Mâine, plec într-o țară în care îmi doream de mult să ajung– Namibia. Apoi, în Botswana și la Cascada Victoria

În copilărie, televiziunea ceaușistă mă bombarda cu știri despre lupta unor gherile comuniste din țara care era denumită oficial Africa de Sud-Vest. Era o fostă colonie germană care, după înfrângerea din Primul Război Mondial, fusese dată în administrarea Marii Britanii, care a pasat-o pupililor din Africa de Sud. Care atunci avea un regim rasist cunoscut sub numele de apartheid și care avea de gând să-și permanentizeze ocupația. A urmat un sângeros război civil și, până la urmă, Africa de Sud-Vest (nu era un nume rău ales, voia să sune că Africa de Sud) a devenit independentă și a decis să se numească Namibia. Numele venea de la deșertul Namib. Dar, sincer să fiu, nu cunoșteam prea multe, la vremea aceea.

Ani mai târziu, Namibia mi-a revenit în atenție prin cartea Roxanei Valea „Prin praf și vise”. Era povestea unei românce care lucra în Elveția (absolut întâmplător, când amândoi eram la corporațiile noastre, am schimbat niște mailuri și am făcut o mică promoție în… Bosnia-Herțegovina) și care a vizitat Namibia, de care s-a îndrăgostit (mă rog, nu numai de țară…). După revenirea în Elveția, a decis să se întoarcă în Namibia, dar nu repede și ușor, ci cu mașina de-a lungul haoticei Africi de Vest. Povestea este istorisită în „Prin praf și vise” și este absolut genială. De atunci mi-a atras atenția Namibia. Este atât de tulburătoare? Este așa de frumoasă? Am început să vorbesc cu români care au ajuns acolo, am mai citit povești pe diverse bloguri și se pare că Namibia este cea mai frumoasă țară din Africa. Este acolo o frumusețe tulburătoare și ceva care să te facă să te topești. Am încercat să ajung în Namibia de trei ori. Acum, e a patra oară. Și dacă totul decurge normal, poimâine dimineață, voi debarca din avionul companiei Comair pe aeroportul Windhoek. Și de acolo va începe aventura namibiană. Și nu numai – după Namibia, vom trece în Botswana și, mai departe, spre Victoria Falls. Cred că am mai scris la un moment dat că îmi plac mult cascadele, că sunt fascinat de cascade. Nu am fost până acum decât la Niagara, e cea de-a doua megacascadă pe care o vizitez. Ar mai rămâne Iguazu și Angel Falls 😊.

Ce vom face, în linii mari? Din Windhoek, coborâm spre deșertul Namib („nașul” țării), unde vom merge printre dune roșii și albe într-unul dintre cele mai aride locuri de pe Planetă. Vom pleca mai departe spre Swakopmund, capitala turismului de aventură din Africa – urcat pe dune, dat cu ATV-ul peste dune, salturi cu parașuta, sand surfing, minicroaziere pe ocean… Sunt o groază de lucruri de făcut. Și greu de ales.

Vom urca apoi spre nord, spre parcul Etosha, unul dintre cele mai faine parcuri de safari din întreaga Africă, vizitând de asemenea triburile himba și boșimanii. Vom trece apoi în Botswana pentru a vizita Delta Okawango – unică în lume. În general, deltele se formează la gura de vărsare a unor râuri sau fluvii importante în mările cu o maree relativ mică. Ei bine, delta Okawango este în deșert – râul nu are puterea să ajungă până la Oceanul Atlantic și se varsă în… deșert, formând această deltă unică.

Ne vom continua drumul spre unul dintre memorabilele locuri din Africa – Victoria Falls. Și apoi ne vom întoarce acasă 😊. Dar, în mod sigur, mult mai „afectat” de celebra „boală” mal d’Afrique…