Mă leagă de Lyon una dintre primele mele călătorii prin Europa. Prima mea ieșire din țară a fost de altfel și cea mai lungă – bursă de un an (mai precis, zece luni și jumătate) în orășelul olandez Maastricht. Până atunci, pentru mine, călătoria dincolo de granița României fusese fructul oprit. Până în 1989, mi-a fost practic imposibil să trec granița din motive de comunism, iar după 1990, din motive de bani. Cu un salariu mediu de 40 de dolari pe lună, orice ar fi costat astronomic pentru un român mediu. Dar am avut noroc cu bursa în Olanda și am descoperit Occidentul și faptul că poți călători la prețuri mici – adică, fără să-ți vinzi apartamentul și un rinichi pentru a pleca să explorezi Europa vestică. Ooo, și cum arăta Europa de Vest!– avea automobile care-ți luau ochii, existau bancomate care „scuipau” bani din perete, existau cărucioare în gări, existau trenuri subterane, iar într-un supermarket de cartier era o mai mare varietate de produse decât în toate Alimentarele României, luate laolaltă. În timp ce am stat la Maastricht, am descoperit din întâmplare un bilet de tren numit InterRail. Practic, cumpărai un bilet de tren care era valabil o lună pe orice cale ferată din Europa (inclusiv Europa de Est, mai puțin țările ex-URSS și Albania, care nu era conectată la rețeaua feroviară europeană). Am descoperit cu stupefacție că România făcea parte din acest InterRail încă din anii ‘70. În vremea lui Ceaușescu nu se vindea în România, dar era acceptat pentru puținii turiști independenți care se aventurau dincolo de Curtici în bezna României Socialiste. Dar în 1992, deși era complet necunoscut în România, era vândut și de vajnicul nostru CFR. Când am aflat asta, am rămas surprins.

Așa că după ce am terminat studiile în Olanda, am venit acasă (ca tot românul) cu o mașină cumpărată la mâna a doua din Olanda  (și chiar era la mâna a doua, nu la mâna a cincea) și, două zile mai târziu, plecam spre Elveția, țară pe care o visasem din copilărie (mulțumită desenelor animate cu Heidi și Teleenciclopediei). Deși InterRail-ul costa în principiu la fel în toată Europa, în România costa cam un sfert. Motivul? Politicile economice halucinante ale PSD-ului, care țineau cursul de schimb blocat la, dacă nu mă înșel, în jur de 420 lei per dolar, în timp ce pe piața liberă dolarul fluctua în jurul a 2.000 – 3.000 de lei. Așa că dacă InterRail-ul costa 100 de dolari în toată Europa (mă rog, nu mai știu cât costa), în România se vindea în lei la rata oficială, adică 42.000 lei. Dar asta însemna în realitate 21 de dolari . Avantaj, eu (mă rog, politica valutară dezastruoasă a PSD-ului din perioada 1991 – 1996 a dus la dezintegrarea imensei majorități a producătorilor interni). Și cum îmi luasem toate vizele din Olanda (încă nu exista viza comună Schengen, îmi trebuia viza de la fiecare țară), pentru că eram rezident temporar (din România, nu le-aș fi luat niciodată), iată-mă pe tren spre Elveția. În drum, am oprit la o rudă de gradul al nu știu câtelea de pe granița austro-germană, apoi am admirat, lipit de geam ca musca de bec, incredibilul Tirol, am trecut în Elveția și am ajuns într-un final în satul Entlebuch, unde mi-am stabilit baza într-o fabrică de cherestea care tocmai era dezmembrată de o echipă de români (și din care ar fi trebuit să fie și un văr de-al meu, dar acesta nu a mai ajuns). Iar mai departe, am plecat spre Franța, unde urma să stau în casa unor francezi plecați în vacanță în Grenoble. Dar cheia trebuia s-o iau din Lyon…

Mi-aduc aminte și acum prima imagine pe care am avut-o când am ieșit din gara Lyon Part Dieu – imensul „creion roșu” – un bloc înalt în formă de creion care era sediul celebrei bănci franceze Credit Lyonnais („creionul” a rămas la locul lui, în timp ce banca, cea mai mare din Franța, cred, atunci, în anii ‘90, între timp a dat faliment – la începutul anilor 1900, fusese chiar prima din lume, ca mărime!). O să vă întrebați cum a putut da faliment cea mai mare bancă a Franței? Simplu, a fost deținută de stat. Și asta spune tot .

