de nivelul de siguranță din Trinidad. Până acum, toate insulele prin care am trecut nu prezentau riscuri prea mari de securitate personală, erau OK, dar despre Trinidad auzisem pe alocuri avertismente de tipul „ai grijă”. Și, într-adevăr, omul îmi explică – vezi că pe strada aia nu e bine să mergi (întâmplător, o stradă comercială care dădea fix în principalul bulevard din Port of Spain), cartierele de pe dealuri trebuie evitate, ba chiar și un cartier prin care trece autostrada este mai mult decât  famat. Cine rămâne în pană pe aici să zică mersi dacă rămâne în viață, lăsând localnicilor pradă doar mașina și portofelul.

Dar zona în care e cazarea e OK – se află la doi pași de Savannah – imensul parc pe care l-am văzut din avion, la doi pași de străzile pline noaptea – pe aici se află cluburi, restaurante, baruri multe deschise până când se rup zorile. Îl întreb de carnaval – trinidadezii sunt mândri de carnavalul lor, despre care susțin că e cel mai tare din lume (chiar și peste cel din Rio), iar evenimentul este pregătit cu minuțiozitate de toată suflarea – am văzut în vitrinele băncilor din oraș chiar și reclamă la „Credite de Carnaval” – oamenii ăștia chiar își iau credite pentru a investi în cele mai bogate și extravagante ținute de carnaval. Iar pregătirile încep imediat după Anul Nou și țin până prin martie, când are loc carnavalul. Apoi, se mai odihnesc vreo două luni și mai și muncesc câte ceva 😊.

Prin Port-of-Spain nu pot spune că am văzut prea multe. Savannah pare să fie zona chic a orașului – pe o latură a ei se află așa-numitele heritage buildings – clădiri spectaculoase și frumos ornate construite în perioada colonială, astăzi muzee, licee, facultăți sau pur și simplu în reconstrucție… Li se spun „Magnificent 7” – pentru că sunt 7 clădiri una după alta, o colonie a arhitecturii georgiene și victoriene în decor de Caraibe. Un pic mai sus, se află Grădina Zoologică și Grădina Botanică – nu am mai ajuns la Zoo, în schimb am petrecut câteva zeci de minute agreabile în Grădina Botanică – nu era la fel de spectaculoasă sau colorată ca unele dintre cele pe care le văzusem în celelalte insule, era de fapt un parc mare și frumos, o oază de liniște și de frumos în unica metropolă din Caraibe. Am mers și pe bulevardul principal (evitând infama Charlotte Street) și m-am dus să văd și minicartierul de blocuri modern de pe malul mării – cea mai spectaculoasă clădire modernă nu este biroul cine știe căror corporații multinaționale, ci este fix Parlamentul! Și aici se sparg banii publici pentru binele aleșilor, nu și al poporului.

În ziua imediat următoare, am plecat într-un tur. Înainte de a ajunge în Trinidad, m-am dat pe internet în sus și în jos și am găsit o agenție care organizează tururi locale – Island Experiences. Am rezervat prin net și am stabilit o oră și ca loc de întâlnire la mine la pensiune, unde urma să și plătesc. Am optat pentru un tur de aproape o zi (9 – 17) la ASA Wright Nature Center. Preț? 85 USD și mă voi alătura unui cuplu. Primesc și numele ghidei – Zariee.

Excursia chiar a fost făină. Zariee, o tipă de vreo 20 de ani, era haioasă și plină de bancuri, o reprezentantă clară a Generației Z, supertehnologizată, înnebunită după Instagram și selfie-uri, folosind Youtube-ul pentru a ne prezenta cele mai mari staruri de soca (melodia Caraibelor). O întreb și pe ea cum e cu siguranța pe insulă – îmi spune că într-adevăr zona aceea de pe autostradă și Charlotte Str. trebuie evitată, dar mai sunt și alte zone – „eu pot intra doar acolo unde am prieteni”. Tocmai fusese cu o seară înainte la o petrecere într-una dintre zonele astea, dar acolo are prieteni buni și influenți în zonă, deci nu e nicio problemă. „Dar dacă intri într-o zonă unde nu ai prieteni?” întreb. „Aproape sigur, mă violează cineva” îmi răspunde Zariee pe un ton foarte natural. Nu am întrebat-o dacă a avut experiențe de genul ăsta, pentru că oricum sare de la un subiect la altul. Ne oprim într-un loc pentru ceva mâncare locală vândută dintr-un camion și, apoi, o luăm spre un munte pe o pantă destul de abruptă. Mașina, săraca, geme și rage, încercând să urce, ocazie să descopăr că Zariee conduce desculță… Să simtă pedala de accelerație mai bine 😊.

