A existat o perioadă, e drept, demult, nici eu nu mă născusem, când Libanul era cam ce sunt Emiratele astăzi. Era destinația super-șic a Orientului Apropiat, era destinația la modă pentru iubitorii de lux, distracție și mult, mult hedonism. Toate marile grupuri financiare făcuseră din Beirut capitala Orientului… în timp ce cămilele vânau cu greu câte un tufiș pipernicit prin Dubai, iar Abu Dhabi avea încă mai multe corturi decât case, Beirutul era pe lista obligatorie a tuturor vedetelor de cinema ale lumii. Din păcate, acele vremuri de strălucire au trecut. Probabil, temporar, pentru că această coastă a Feniciei a cunoscut alternativ perioade de aur, dar și perioade de restriște. Războiul din 1967 și ocuparea de către Israel a Palestinei au dus la una dintre cele mai mari epurări etnice din zonă de multe secole, iar o parte din refugiați au ajuns în Liban. Aceasta a debalansat echilibrul fragil dintre numeroasele comunități religioase din Liban (spre deosebire de imensa majoritate a Orientului Apropiat unde musulmanii suniți reprezintă majoritatea absolută, în Liban, există aproape zece comunități etnico-religioase diferite – de la creștinii de toate denominările, la toate combinațiile de musulmani, incluzând și o religie exotică – druzii. În 1975, a izbucnit un război sângeros, care a durat până în 1990. De atunci, țara și-a revenit, trăind într-un echilibru precar, dar, cu excepția unor atacuri israeliene, și-a păstrat pacea fragilă.

Din punct de vedere turistic, Libanul a fost o destinație în revenire pentru români până la izbucnirea războiului din Siria. De obicei, Libanul (considerat prea mic) era cuplat cu Siria, numeroase grupuri de turiști români (dar și individuali) vizitând cele două țări arabe, uneori incluzând și Iordania (în funcție de cât timp aveau la dispoziție). Am fost în Liban în 2011, imediat după izbucnirea războiului în Siria. Și am descoperit că nu e musai să fi mers și în Siria pentru a vizita Libanul. Deși este o țară mică, Libanul poate fi vizitat ca o destinație de sine-stătătoare – are orașe vibrante (în frunte cu Beirutul, unde atmosfera de party continuă să dăinuiască din perioada de dinainte de 1975), orașe antice, zone naturale superbe, o plajă incredibilă. Este o țară unde poți sta și o lună și să nu te plictisești. Și, deși într-adevăr e interesant să o vezi la pachet cu Siria (de-a lungul secolelor, întotdeauna Libanul și Siria au reprezentat o zonă politico-administrativă unică, Libanul a apărut din ambiția colonială a Franței, care își dorea un stat majoritar creștin în Orient, pe care să-l poată controla), poți să te duci doar în Liban. Și să nu regreți.

Ce am văzut eu în Liban. Păi, să le iau una câte una.

1. Beirut – este, evident, inima țării, capitală, și cam tot ce se întâmplă în Liban se întâmplă în Beirut. Este un oraș fascinant, pentru că este un mix de clădiri post-apocaliptice și de unele absolut nou-nouțe. Libanul nu a avut și nu are forța financiară să își reconstruiască țara de la zero, așa că în Beirut la fiecare pas vei găsi o clădire bombardată, iar imediat după, o vilă tradițională strălucitoare sau un bloc cu fațada de sticlă. Vei găsi aici numeroase terase și baruri extrem de șic, dar, atenție – trebuie să te îmbraci după ultimele tendințe ale modei, altfel nu prea te vei simți în largul tău. Evident, Libanul fiind atât de divers, vei putea opta între ultimele creații ale caselor de modă din Paris sau Milano, dar și din Teheran sau Mumbai. Bineînțeles, multitudinea de religii se reflectă și în toate tipurile de lăcașuri de cult aflate aproape unul lângă altul și nu ratați Muzeul Național al Libanului – deși clar văduvit de numeroase dintre bogățiile sale – multe au fost salvate prin curajul angajaților muzeului (care timp de ani de zile s-a aflat pe linia de demarcație a frontului), altele au fost furate, unele dispărute definitiv în cine știe ce colecții private de peste Ocean, unele obiecte furate fiind expuse chiar de New York’s Metropolitan Museum. Dar și așa, în condițiile jafurilor și distrugerilor, Muzeul Național este o bucurie pentru pasionații de artă și istorie – este, probabil, cel mai bogat muzeu în artefacte feniciene, un popor originar din actuala zonă a Libanului care a dominat Marea Mediterană (Cartagina, în actuala Tunisie, este cel mai cunoscut oraș fondat de fenicieni, dar aceștia au fondat sute de alte orașe de-a lungul coastelor întregii Mediterane, din Maroc și Spania până în Egipt și Cipru). În urma lor, au rămas opere de artă absolut superbe.
2. Baalbek – așa cum Iordania are Petra, iar Siria are Palmyra, și Libanul se poate lăuda cu un oraș antic bine păstrat – este vorba de Baalbek. Baalbek este orașul lui Baal, zeul suprem din religia feniciană, așa că un oraș dedicat lui Dumnezeu nu putea fi decât un oraș magnific. Și este. Aflat pe valea Bekka. Cele mai mari structuri vizitabile sunt templele lui Jupiter (Baalbek a continuat să fie un oraș al Zeului Suprem și după ocupația macedoneană sau romană) și Bacchus. Pentru că Bacchus a fost la un loc de mai mare cinste decât Jupiter. Baalbek a fost cunoscut în întreaga lume antică drept un oraș al libertinajului sexual – înainte de căsătorie, fetele din Baalbek se dedicau prostituției sacre pentru proslăvirea zeiței Astarte (ulterior, Afrodita și Venus), iar orgiile din Baalbek atrăgeau turiști din toată lumea romană. Party-urile au luat sfârșit odată cu proclamarea creștinismului drept religie oficială, iar ascetismul sexual a devenit normă. Dar imensele clădiri construite pentru zeii fenicieni și greco-romani au rămas până în ziua de azi și sunt pur și simplu impresionante.
3. Deir al Qamar și Palatul Beitaddine – aflate la sud de Beirut, aici se află centrul comunității druze… odată ce începi să urci munții spre satul Deir al Qamar, ai intrat pe teritoriul unui de-facto stat druz. Vei descoperi deodată curățenie, ordine și disciplină și un aer de stațiune de munte. Palatul Beitaddine a fost construit în secolul al XIX-lea de arhitecți italieni, dar în stil arăbesc. A fost construit de Bashir Shihab al II-lea, emir al Libanului de Munte, dintr-o familie recent convertită de la islamul sunit la creștinismul maronit. Distrus în proporție de 90% de trupele israeliene în timpul războiului, a fost restaurat cu grijă de liderii druzi și apoi restituit guvernului Libanului. O parte din palat este reședința de vară a președintelui, o parte este muzeu ce poate fi vizitat.
4. Byblos – un minunat orășel tradițional aflat la nord de Beirut pe autostrada spre Tripoli (Tripoli libanez, nu cel libian!). Istoria spune că Byblos era un mare producător de papyrus, folosit pentru scrierea de cărți și documente, iar numele Bibliei provine de la Byblos, fiind o scriere, deci un „Byblos”. Astăzi, Byblos este un oraș liniștit, cu un aer oriental, cu souq (piață) și zonă arheologică.
5. Valea Qadisha. Una dintre cele mai pitorești zone din Liban, majoritar creștină. Aici vei găsi o temperatură mai scăzută (chiar se și schiază iarna), e perfect dacă ajungi în mijlocul verii. Valea este faimoasă și pentru cedri, acei coniferi care se regăsesc pe steagul Libanului, un adevărat simbol al țării. Evident, și ei au o origine divină – Biblia spune că Dumnezeu însuși i-ar fi plantat în zonă, așadar, cedrii nu sunt doar protejați și iubiți, ci și venerați de locuitorii majoritar maroniți.

