Am spus-o întotdeauna și o spun și acum – India este o țară imensă, o țară gigantică, o țară pe care nu o poți vedea „dintr-o excursie”. Am citit pe undeva că pentru a vedea realmente India îți trebuie să călătorești vreo doi-trei ani prin ea și abia apoi vei putea spune „am văzut India”. Am fost de trei ori în India – de două ori chiar sănătos – vreo două luni în India de Nord și aproape o lună în India de Sud și pot spune că am văzut multe locuri, dar nu că am văzut India. Nu trebuie să te duci să „cucerești” India, ci trebuie să te duci să o experimentezi, să o trăiești. India este o țară fundamental de văzut pentru oricine se consideră călător și îi place să descopere lucruri noi. Este o țară a contrastelor – între mizeria și haosul de nedescris de pe străzi și în locuri publice și curățenia și strălucirea din casele private, din hotelurile de mai multe stele, din palate sau temple. India este locul unde am văzut cele mai impresionante și luxoase clădiri și interioare din lume, cu adevărat magnifice. Dacă credeți că Dubaiul este vârful luxului mondial, va înșelați. India este. Nu există palate și temple mai impresionante decât cele din India. Nimic nu se compară cu India.

În consecință, în rândurile următoare m-am gândit să trec în revistă câteva (am zis să mă limitez la cinci) locuri din nordul Indiei pe care e musai să le luați în considerare când va gândiți la o excursie în India.

1. Delhi – capitala Indiei, a jucat acest rol de multe secole. Delhi este împărțit de fapt în două – Old Delhi și New Delhi. Mai există un New Delhi și mai nou, se numește Gurgaon și este zona uber-modernă a capitalei, apărută din pământ, din iarbă verde în ultimele decenii – cu malluri, blocuri de oțel și sticlă, șosele ample.

Old Delhi este în mod cert orașul cel mai interesant. Este orașul vechi, orașul istoric, orașul construit de Marii Moguli. Zona cea mai strălucitoare este Red Fort (sau Delhi Fort) – o citadelă imensă în care și-au dus veacul toți marii împărați ai Indiei până în 1857, când în urma marii revolte a soldaților de origine indian din armata britanică, înăbușită de forțele coloniale (cu sprijin nepalez), dinastia Marilor Moguli a fost abolită și ultimul mare mogul, împăratul Bahadur Shah Zafar, a fost trimis în exil în Birmania, unde a și murit. În interiorul fortului ale cărui impresionante ziduri roșii denotă putere și emfază, se află strălucitoarele palate mogule – ca în cazul majorității curților din Asia Centrală, există un Divan al Audiențelor Publice – amplu, imens, acolo unde capul încoronat binevoia să se întâlnească cu supușii, un Divan al Audiențelor Private – acolo unde împăratul se întâlnea doar cu lumea bună, principalii săi colaboratori, și apartamentele private, inclusiv haremul unde locuiau nevestele și concubinele împăratului. La mică distanță de Red Fort, se află Moscheea de Vineri (Jama Masjid), cea mai mare moschee din India, o capodoperă a arhitecturii mogule.

Pentru un pic de culoare locală și nebunie, luați la pas bazarurile orașului vechi (Paharganj este cel mai mare), dar nu ratați să vizitați Mausoleul lui Humayun (unul dintre primii mari moguli) – este un Taj Mahal avant-la-lettre  – este primul mausoleu construit în stil mogul într-o grădină imensă (reprezentând grădina raiului) dintr-o serie care a culminant cu incredibilul Taj Mahal. Pe lângă mausoleul împăratului și al soției sale principale, cea mai haioasă megaclădire funerară este cea a bărbierului Împărăției Sale – încă o dovadă cât de important era bărbierul la curtea sultanului.

New Delhi este zona colonială construită în perioada Raj-ului, a dominației britanice – maiestuoasele clădiri adăpostesc tot soiul de instituții ale Uniunii Indiene, iar Connaught Place s-a dorit să fie o palmă modernă (de secol XIX, adică) dată comerțului tradițional de bazar oriental. După cum vedem, bazarurile nu au murit nici în ziua de azi și, probabil, nu vor muri vreodată.

2. Agra – este orașul unde se află fantasticul, unicul, incredibilul, greu de descris în cuvinte Taj Mahal. Poate cei neavizați cred că locul acesta este vreun palat – ei bine, nu este, este un mormânt – este mausoleul construit de împăratul Shah Jahan pentru mult-prea-iubita sa soție Mumtaz Mahal, care a murit în timp ce dădea naștere celui de-al 14-lea copil. Shah Jahan a iubit-o atât de mult, încât nu a economisit niciun efort și niciun ban pentru a construi un mausoleu cum altul nu e în memoria frumoasei sale soții (de aceea, Taj Mahal-ul este considerat un tribut adus dragostei eterne). După terminarea Taj Mahal-ului de un alb strălucitor dedicat soției, Shah Jahan și-a imaginat a două clădire absolut identică neagră – pentru el, desigur. În acel moment, fiul sau Aurangzeb (care își învinsese ceilalți frați într-un război fratricid) a zis „stop joc” – bugetul era prea secătuit, așa că l-a detronat pe bătrânul sau tată și i-a fixat o reședință din care nu putea ieși – Red Fort, palatul regal din Agra, de unde putea admira de departe, cu ochii plânși, Taj Mahal-ul. Va sta în arest la domiciliu încă opt ani până la moartea sa și va fi îngropat în Taj Mahal, alături de soția sa.