Într-un final, am ajuns la ASA Wright Center, indiscutabil o fostă plantație colonială, astăzi un restaurant fin și o zonă protejată unde se află zeci și sute de specii de păsărele. Aparent, Trinidadul deține una dintre cele mai bogate și diverse faune și flore din zonă – pe o insulă totuși destul de mică și foarte populată, continuă să existe 400 de specii de păsări, 97 de mamifere, 25 de reptile (Zariee era de-a dreptul îngrozită de șerpi, care îi omorâseră niște prieteni) și mai bine de 2.000 de specii de plante… un adevărat paradis. Centrul există de circa 50 de ani și continuă să atragă numeroși iubitori de natură (mai ales bird watchers).

Clădirea principală este un conac boieresc în stil tropical, cu o terasă imensă, de unde te bucuri de panorama văii… tot aici, sunt atrase de ceva lichid dulce (probabil, suc de fructe tropicale) sute de colibri și alte păsări colorate, pentru a poza fotografilor înrăiți (și eu am prins niște poze chiar faine). La vreo 500 de metri de conac, se află un mic lac cu o cascadă unde am fost trist că mi-am lăsat slipul la pensiune, dar plimbarea printre adevărate păduri de bambuși a fost minunată. Au urmat un prânz caraibean (20 de dolari) și o plimbare pe dealuri în căutarea unei specii mai rare de păsări, dar care nu a avut chef de un rendez-vous cu grupul de turiști. Dar rangerița de la ASA Wright ne-a arătat tot soiul de flori și copaci, iar plimbarea prin jungla tropicală a fost o plăcere. Acum, că nu a apărut respectiva pasăre, nu pot spune că am suferit prea mult, pentru că deja mă bucurasem de zeci de specii de păsărele multicolore pe lângă conac.

Ne-am întors apoi spre oraș, ascultând muzica soca și poveștile lui Zariee. Fata era superbucuroasă că este primul carnaval la care participă – adică, în costum de carnaval, seminud și cu pene imense. Am întrebat-o de ce nu a participat până acum. „Știi, părinții mei sunt dintr-o familie creștină (bănuiesc că e vorba de una dintre corporațiile religioase din SUA, care au mult adepți prin Caraibe, inclusiv în Trinidad-Tobago) și mi-au spus că până nu îmi plătesc chiria, nu umblu goală pe stradă. Acum fac bani, pot să merg goală pe stradă de carnaval”. Hmm, la noi e pe dos, mai întâi te dezbraci și apoi îți plătești chiria. Am trecut fără incidente și prin zona periculoasă, dar mașina era nouă, așa că nu a trebuit să ne scoatem săbiile să ne batem cu băștinașii… iar seara a fost scurtă. A două zi dimineața, urma să zbor destul de devreme spre Grenada, o mică republică insulară la nord de Trinidad, faimoasă prin faptul că a fost invadată în 1983 de trupele americane. Dar despre Grenada vă voi poveșți în episodul următor 😊.

Cum am ajuns în Trinidad

Zborul transcontinental l-am efectuat cu Air France până în St. Maarten. De acolo, am zburat cu LIAT, compania națională a câtorva țări din Caraibe, în St. Kitts, apoi în Antigua și în Dominica. Am sărbătorit Anul Nou în Barbados, iar înainte de Trinidad, ultimul stop a fost în St. Vincent & the Grenadines.

După Trinidad, am mai fost în Grenada și, în final, în insula franceză Martinique, de unde m-am întors spre Europa cea înfrigurată cu o cursă Air France.