Dar lăsând falimentarele bănci de stat la o parte, Lyonul (care, fie vorba între noi, îi datorează enorm lui Credit Lyonnais pentru cum arată) este unul dintre orașele cele mai șic ale Franței, țară care, se știe, ține enorm la eleganță (atât personală, cât și urbană). Ca multe alte urbe franțuzești, Lyonul este urmașul unui oraș roman – în vremea strămoșilor noștri, Lyon se numea Lugdunum și a fost construit (alături de alte orașe romane învecinate) la propunerea lui Iulius Cezar, care dorea să colonizeze aici soldații romani care ieșeau la pensie. Așa că Lugdunum a fost construit în teritoriile gale pentru veteranii romani. Se pare că orașul a fost fondat în anul 43 î.Hr. (la un an după asasinarea lui Cezar de Brutus & co), dar data nu este acceptată de toți istoricii. Asta contează mai puțin, cert este că a înflorit în perioada de aur a Imperiului Roman – a devenit capitală a Galiei, dar și centrul de operațiuni pentru cucerirea Germaniei, s-au construit apeducte, teatre, forum etc. Lungudum era un oraș comercial de prim ordin, cu o populație extrem de cosmopolită (istoricii susțin că 25% din numele descoperite sunt de origine… greacă), care ajunsese la circa 70.000 de suflete. De fapt, grecii sunt cei care au adus și creștinismul în Lugdunum.

Orașul a supraviețuit prăbușirii Marelui Imperiu Roman. Ocupat de diverse popoare germanice, scăpând de invazia hună care a fost stopată de generalul Aetius, născut în Silistra de azi, în istorica bătălie din Câmpiile Catalaunice, Lyonul a renăscut în Evul Mediu ca un megacentru comercial. Un rege al Franței le-a dat drept de târg, aici strângându-se negustori din întreaga Europă Occidentală – Lyonul a devenit un centru important de țesut mătasea, iar refugiați din Florența au deschis aici bănci (Credit Lyonnaise se laudă că se trage din aceste bănci medievale). Producția de mătase (cel mai mare centru european de acest fel) a adus multă bogăție orașului, dar a și stimulat spiritul de inovație a localnicilor – să nu uităm, cinematograful, probabil cea mai populară formă de distracție din istoria omenirii, a fost inventat aici, în Lyon, de către frații Lumière.

Orașul se află pe marele fluviu Ron, care strânge toate apele din Franța Centrală pentru a le vărsa în Mediterană, undeva în Provence. Orașul este dominat de un deal de pe care tronează fermecătoarea catedrală Notre Dame de Fourvière, construită pe locul ocupat în perioada romană de Forul lui Traian, o biserică ridicată din fonduri private pentru a sărbători victoria asupra socialismului ateist în 1871 (ca și Sacre Coeur-ul parizian, de altfel). În mod straniu, interiorul bisericii este în stil bizantin, aducând mai degrabă cu o biserică ortodoxă (la fel e și Notre Dame de la Garde din Marseille, dar acolo s-ar putea explica prin legăturile comerciale extrem de strânse cu estul ortodoxo-islamic). În Lyon, bazilica este poreclită de cârcotași „elefantul cu picioarele în sus” (și, de departe, chiar seamănă), dar este unul dintre locurile definitorii de vizitat din Lyon, pentru că la picioarele tale se află întregul oraș – cu creionul roșu răsărind curajos din mijlocul centrului, dar și cu străzile parcă desenate, ordonat, cu rigla. Dacă prinzi o zi extrem de clară, se zice că se poate vedea chiar și vârful Mont Blanc!

La picioarele catedralei, se află Vechiul Oraș – Vieux Lyon – cu străduțe înguste pietonale, un pic răsucite, pline cu restaurante și baruri… Am scris restaurante? Ei bine, în Franța, Lyonul este cunoscut drept capitala gastronomică a unei țări extrem de mândre de mâncărurile sale. Iar restaurantele tradiționale ale Lyonului se numesc bouchon (așa se numeau hanurile frecventate de lucrătorii din industria mătăsii din secolele XVII – XVIII). Bucătăria lyoneză se bazează pe carne (da, și în Lyon cea mai bună salată tot porcul rămâne), iar principalele specialități sunt… ciorba de burtă, un soi de jeleu pe bază de carne de porc, andouillette (cârnat de porc), coq au vin (pui în vin) și, mai ales, pot au feu (carne de vită).

