În momentul în care ajungi într-o destinație turistică cum este Rhodos, imediat vei fi asaltat de oferte de tot soiul de activități și excursii de o zi. La fel e peste tot în lume – fie că e vorba de Phuket, Zanzibar, fie de Rhodos. Evident, și eu, când am ajuns pe insulă, m-am apucat să studiez ofertele – și sunt extrem de multe sau variate – dacă ajungeți pe insulă într-un pachet cu zbor charter inclus, evident veți primi o listă de excursii opționale de la reprezentantul local. Dacă nu, veți găsi peste tot – fie în hotelul în care stați, fie pe malul portului vechi din Rhodos – acolo sunt tonete frumos aliniate, la fiecare zece metri, fiecare oferind ceva – de la excursii de înot, snorkeling, plajă, coasta Rhodosului, turul insulei, pescuit, la excursii de o zi în Turcia învecinată – fie că e vorba de Marmaris sau de Fethiye. Și câte și mai câte. M-am pus pe sortat. Din capul locului, am scos din listă tururile pe insulă – aveam mașină la dispoziție timp de șapte zile, puteam ajunge oriunde pe insulă. Așa că am decis: vreau să merg pe insula Symi. Nu neapărat că nu aveam altceva ce face (aveam o tonă de lucruri de făcut și de văzut în Rhodos), ci pentru că auzisem niște lucruri foarte faine despre Symi.

Excursiile de o zi spre Symi se desfășoară după următorul tipic – dacă îți iei excursia printr-o agenție de turism, vei fi luat cu un microbuz de la hotel, ajungi în port în Rhodos City, apoi urci în vasul care ajunge în capitala micuței insule Symi (care, evident, se cheamă tot Symi), unde ai mai mult timp la dispoziție, și apoi, la retur, oprești la mănăstirea Arhanghelului Sf. Mihail (nu și Gavril!) și, apoi, înapoi. Dacă vrei să mergi pe cont propriu, există ferry-uri din Rhodos (unele merg mai departe spre alte insule, inclusiv Samos, dar îmi e neclar dacă poți face o excursie de o zi pe Symi, probabil, trebuie să petreci o noapte pe insulă și să iei ferry-ul de a doua zi. Pe vremuri, exista o companie locală, ANES, care făcea ture frecvente între Rhodos și Symi, dar a fost o victimă a crizei economice grecești. Se pare că încearcă să-și revină, dar nu știu dacă este operațională și la ce nivel.

ATENȚIE – se pleacă cu două vase – pentru un necunoscător, sunt extrem de asemănătoare (ambele pot transporta câteva sute de pasageri), dar unul e rapid (face cam o oră și jumătate), altul e lent (face cam două ore și jumătate între Rhodos și Symi). Cel lent se numește Symi II, cel rapid, King Saron. Ambele sunt deținute de compania Sea Dreams. Pe vasul rapid, era grupul excursioniștilor de la Paralela 45 (inclusiv eu), pe cel lent erau excursioniști români de la Christian Tour (i-am auzit pe Symi că se plângeau că au fost puși pe vasul lent – probabil, e și mai ieftin și nu prea aveau mult timp în Symi).

În fine… odată îmbarcați, am trecut în revistă toată coasta orașului Rhodos (se pleacă fix de sub fortificațiile vechiului oraș) și apoi am plecat spre Symi. Vasul e super ok – dacă vrei, poți să stai înăuntru (are aer condiționat), dacă nu, se poate sta afară – există o zonă sub soare și o zonă sub o copertină, la umbră. Nu pot spune că a fost înghesuială, dar erau destui pasageri. Cert e că a fost tare frumos să simți briza, în timp ce stăteai pe punte la umbră 😊.