Unde am stat în Trinidad

Robert’s Guest House. Deținută de Robert, pensiunea este, de fapt, o vilă masivă într-un stil care amintește vag de anii ’20 – ’30, într-o zonă bună – pe o stradă extrem de liniștită (luați-vă totuși dopuri de urechi, că mai sunt petreceri la câteva străzi distanță și se aud zdravăn!), la doi pași de Savannah și de străzile cu restaurante și baruri. Deși era pustiu seara, zona era safe.

Robert locuiește în casă, iar partea pe care o închiriază are o intrare separată. Este, de fapt, o parte din parter – două camere separate de un zid de lemn, din nou, cu un puternic aer de anii ’20 – ’30. Totul e destul de spartan, dar cumva ai un sentiment confortabil – nu există aer condiționat, însă ventilatoarele rezolvau problema căldurii, care era departe de a fi excesivă în Port of Spain.

Robert poate să-ți organizeze și excursii pe lângă Port of Spain (inclusiv la ASA Wright Center), dar eu deja făcusem rezervare cu cei de la Island Experiences, așa că am mers cu ei. Nu se oferă mic dejun, dar are o bucătărie masivă unde poți să-ți aduci mâncare de la supermarket.

Am plătit 90 de dolari pentru două nopți de cazare pentru acest miniapartament în regim de single. Probabil, fiind sezon de vârf, a fost mai scump, dar verificați. Oricum, Port of Spain nu pare să fie un oraș prea turistic, am văzut foarte puțini turiști – nu erau nici măcar omniprezentele vase de croazieră – marea majoritate opresc mai degrabă în insula Tobago, prezentată de mulți ca fiind un paradis tropical.

Transport prin Trinidad-Tobago

Nu am folosit transportul în comun, dar există o autogară de unde poți lua microbuze spre toate colțurile insulei. Cel mai bine este însă să închiriați o mașină pentru a putea ajunge în locuri ca ASA Wright Center, prin mlaștini sau plajele caraibene din nordul insulei. Atenție – se conduce pe partea stângă, ca în Marea Britanie.

Viză Trinidad-Tobago

Cetățenii români nu au nevoie de viză de Trinidad-Tobago.

Cu ce plătești

Ca și în restul Caraibelor, poți găsi destule locuri unde se poate plăti cu cardul (evident, nu transport sau în magazinele de cartier ori restaurantele ieftine). Moneda națională este dolarul de Trinidad Tobago, dar poți plăti peste tot cu dolari americani (însă primești rest în dolari TT). Rata de schimb este fixă (1 USD = 6,76 dolari TT).

Imagini Trinidad

Unde Venezuela se apropie de Trinidad 🙂

Survoland Port of Spain, capitala Trinidad-Tobago si imensul sau parc din mijlocul orasului

Wow ! Blocuri ! Nu am mai vazut asa ceva demult 🙂

Intrarea in Port of Spain… metropola Caraibelor de Est

Linistita Gradina Botanica din Port of Spain

Si din Savannah se vad blocurile inalte

Sediul Parlamentului Trinidad Tobago

Apus de soare in Port of Spain

Sa trecem in revista cele mai frumoasa cladiri coloniale din Port of Spain, asa-numitele Magnificent 7 (cateva erau in reconstructie totusi)

Dar cam asa arata strazile obisnuite din Port of Spain

Street food in Trinidad

Si o luam spre munte

Sus, sus, la munte sus… e si jungla 🙂

Aceste minuntate flori de la tropice

Padure de bambus

Am uitat slipul 🙁

Sala de mese de la ASA Wright, o atmosfera coloniala de pe vremuri

Sa va prezint cateva din cele 400 specii de pasari din Trinidad

Celebrii colibri

Rangerita de la ASA Wright

Prin padurea tropicala

Trupa de soc din Port of Spain – cu ghida si turistii germani

Conducea ea desculta, dar era destul de atenta … desi fredona non-stop cantece soca 🙂

Asa arata dolarii Trinidad-Tobago

Robert’s Guest House – Port of Spain

Si cam arata camera de oaspeti