Iar mâncarea aceasta pentru carnivori nu poate fi stropită decât cu un vin foarte sprințar și tânăr. Specialitatea cea mai cunoscută din Lyon este celebrul Beaujolais, devenit o adevărată nebunie după anii 1980, când cineva deștept din Lyon a inventat Beaujolais nouveau, un vin tânăr, din producția anului respectiv, făcut imediat din recolta anului, fără a se aștepta niciun moment să se învechească (primele sticle sunt îmbuteliate la doar șase-opt săptămâni de la culegerea strugurilor), iar în ziua în care se lansează ediția din respectivul an este așteptat cu sufletul la gură de toată suflarea lyoneză (Beaujolais day este sărbătorită de connaisseuri chiar și în SUA, iar creierele de marketing încearcă să lege vinul de Thanksgiving Day).

Lyonul se află pe Ron, dar la confluența cu Saône, unul dintre principalii săi afluenți, așa că miezul orașului se află de facto pe o insulă între Saône și Ron. Dacă Vieux Lyon are un aer cu adevărat medieval, aici pășești într-un soi de Paris – bulevarde largi, clădiri ornate în stilul capitalei, piețe ample. Lyon este un Paris mai mititel… dar poate mai puțin aglomerat și parcă un pic mai elegant. De altfel, localnicii se mândresc că au un oraș mult mai liniștit și mai relaxat decât capitala franceză.

Unul dintre cele mai populare obiective turistice ale orașului este Aquarium de Lyon. Este, poate, mai mic decât cele din Valencia și Lisabona, dar îți oferă un crâmpei din fascinanta lume de sub apă… nu ratați fosa rechinilor, sigur nu veți fi mâncați . Puteți, de asemenea, să vizitați locuințele lucrătorilor din industria mătăsii care a adus atâta prosperitate în oraș (sunt foarte înalte, pentru a putea intra niște războaie de țesut de dimensiuni impresionante).

Dar Lyon nu este unicul oraș care merită vizitat în zonă. Deși am trecut în viteză, mi-a plăcut Vienne (un alt oraș provenind de pe vremea romanilor, de fapt unii istorici susțin că Lyonul a fost fondat de coloniști din Vienne). Am fost și în localități mai îndepărtate, cum ar fi Avignon, Grenoble sau Annecy (trenurile franțuzești sunt destul de rapide), dar dacă m-aș mai întoarce vreodată în Lyon, aș încerca să vizitez niște localități-bijuterii din împrejurimi.

Excursii organizate

Dacă locuiți în Cluj-Napoca sau în zona limitrofă, să știți că Paralela 45 organizează un circuit special cu plecare din Cluj. Ca de obicei, este o combinație de vizite incluse și timp la dispoziție (pe care îl poți folosi fie să descoperi ceva pe cont propriu, fie să te alături unei excursii opționale).

Practic, se zboară din Cluj-Napoca direct la Lyon cu Wizz Air, iar cazările sunt în hoteluri din Lyon și Vienne. Se vizitează cele două orașe, dar și alte localități încântătoare din zonă  – Villefranche–sur-Saône (capitala sudică a vinului de Beaujolais) sau orașul medieval Oingt (despre acesta, dar și despre satele înconjurătoare, se spune că au construcțiile din… aur pentru că piatra are o nuanță aurie ).

Prețul pachetului este de 755 de euro (e o reducere de 5% inclusă) pentru un circuit de 9 zile, iar plecarea este prevăzută pentru 15 octombrie 2019.

Sunt incluse zborul (cu taxa aeroportuară, dar fără bagaj de cală, care trebuie achiziționat suplimentar), cazare în hoteluri de 3 stele din Lyon și Vienne cu mic dejun inclus, transferuri și tururi de oraș în mai multe localități.

Citiți aici toate informațiile ––––> Circuit Lyon și Valea Rhone-ului

Imagini Lyon

Panorama Lyon – 1992

Panorama Lyon – 2016. Descoperiti deosebirile

Catedrala Notre Dame de la Fourviere e deasupra orasului vechi

Seamana cu un elefant cu picioarele in sus ?

Elemente de zici ca e biserica ortodoxa

Coborand spre orasul vechi

Cu ulite linistite si pietonale

Biserica Jean Baptiste, fix la intrarea in cartierul vechi

Si asa arata noaptea

Aduce cu Parisul, nu-i asa ?

Opera

Primaria

Si una din portile orasului – gara Lyon Part Dieu !