Îl cunosc pe Costin de la Scorilo Travel de câțiva ani. Ne-am cunoscut personal într-un moment nu foarte plăcut pentru mine (ajunsesem de urgență la spital) și m-a impresionat prin felul lui de-a fi cam greu de găsit în România de azi – foarte cald și gata să sară în ajutor (chiar dacă nu ne cunoșteam personal). Costin, de mulți ani, are o agenție de turism numită Scorilo, cu un anumit specific– plimbă românii prin România. Dacă imensa majoritate a agențiilor de turism din România oferă programe pe toate meridianele lumii, Costin a decis să facă turism în România. E drept, și acum sunt din ce în ce mai multe agenții românești care au circuite prin România (un fapt remarcabil, de altfel), Costin însă o face exclusiv și o face de ani buni, cred că de mai bine de un deceniu. Și știe absolut orice colț din țara noastră. Acum vreo doi ani, eram la Hunedoara și, pe drumul spre Făgăraș (unde dormeam), aveam timp să mă mai opresc într-un loc. Nu voiam Sibiu, pentru că, deși iubesc orașul ăsta (nu doar Donald Tusk îl iubește), voiam și altceva; prin Sebeș am mai fost, de Alba Iulia nu aveam timp, că se înnopta, așa că l-am sunat pe Costin. Imediat, mi-a recomandat Orăștie și mi-a și spus ce pot să fac acolo. Și a fost o oră chiar foarte faină petrecută în acest orășel.

Am fost cu Costin într-o excursie în Maramureș.

într-o toamnă. Este o amintire superbă… am fost cu mocănița pe Valea Vaserului, am vizitat Muzeul de la Sighet, Cimitirul Vesel, am urcat la Fântâna Cailor și, evident, nu am ratat universul rural maramureșean. Atunci l-am cunoscut pe Costin în calitate de ghid – un ghid atoatecunoscător, și am simțit iubirea lui pentru aceste meleaguri. Weekendul care vine, voi merge cu el la Poiana Narciselor. Da, bunica mea e dintr-un sat de lângă Făgăraș (e adevărat, în sens opus, spre sud-vest, spre Mănăstirea Sâmbăta), da, am fost de multe ori prin zonă, dar, din păcate, nu am ajuns și la Poiana Narciselor – e drept, am trecut pe lângă, dar nu era sezonul narciselor înflorite. E o excursie de o zi și de abia aștept să văd acest crâmpei de natură.

M-am gândit să fac un joculeț. Să mă uit la unul dintre circuitele lui Costin prin țară (mai face câteva și peste granițe, dar în zone care au totuși de-a face cu românii – prin Basarabia sau zona Veliko Târnovo, capitala țaratului româno-bulgar al Asăneștilor) și să subliniez – pe unde am fost, pe unde n-am fost, dar am auzit de zona respectivă sau despre locuri de care nu am auzit. Așa că m-am gândit să mă uit pentru prima oară la unul dintre circuitele mai lungi de la Scorilo – un circuit de 6 zile prin Vestul României.

Deci să începem pe unde am fost:

Alba Iulia, Cetatea Carolina – am fost de mai multe ori în Alba Iulia, unde evident că am mers și la Cetatea Carolina. Mi-aduc aminte, când am ajuns a treia oară, prin iarna lui 2012, rămăsesem surprins de cum fusese restaurată cetatea. Nu era încă gata, dar cam 75 – 80% era finalizată. Dar am rămas absolut șocat să văd câtă atenție la detalii și câtă meticulozitate. Am revenit anul trecut, cu ocazia Centenarului, dar nu pot spune că am vizitat-o propriu-zis. Era foarte multă lume și eu venisem mai ales pentru ceremonii, pentru atmosferă și pentru momentul 1 Decembrie. Da, cetatea arată bine, am intrat și în Sala Unirii și mi-aș dori să revin să o revăd mai în liniște. Alba Iulia merită vizitată nu numai pentru că e un simbol al Unirii, ci și pentru comorile sale arhitecturale – Catedrala Ortodoxă a Încoronării în stilul mai flamboaiant neo-bizantin, alături de mult mai austera Catedrală Catolică construită în mai puțin exuberantul stil romanic (a fost terminată, hăt, în 1291, după ce biserica construită încă din secolul al X-lea fusese distrusă de tătari). Multă lume o evita, dar nu o evitați ! În interior, se află îngropat Iancu de Hunedoara, românul care a ajuns rege de jure al Ungariei și unul dintre salvatorii Europei creștine în fața asaltului otoman.