Insula Symi are o poveste lungă și interesantă – este menționată din cele mai vechi timpuri inclusiv de Homer și de Tucidide, dar nefiind prea locuită, nu a reprezentat un interes major pentru marile puteri ale vremii. Dar, cum am spus, săpăturile arheologice au relevat o locuire constantă, din cele mai vechi timpuri. A devenit celebră pentru bureții pe care scufundătorii din insulă îi colectau de pe fundul mării. Când Rhodosul a fost cucerit de otomani, Symi a venit la pachet – dar pentru că bureții cei mai buni din spațiul mediteraneean proveneau de aici, iar locuitorii erau scufundători de neegalat, sultanul le-a oferit numeroase privilegii (inclusiv scutirea de taxe) în schimbul trimiterii la Constantinopol a unei cantități anuale de bureți pentru îmbăierea sultanului, dar și a femeilor din harem.

În toată perioada otomană, Symi a fost o insulă teribil de prosperă datorită comerțului cu bureți (nu toți bureții luau calea haremului) și construcției de nave. Apogeul bogăției a fost atins la jumătatea secolului al XIX-lea, iar superbele vile și minipalate  pe care le puteți vedea azi pe insulă provin din această perioadă. Dar apariția bureților sintetici și a vaselor cu aburi a lovit economia de pe Symi, iar prosperitatea, încet, încet, s-a dus. Din cei 22.500 de locuitori câți număra insula în 1850, astăzi mai sunt doar 2.500 de locuitori permanenți (evident, vara sunt mult mai mulți, inclusiv turiști).

Ca și Rhodosul, în 1912, Symi a devenit parte a Italiei Egeene, a fost ocupată succesiv în război, de germani și de englezi, pentru ca în 1948, într-un final, să devină parte a Greciei. Din păcate însă, Symi era o fantomă a Symi-ului de odinioară, iar locuitorii plecau în ritm susținut. În anii ’80 – ’90 ai secolului trecut, Symi a fost „redescoperit” de artiști, dar și de oameni cu bani din Atena care au descoperit această perlă în descompunere și care și-au cumpărat o bună parte din casele acelea fabuloase, dar care se degradau văzând cu ochii, refăcându-le… în urma lor au venit turiștii, așa că azi Symi trăiește din turism și a fost minunat refăcut.

Orașul–capitală Symi Town e format oficial din două orașe – unul este „orașul de jos”, cel de la buza apei (Yialos), altul e „orașul de sus”, care se cățără pe dealurile ce domină golful numit Horio. Symi, ca insulă, este destul de aridă – nu am văzut prea mulți copaci, iar o bună parte din ea e nelocuită. De fapt, mă întrebam dacă chiar aceea este Symi, până în momentul în care, după o stâncă, a apărut orașul cu căsuțe, multe, de culoarea fagurelui, spectaculos cățărându-se pe dealurile din jurul unui golf protejat. Imaginea este absolut fascinantă și puțini au rezistat să nu ia puntea vasului cu asalt pentru a admira peisajul.

Odată debarcați în Symi, fix în mijlocul orașului, s-au format grupulețele cu liderii în frunte și au început să viziteze insula. Am preferat să o fac în ritmul meu, vizitând ce doream să văd. Insula nu are cine știe ce obiective turistice „must see”. Pur și simplu, este o încântare să te plimbi pe aleile și pe ulițele orășelului, să descoperi acele case superbe – unele, perfect refăcute (câteva funcționează și ca pensiuni, dar nu multe), altele, încă în paragină, dar acest mix, împreună cu superbele flori ale Mediteranei, este o încântare. Pur și simplu, m-am urcat pe străzi, m-am pierdut pe ulițe, am intrat din greșeală și în curtea oamenilor, care doar mi-au zâmbit, încercând să ajung sus, la un punct de panoramă, lângă o biserică pe care o ochisem încă de pe vas. Și, într-adevăr, de acolo, de sus, panorama este extraordinară.