Alături de Taj Mahal, în Agra nu trebuie ratat nici deja-pomenitul Red Fort. Ca și cel din Delhi, a jucat rol de palat imperial (capitala Imperiului Marilor Moguli a fost, o perioadă, la Agra și apoi s-a mutat la Delhi) și tot aici, găsești niște clădiri incredibile, respectiv a Divanului Audiențelor Publice, a celor Private și desigur, apartamentele private ale împăratului și haremul. Ce e interesant în zona privată a împăratului: există o închisoare sub pământ – aici erau „parcate” nevestele sau concubinele neastâmpărate, care se păruiau în harem.

3. Fatehpur Sikri – India a fost țara proiectelor grandomane și spectaculoase, iar Fatehpur Sikri este unul dintre ele. Nu este prea departe de Agra, pe șoseaua spre Jaipur, și s-a dorit să fie „orașul ideal” construit drept capitală de către împăratul Akbar. A fost fondat în 1571 și a jucat rolul de capitală până în 1585, când Akbar a abandonat orașul din cauza unei campanii militare îndelungate în Punjab, iar după moartea sa, acesta a fost abandonat în 1610. Era orașul ideal, era orașul perfect, avea o singură mare problemă – nu avea apă potabilă. Cât timp Akbar a fost în viață, apa se aducea cu mari eforturi de la distanță, dar după dispariția lui, urmașii săi nu au fost la fel de hotărâți să susțină un oraș fără apă.

Orașul a fost frumos restaurat și cumva te introduce în atmosfera vremii (dacă nu îl vizitezi împreună cu 100.000 de turiști indieni). Palate, moschei, morminte, nelipsitele divane (ale audiențelor publice și private), toate, construite într-un stil unitar, spectaculos, amintind în mod cert de celelalte clădiri timuride din Delhi și Agra. Akbar a avut ambiția de a crea o credință sincretistă – a dorit să creeze o religie care să fuzioneze cele două mari religii ale imperiului său – Islamul și Hinduismul, dar incluzând și elemente din creștinism, jainism și zoroastrianism. A construit o clădire specială – Casa Rugăciunii, unde se întâlneau figuri ecleziastice din toate religiile, care dezbăteau dogmele și filozofiile fiecărei credințe. Akbar a ajuns la concluzia că nicio religie nu deține adevărul absolut (o concluzie megaeretică, dar corectă), așa că a creat Din-I Ilahi, credința lui Akbar, care mixa mai multe religii. Religia lui Akbar nu a prins prea multe rădăcini (se zice că nu a avut mai mult de 18 adepți), dar a fost o serioasă scuturătură pentru religiile de masă ale epocii.

4. Jaipur – orașul roz. Dacă Delhi, Agra și Fatehpur Sikri sunt orașele construite de către Marii Moguli, orașe care își păstrează pecetea islamic-central-asiatică a dinastiei imperiale, Jaipur este oraș prin excelență hindus, care a fost condus de secole de un maharajah. Maharajahii sunt niște conducători hinduși care au reușit să reziste atacurilor mogule (mulți dintre ei) și să-și formeze state de sine stătătoare. Aceste princely states,cum erau denumite, au devenit protectorate britanice (zonele maharajahilor nu făceau parte direct din colonia britanică) și și-au păstrat statutul autonom până la independența Indiei, în 1948, când s-au dizolvat în uniunea indiană. Maharajahii și-au păstrat însă averile și influența (în ciuda unei cruciade a Indirei Gandhi), iar astăzi continuă să influențeze viața politică și socială a statelor lor.

Jaipur este denumit orașul roz, pentru că este complet vopsit în roz – aceasta a fost considerată o culoare a ospitalității și tot orașul a fost vopsit în roz în onoarea vizitei prințului moștenitor britanic, viitorul rege Albert al II-lea, fiul Reginei Victoria.

Ce e de neratat în Jaipur – în primul rând, e musai să te duci să vizitezi Amber Fort, imensul fort-palat regal care închidea un defileu dinspre Agra, apoi palatul regal din centru – întregul complex. Nu trebuie să ratezi nici incredibilul Palat al Vânturilor – de fapt, o zenana, haremul maharajahului (din interacțiunile de cele mai multe ori violente dintre musulmani și hinduși, conducătorii proveniți din cele două dinastii au avut bunul obicei să ia ce era mai atrăgător de la ceilalți – sistemele sociale, arhitectura și ideea de harem). În plus, nu trebuie ratat nici Observatorul Astronomic – unul dintre maharajahii de Jaipur era pasionat de astronomie, așa că a construit un adevărat parc astronomic la doi pași de City Palace, pentru a putea studia în liniște astrele.