Am mai vizitat peștera Jeita (de asemenea, aflată la nord de Beirut), o peșteră luminată absolut splendid, în apropiere aflându-se și un teleferic care te poate duce la Biserica Harissa (cunoscută și sub numele de Notre Dame de Liban), o biserică împodobită cu o statuie imensă a Fecioarei Maria, loc de pelerinaj pentru creștinii și musulmanii din Liban (Maria este sărbătorită drept Maryam, mama profetului Isa, deci are și ea un loc în panteonul islamului), care merită văzută. Am fost și prin Tripoli, un oraș în mare majoritate musulman, cu un oraș vechi fabulos (mai ales o moschee suspendată deasupra unei ulițe a orașului).

Părerea mea este că e timpul să vizitați Libanul. E o țară superbă, dar într-o regiune complet instabilă. Eu am vizitat Siria în 2008 și mă bucur că am făcut-o. Duceți-vă, dacă aveți ocazia.

Excursii organizate

În caz că doriți să mergeți într-un cadru organizat, Paralela 45 are programat un circuit în Liban începând cu 24 octombrie. Știu că nu e o perioadă clasică de concedii, dar este un interval prielnic de a descoperi Libanul în condiții climatice optime – este cald și bine. Vara este covârșitor de cald, iar iarna poți avea surpriza că este destul de frig, iar unele pasuri sunt închise pe motiv de zăpadă.

Practic, se zboară la Beirut, care va reprezenta baza permanentă – toată perioada se doarme în Beirut și se fac excursii zilnice spre diverse obiective turistice. Libanul este o țară destul de mică să poată fi vizitată aproape toată cu baza în Beirut. E și mai comod – nu trebuie să-ți faci și să-ți desfaci bagajul tot timpul.

Se vor vizita atât locurile despre care am povestit mai sus, dar și altele pe care eu nu le-am văzut data trecută, cum este Altarul Sf. Charbel. Există și o zi liberă, în care aveți alternativa de a descoperi Beirutul pe cont propriu sau să optați pentru o excursie  în sudul țării, în orașele istorice Tir și Sidon.

Prețul unui pachet este de 980 de euro, aici fiind incluse zborul cu avionul (zbor direct București – Beirut al companiei Tarom, în tariful standard fiind incluse atât taxele aeroportuare, cât și bagaj de cală și mâncare + băutură, cazare la hotel de 4 stele – inclusiv în noaptea în care ajungeți, mic dejun și toate cinele, transport cu autocarul și biletele de intrare la toate atracțiile care figurează în program. Practic, în afară de masa de prânz, aveți acoperit totul.

Citiți aici toate amănuntele ––-> circuit Liban.

Imagini Liban

Beirut

La doi pasi – urmele razboiului si ale reconstructiei

Moschee din Beirut

Fabuloasa Moschee Mare din centrul orasului

Cele doua stanci emblematice la doi pasi de tarm

Muzeul National al Libanului are inca un tezaur de pret

Baalbek, principalul oras antic din Liban

Temple imense, temple fabuloase

Templul lui Bacchus – gazda faimoaselor orgii

Pana si subsolul este impresionant

Valea Beka este dominata de munti semeti

Palatul Beitaddine din tara druzilor

Wow. Acum cateva decenii era o ruina

Pe strazile din Byblos

Acea culoare a marii care o stim din Grecia se regaseste si la Byblos

Telefericul de Harissa

Notre Dame de Liban

Si imensa statuie a Mariei

Offf. Limonada cu menta ca in Liban …