M-am învârtit fără un plan anume pe aceste străzi. Symi nu este o destinație de turism de masă, pur și simplu și-a păstrat șarmul și atmosfera tradiționale. Se pare că un locuitor din Symi, prin anii ’70, când celelalte insule începuseră să se transforme în destinații turistice de masă (cum ar fi învecinatul Rhodos), s-a dus la Atena și a obținut o reglementare prin care Symi a devenit o zonă protejată arhitectural – nu poți construi în oraș așa, de capul tău, e musai să urmezi estetica neo-clasică a orășelului. Și investitorii (că au fost atenieni, că au fost străini, mulți, urmașii vechilor locuitori care au emigrat în SUA și în Australia să facă un ban) au fost și sunt obligați să își reconstruiască proprietățile urmând un plan unitar, aprobat de autorități. Așa că Symi și-a păstrat azi șarmul și frumusețea de altădată.

Dacă este ceva musai de făcut, atunci ia-o pe strada principala Kali Strata – eu am luat-o pe ea în sus și în jos absolut din întâmplare, înainte de a descoperi că este „principala stradă” de văzut – într-adevăr, unele dintre cele mai frumoase clădiri sunt la această stradă, care este, de asemenea, cea mai largă… în rest, străduțe cât să încapă doi oameni, multe scări îmbârligate… Dar de acolo vine farmecul lui Symi. Dar, într-adevăr, un crâmpei musai de văzut este la începutul lui Kali Strata, unde niște trepte au fost vopsite în albastru. Și arată superb!

Inutil să spun că zona cea mai vivace e fix de-a lungul portului – cafenele, restaurante, magazine cu suvenire (inutil să spun că faimoșii bureți de Symi sunt la loc de cinste. Cică sunt grozavi pentru exfoliere, masaj și eliminarea celulelor moarte ale pielii. De altfel, veți găsi bureți de mare de vânzare cam în toată Grecia – întrebați dacă sunt din Symi 😊). Am mai auzit păreri de la diverși că insula e mult prea aglomerată și că dacă nu stai după ora 17:00, când pleacă vasele cu excursioniști de o zi, nu ai făcut nimic. Mi se pare o prostie. Da, strada din jurul portului geme de oameni în timpul zilei, dar trebuie să urci doar câteva scări și vei ajunge unica ființă care bântuie pe acolo. Am stat la punctul de panoramă vreo 15 minute și nu a apărut niciun suflet. Urci câteva scări și poți să deguști în solitudine aroma acestei Grecii autentice… Chiar dacă sunt 1.500 de turiști în oraș! Și dacă ai nevoie de un bancomat, de un restaurant sau de vreun supermarket, cobori câteva scări și ești înapoi în oraș.

În port, poate cel mai interesant punct este statuia lui Stathis Hatzis. Este statuia unui om extrem de slab și dezbrăcat (mă rog, nu e chiar nud, dar înțeleg că, în realitate, scufundătorii erau complet goi când se aruncau în mare). Cum scriam mai sus, Symi a prosperat de pe urma bureților care erau strânși de pe fundul mării de acești scufundători dezbrăcați. Aceștia își legau o greutate să ajungă cât mai repede jos, strângeau bureții și reveneau la suprafață cu prada. Hatzis este cel mai cunoscut dintre toți. În 1913, un vas militar italian, Regina Margherita, a fost pierdut undeva pe fundul mării (erau primii ani ai ocupației italiene în zonă), în insula Karpatos. În ciuda eforturilor, nu a putut fi recuperat. Atunci, locuitorii din Karpatos le-au zis italienilor să-l caute pe Stathis Hatzis din Symi și să-l aducă în Karpatos. După trei zile de eforturi și zeci de scufundări, Hatzis a coborât într-un final 88 de metri și a stat sub apă aproape 4 minute, și a recuperat ancora, rămânând în istorie…