5. Jodhpur – orașul albastru. Dacă Jaipur este orașul roz, Jodhpur a ales o altă culoare – albastru. Albastrul este culoarea castei brahminilor (preoți) care se pare că erau extrem de mulți în oraș, așa că aceștia și-au vopsit casele în albastru. Acum, imensa majoritate sunt vopsite în albastru, așa că tot orașul vechi a devenit albastru. Dar pe lângă culoarea aceasta, orașul este spectaculos. Gândiți-vă la un oraș cu clădiri mărunte, albastre, înghesuite, din mijlocul cărora răsare un pinten de stâncă, încoronat cu o cetate imensă. Urcă-te pe orice acoperiș din Jodhpur și vei rămâne cu gura căscată la priveliștea acestei imense cetăți – Mehrangarh!

Ca și Amber Fort de lângă Jodhpur, rolul acestei cetăți a fost să-l apere pe maharajahul de Jodhpur (care a fost un alt stat) în fața invaziei mogule. Vizitarea citadelei-palat este obligatorie… este construită în același stil spectaculos al subcontinentului, iar panorama din când în când a orașului albastru este cu adevărat de neuitat. Veți descoperi artă pură în interiorul palatului, veți descoperi poveștile maharajahilor. Veți afla fără îndoială povestea maharajahului Man Singh, care a condus Jodhpurul timp de 40 de ani (1803 – 1843). A devenit faimos când a învins în 1806 armatele combinate ale maharajahilor din Jaipur și Bikaner și pentru faptul că a fost un conducător luminat – a introdus extrem de multe reforme în Jodhpur, inclusiv și-a scos nevestele din purdah (harem), permițându-le să călătorească, să călărească, să se vadă cu supușii… tot acest liberalism, până la un punct. În 1843, când a murit (în vârstă de 60 de ani, cele 15 soții ale lui a trebuit să facă sati – adică, să se arunce de vii pe rugul în flăcări al soțului lor, un obicei străvechi indian și care încă e urmat ici și colo, deși e interzis prin lege). Pe una dintre porțile cetății se află urmele mâinilor celor 15 soții, înainte ca acestea să se arunce de vii pe rugul soțului…

Dacă vă urcați pe fort, veți vedea în depărtare o clădire imensă. Da, nu e un miraj, chiar este un palat gigantic, unul dintre palatele maharajahului. A fost construit în anii ’30, când statul Jodhpur a fost lovit de o foamete îngrozitoare și, pentru a da de lucru locuitorilor, maharajahul a decis să construiască acest palat imens – Umaid Bhawan Palace – astăzi este parțial reședința maharajahului de Jodhpur, parțial un hotel de mare lux, parțial un mic muzeu… obligatoriu de văzut pentru a descoperi luxul extrem … made în India.

Excursii organizate

India nu este o țară în care să călătorești ușor pe cont propriu – e haos, e mizerie, e dezordine, iar transportul este o loterie – de la a găsi bilete de tren la trenul care îți trebuie (în caz că vine la timp) la a găsi vreun șofer care să nu conducă precum un sinucigaș. Așa că multora cărora le e frică de India le recomand o excursie organizată – cu ghid, cu reprezentant în care totul să fie organizat profesionist.

O astfel de excursie este oferită de cei de la Paralela 45 pentru turiștii ardeleni (plecarea este din Cluj-Napoca). Se zboară cu compania Lufthansa (schimb în Munchen) și apoi se vizitează numeroase locuri din India de Nord – toate despre care am povestit mai sus, dar și Bikaner, Mandawa și Gajner, locuri de care am auzit numai lucruri faine, dar în care, din păcate, nu am ajuns. Încă ;).

Excursia durează 11 zile și data de plecare este 3 noiembrie (o perioadă excelență – sezon secetos și încă e cald și bine în nordul Indiei. Știu, sună ciudat, dar iarna este neașteptat de frig în Delhi și în India de Nord).

Prețul unui pachet este de 1.550 de euro și include: bilet de avion transcontinental (cu tot cu taxe, bagaj de cală și mâncare – în cazul ofertelor Paralelei 45,  este inclus automat în prețul standard), cazare în hoteluri de 4 și 5 stele (care, în cazul Indiei, sunt de vârf), demipensiune (deci, trebuie să plătiți doar prânzul), transportul cu autocarul, intrările peste tot menționat în program (de la Taj Mahal la Amber Fort și altele), plimbări cu ricșa sau 4×4, ghizi și altele.

Puteți găsi toate informațiile aici ––> Circuit India de Nord.

Imagini India

Moscheea de Vineri din Delhi

Era vechea moschee a imparatilor – a marilor moguli

Mormantul lui Humayun – un stil de mausolee imperiale care a culminat cu Taj Mahal

Minaretul unei vechi moschei care a supravietuit lacasului de rugaciune

Indescriptibilul Taj Mahal

Intrarea in Red Fort-ul din Agra

Si o parte din interior

Panorama Taj Mahalului vazut de la Red Fort

Poarta Victoriei – Fatehpur Sikri

Orasul perfect al lui Akbar

Apa era un lux in Fatehpur Sikri

Palatul Vanturilor – spectaculosul harem din Jaipur

Amber Fort

Si prin interior

Observatorul astronomic