Unul dintre orașele cele mai frumoase din Uruguay este Colonia del Sacramento. Se poate vedea printr-o excursie de o zi, fie din Montevideo – 2h 30 min cu autobuzul, fie din Buenos Aires – o oră de mers cu feribotul.
Odată ajuns în oraș, m-a uimit culoarea apei. Am aflat de la unul dintre ghizii locali că suntem aproape de delta ce se formează din joncțiunea celor două râuri, Parana și Rio de la Plata. Acestea vin cu multe aluviuni de-a lungul miilor de kilometri, iar apa ia o culoare cărămizie.
Orașul are multe case vechi construite de pe vremea coloniștilor portughezi, cei care au și fondat așezarea, pe la mijlocul secolului al XVII-lea. Plimbați-vă pe străzile pietruite, admirați copacii bătrâni, dar care se văd plantați cu grijă, faceți fotografii perfecte, de neuitat, apusurilor de soare de pe coasta uruguayană.
Savurați o cafea la una dintre multele terase sau, mai bine, delectați-vă mâncând din bucătăria locală – un amestec de influențe europene, mai mult spaniole și italiene. La cină, serviți asado sau chivito, asezonate cu vin de Tannat. Asado este atât de fraged, cum nu ați mai mâncat o așa carne de vită.
Eu am rămas plăcut impresionat de acest orășel, conservat aproape ca acum patru secole, când a fost fondat. M-am plimbat ore în șir prin Barrio Historico, unde acum sunt zeci de cafenele, vânzători ambulanți de pietre semiprețioase – onix și alte agate, turcoaz etc. Intrați în vorbă cu localnicii, care sunt prietenoși, povestiți cu ei despre viața lor, despre a voastră. Nu aveți cum să nu îndrăgiți acest colț al lumii.
La vita e bella!
P.S.: și pentru că am promis să vă scriu câte ceva și despre gastronomia sud-americană, iată ce am descoperit prin zonă.
Uruguay și Argentina sunt țări vestite pentru fripturile lor, atât de fragede și atât de suculente. Nu am mâncat nicăieri în lume o astfel de carne, aflată pe o farfurie pe care o acoperă în întregime… Porțiile sunt atât de mari, încât dintr-una pot mânca lejer două persoane. Garnitura constă, în general, din salată sau din cartofi prăjiți – destul de „limitată”, nu?!?
Asado (barbeque), Chorizo (cârnăcior), morcilla (cârnați în sânge), anchurra (măruntaie), milanesa (un fel de șnițele vieneze), noquis (pastele numite gnochi) sunt câteva dintre denumirile feluritelor mâncăruri autohtone, la care se adaugă chimichurri, care de regulă e foarte picant.
Eu fiind tătar, mănânc cu deosebită plăcere o mâncare tradițională, suberek – un fel de plăcintă umplută cu carne de oaie făcută la ceaun. Ei, în sudul Americii l-am regăsit cu o altă denumire, „Empañadas” – să zicem, o cocă având diverse umpluturi, de la carne până la legume sau brânză. Numai că nu era prăjită, ci făcută la cuptor.
Băutura tradițională este „mate” – un fel de ceai care are la bază o plantă numită Yerba Mate. Aceasta se pune în apă clocotită, apoi băutura este servită dintr-o cană de metal numită „bombilla”. Nostim să vezi zeci de persoane la plimbare pe Rambla, ținându-și în mână cănile de ceai și sorbind dintr-o tijă mate-ul atât de îndrăgit.
În general vorbind, bucătăria lor este un mix între gastronomiile europene, în special cele spaniolă și italiană – cu accent pe părțile mediteraneene ale acestora. Nu am simțit influențe ale foștilor băștinași – Charrua. Așa că poftă bună la delicatesele locale, când veți ajunge!!!
Imagini Colonia
Si Colonia e port la Mar del Plata
America de Sud fara carne nu e America de Sud 