După orele petrecute în Symi Town, a venit și vremea îmbarcării. Ultimul stop al zilei a fost la mănăstirea Panorimitis Sf. Arhanghel Mihail, una dintre sacrele Greciei. Am auzit povestea ei de la directoarea de PR de la hotelul Sheraton Rhodos. Este o mănăstire unde este musai să te duci de Sf. Mihail de hram, pe 8 noiembrie. E musai  să îți mături casa înainte de a merge pe Symi, unde să mături scările și acolo și să lași mătura drept ofrandă. Se pare că dacă nu faci asta, e posibil că Arhanghelul să-ți apară în vis și să-ți bată obrazul că nu ai îndeplinit pelerinajul. La mănăstire, am aflat de la ghida româncă de asemenea că sfântul ar fi „hot” – în mănăstire, este o icoană făcătoare de minuni căreia poți să îi ceri să-ți îndeplinească vreo dorință. Dacă nu îi dai ofranda pentru ce i-ai cerut în fața icoanei, va găsi el cum să și-o obțină singur. Inexplicabil, îți cade ceva din geantă, pierzi, dispare … și ghida spunea că știe zeci de cazuri. Și că tot suntem la capitolul legende, se spune de asemenea că indiferent unde te afli la mare – pe oricare mare sau ocean din lume, dacă arunci în apă un mesaj către Sf. Arhanghel Mihail într-o sticlă, marea o va arunca pe malurile insulei … Symi! Se pare că mai multe astfel de mesaje se află în Muzeul Mănăstirii, unde, din păcate, nu am mai avut timp să intru. Dacă ați intrat acolo, poate îmi confirmați. Oricum, credincios sau nu, vă plac sau nu tradițiile și legendele, mănăstirea arată impresionant – are un turn mult prea colorat, care, împreună cu zona aridă din preajmă, te face să crezi că te afli pe undeva prin America Centrală. Mexic, mai degrabă.

M-am întors în Rhodos obosit, dar încântat. Symi este o insulă cu adevărat minunată. O insulă pe care e musai s-o vezi.

Notă

Am fost în Rhodos la invitația prietenilor de la Paralela 45. Paralela 45 este unul dintre cei mai mari tour operatori români care oferă zboruri charter spre Rhodos săptămânal, lunea, până pe 23 septembrie. Prețul unui pachet (zbor, taxe aeroportuare, hotel și transfer) începe de la 332 de euro de persoană.

Puteți vedea toate ofertele aici ——–> Chartere Rhodos

Excursia în Symi costă 50 de euro, incluzând transferul de la / la port, croazieră, ghid pe insulă.

Imagini Symi

King Saron gata de plecare 🙂

Trecem in revista orasul Rhodos – incepem cu morile de vant

Palatul Marilor Maestri

Cam asa arata King Saron – in interior

Pe puntea acoperita

Si daca vrei sa faci plaja in drum spre Symi 🙂

Insula Symi… pare pustie

Cand, dupa o stanca … apare insula !

Hmmm… cred ca de aici e o panorama faina

Intrarea in port

Aici a fost punctul de oprire

O mostra de cladiri faine 🙂

Biserica din oras

In port

Statuia lui Stathis Hatzis

Wonderful…

Symi – orasul treptelor 🙂

Eram deja pe dealuri, cand apare Symi II gafaind 🙂

Ce sa mai zic ?

Siesta este pentru toata lumea …

Un crampei de Symi 🙂

La pas, prin Symi

Am ajuns si la panorame…

Din nou, la malul marii

Cladiri pastelate

Treptele albastre din Symi

Daca esti pe o insula greceasca, mananci d-ale marii 🙂

Inapoi in port

La revedere, Symi. Subliniez – la REVEDERE 🙂

Manastirea Panorimitis Arhanghel Mihail

Cu turnul asta, zici ca esti in Mexic 🙂

Prin manastire

Deschideti poarta raiului !

Asa se incheie o zi superba

Inceputul si sfarsitul excursiei – la morile de vant din Rhodos 🙂