În plus, pe lângă Muzeul și Sala Unirii, cetatea este un loc foarte fain prin care să te plimbi.

Cluj-Napoca – deși are un centru istoric relativ mic comparativ cu un Sibiu sau cu Alba Iulia, centrul istoric al Clujului este extrem de bine întreținut și fain – pe lângă imensa catedrală catolică din centru, străjuită de statuia lui Matei Corvin, fiu al orașului (casa în care s-a născut e la vreo 100 de metri, pe o uliță care reține din parfumul medieval al orașului), Clujul merită vizitat pentru că este un model de dezvoltare citadină. O idee foarte faină este să te urci la Cetățuie, lângă Hotel Belvedere, de unde ai tot orașul la picioare. Iar dacă ajungi într-un anotimp mai cald, nu rata Grădina Botanică, pentru un crâmpei de paradis pe Pământ.

Oradea  – dacă Clujul este un model de dezvoltare urbană, ei bine, Oradea e „ca afară”. Am fost de două ori la câțiva ani diferență (ultima oară, în 2017) și de fiecare dată am rămas cu gura căscată. Prima oară (prin 2012), am descoperit că Oradea este, ca oraș, o comoară arhitecturală. Cu câteva luni înainte de a ajunge în Oradea, citisem în revista de bord a Taromului că orașul ar fi intrat în federația orașelor Art Nouveau din Europa, alături de Barcelona, Riga, Viena, Bruxelles etc. Reacție inițială: „Mă lași… ce să caute Oradea alături de Riga sau de Barcelona?”. Ei bine, când am ajuns în Oradea, am descoperit că Oradea este adevăratul oraș Art Nouveau al Europei – sunt sute de clădiri Art Nouveau construite pe la final de secol XIX, început de secol XX, când Oradea trăia un moment de prosperitate. Am rămas interzis! Iar cinci ani mai târziu, când am venit din nou la Oradea, am descoperit că o bună parte din acest patrimoniu a fost restaurat. În plus, serviciile urbane, șoselele, parcările, totul, totul e „ca afară”. Un oraș pe care noi, românii de rând, ar trebui să-l vedem și să înțelegem că „se poate”, iar primarii marilor orașe să se ducă să învețe. Ce poți vedea în Oradea? Pur și simplu, să te plimbi prin centru, să descoperi atmosfera de burg Art Nouveau, să te urci în turnul primăriei pentru panoramă și să vizitezi cetatea cu o îndelungată istorie, la rândul ei, perfect restaurată. Iar la final, să faci o baie în Aquaparkul Nymphaea – ca în Austria sau Antalya :).

Timișoara – am fost de multe ori în Timișoara în anii ’90 (cu treabă, în delegație) și atunci Timișoara era pe val – era altceva. Între timp, cred că a fost depășită de Cluj, Sibiu sau de Oradea, dar continuă să fie un oraș duios. Centrul vechi este de sorginte austriacă (Timișoara a fost pașalâc turcesc până la final de secol XVIII, iar habsburgii au ras tot ce era de la otomani și au reconstruit urbea după model austriac), cu șosele late (pentru vremea respectivă) și clădiri grandioase și frumos împodobite. Nu rata cele două piețe-simbol ale orașului – Piața Operei și Piața Unirii (unde barocul e la el acasă), dar pentru câteva ore de liniște, plimbă-te pe malul râului Bega, transformat într-un parc care înverzește și înveselește orașul.

