Distribuie articolul:

Îl cunosc pe Marley de, aș putea spune, o viață. Am fost amândoi studenți la Maastricht, la începutul anilor ’90, când am prins acea bursă Tempus care mi-a deschis lumea, iar el era student acolo. Eu eram la facultatea economică, iar el, la cea de drept, dar asta conta mai puțin. Era de departe cel mai săritor student olandez pe care l-am întâlnit. Trebuia doar să deschid gura și venea cu soluția – și nu numai cu soluția, ci și cu ajutorul personal. Da, știu, nu e un spirit prea olandez. De aceea, Marley a fost întotdeauna un tip cu adevărat special. În plus, ce ne-a apropiat a fost pasiunea pentru călătorii. O să spuneți că eu am călătorit în toată lumea. E adevărat. Dar Marley este peste mine, cert. Dacă eu am fost în locul X o dată, hai, de două ori, el a fost de minimum cinci ori. După ce a terminat facultatea, mai venea în Olanda, lucra câteva luni, făcea niște bani și apoi călătorea în jurul lumii. Călătorea low budget. Înainte de a exista couch surfing. Cred că el a venit cu ideea. Și acum călătorește cu Couch Surfing (cred că este unul dintre membrii de vază). Ajutând o groază de lume, știa o groază de lume pe toate meridianele Planetei. Și oriunde se ducea, toți îl întâmpinau cu bucurie. Ca și mine, de altfel.

Până să se mute în Caraibe, cel puțin o dată pe an, Marley apărea la ușa apartamentului mamei. Aici știa el să vină :). Mama mă suna: „Vezi că a venit Marley”. Și dacă eram în țară (și cred că ne-am nimerit de multe ori), săream în autobuz sau automobil și mă duceam să-l iau pe Marley. La un moment dat, Marley a dispărut. În plus, nu e pe Facebook, nu e pe Instagram, nu e pe Linkedin, iar în ziua de azi știți cum e… așa dai mai repede de cineva. Cred că i-am mai dat un mail sau două acum câțiva ani, dar n-am primit niciun răspuns.

De astă-vară, m-am apucat să-mi scanez albumele cu fotografiile mele „pe hârtie”. Acelea din perioada pre-digitală. Toate pozele mele de dinainte de decembrie 2004, când mi-am cumpărat primul aparat foto digital din Hong Kong (da, era fake, dar mai merge și acum, spre deosebire de Sony-urile originale pe care le-am cumpărat în ultimii ani). Și cu ocazia asta, mi-am adus aminte de acele vremuri, de oameni de care, sincer, am uitat, de oameni cu care n-am mai vorbit de mult (chiar și dacă suntem conectați pe Facebook și Linkedin). Printre ei, și Marley. Măi, să fie, ce o mai face Marley? Am dat un Google, nu l-am găsit. După vreo jumătate de lună, mă gândesc să mă uit în contul meu de mail (îl am de prin 2001, parcă) și descopăr o adresă de-ale lui Marley pe Hotmail. Arunc un mail la întâmplare – „Hey, Marley, what’s up”. Și răspunsul vine, surprinzător, după o zi – Marley s-a stabilit în Caraibe. Mai precis, în St. Maarten, mica insulă franco-olandeză, cunoscută ca paradis turistic. WOW – imposibil. Eu urma să merg în St. Maarten de Crăciun & Anul Nou. Aveam biletele deja luate. Și Marley și-a schimbat un pic calendarul de plecări (urma să ajungă și el prin Martinique), pentru a ne întâlni. A venit și m-a luat de la aeroport și, preț de trei zile, mi-a arătat toate cotloanele insulei. Atât cele turistice, cât și cele ale localnicilor. Pentru că Marley stă deja de vreo șapte ani în St. Maarten, a trăit și uraganul Irma (Slavă Domnului, tocmai se mutase într-o casă zdravănă care nu a fost luată pe sus, ca pe jumătate din casele insulei, a și adăpostit vreo 10 – 15 sinistrați în apartamentul lui, după ce a trecut Irma), iar Marley este un om căruia îi place să fie la curent cu totul. Cred că este unul dintre cei mai buni cunoscători ai insulei St. Maarten (și nu numai, cred că știe foarte bine aproape fiecare colț de lume).

Cum ziceam, Marley m-a plimbat prin St. Maarten în sus și în jos. Sigur, am mers și în locurile cele mai turistice – din Pic du Paradis la Maho beach, pe acolo, pe unde aterizează avioanele, dar și în ținuturi ale localnicilor. M-a dus în probabil cel mai bun restaurant din St. Maarten. Nu e cine știe ce lux. Este un soi de ospătărie locală a unor băieți din Jamaica. Fac o mâncare de te lingi pe degete. Absolut întâmplător, pe insulă mai era o colegă din România și am fost împreună cu Marley să descoperim insula. Și deși colega mea a stat în ceva resort de lux, când ne-am văzut în România după Anul Nou mi-a spus că acolo, la jamaicani, a fost cea mai bună mâncare din tot sejurul.

De ce am scris acest articol ? Pentru că nu vreau să-l țin pe Marley doar pentru mine :).

Dacă ajungeți prin St. Maarten (fie pe o croazieră, fie să veniți cu avionul din Europa sau de oriunde) și aveți nevoie de cineva care să vă arate insula, nu ezitați să-l contactați. Știu că excursiile de pe vasele de croazieră sunt în general scumpe, așa că și dacă veniți pentru o zi în St. Maarten, dați-i un mail și sigur va fi mai agreabil, mai personalizat și mai interesant să mergeți cu Marley.

Îl puteți găsi pe Marley la adresa de mail consilio@protonmail.com. Și dacă ajungeți prin St. Maarten, salutați-l din partea mea!