Cascada Bigăr – cred că sunt sute și mii de exemple din istoria recentă sau mai puțin recentă a României în care străinii vin și remarcă ceva ca fiind „WOW”, și atunci ne prindem și noi că locul, mâncarea sau tradiția respectivă sunt WOW. Un site destul de obscur, de altfel, dar de limbă engleză și cu nume prestigios, a plasat cascada Bigăr între cele mai frumoase cascade din lume și întreaga Românie a descoperit-o… Până atunci, zeci de mii de mașini trecuseră pe lângă ea, fără să oprească. De atunci, s-a lăsat cu pelerinaj. Deși cred că am văzut cascade mai faine în România, de exemplu cascada Beușnița, aflată și ea tot prin zonă, Bigăr e un loc care merită descoperit.

Cazanele Dunării – spectacol, este un loc în care am descoperit a nu știu câta oară cum cel mai talentat showman al Planetei este natura – munți care se prăbușesc literalmente în apele Dunării, peșteri, panorame superbe, chiar și statuia lui Decebal, imposibil de pitoreasca biserică de la Mraconia. Este unul dintre cele mai faine locuri din Europa… mi-a sugerat fiordurile Norvegiei sau ale Muntenegrului. Am fost de vreo trei ori pe acolo și nu m-am săturat… mai vreau. 🙂

Cetatea Severinului – una dintre cetățile strategice de pe teritoriul Țărilor Române în perioada medievală, dar devenită ruină după ce otomanii au ajuns să controleze întreaga regiune (asta s-a întâmplat în 1524). Am fost acum câțiva ani la Turnu Severin și am văzut-o pe dinafară. Se părea că se lucrează la refacerea ei și la introducerea în circuitul turistic (se află nu prea departe de fundația Podului lui Traian), dar, sincer, nu știu ce s-a mai întâmplat.

Pe unde nu am ajuns, dar am auzit despre respectivele locuri

Orașul roman Porolissum – a fost cel mai îndepărtat avanpost al legiunilor romane din Dacia. Era capătul civilizației. Stabilit inițial ca un castru militar, Porolissum a devenit oraș și chiar efemeră capitală de provincie romană, prosperând din comerțul cu dacii, germanii și popoarele iraniene din Dacia neocupată de romani (sarmați, iazigi, roxolani). Este unul dintre cel mai bine păstrate orașe romane de pe teritoriul României.

Castelul Karoly din Carei  – i se mai spune Peleșul Transilvaniei. Fostă cetate cu scop militar timp de secole, edificiul care cunoscuse destule lupte și asedii mai ales când Oradea picase în mâinile otomanilor ce băteau la porțile Vienei a fost transformat într-un castel eclectic, dar cu aspect de castel cavaleresc medieval la finele secolului al XIX-lea. A fost restaurat recent, după o perioadă, pe care o știm cu toții, în care edificiile istorice erau sortite distrugerii.

Muzeul de locomotive de la Reșița. Am auzit de acest muzeu, dar, din păcate, nu am ajuns la Reșița niciodată. Nu e niciodată timpul pierdut :).

Despre locuri de care nu am prea auzit.

Grădina Zmeilor, Grădina Botanică Jibou.

Acestea sunt principalele obiective turistice care sunt vizitate în cadrul turului propus de Scorilo în august.

Excursia are loc în perioada 6 – 11 august 2019

Prețul excursiei: 990 lei (lei, nu euro!)

Sunt incluse: transport, cazare cu mic dejun

Nu sunt incluse: intrarea la atracții, croaziera pe Dunăre

Citește toate detaliile cu privire la circuit ––-> Circuit România de Vest.

Imagini România

Biserica de lemn de la Alba Iulia

Catedrala Incoronarii

Statuia lui Avram Iancu si cupola Catedralei Ortodoxe din Cluj Napoca

Comori arhitecturale gasesti la tot pasul si prin Cluj

Centrul Oradei vazut din avion la aterizare

Si minunata sa piata centrala

Piata Operei din Timisoara – cunoscuta pentru Revolutie

Si vis-a-vis de ea, Catedrala Ortodoxa si simbolul romanitatii noastre

Cascada de la Bigar

Faimoasa datorita unui site strain 🙂

In Cazanele Dunarii

Manastirea Mraconia, fix la gura Cazanelor

Cetatea Severinului – refacuta dupa mai bine de 500 de ani