Am fost întrebat, la un moment dat, dacă am călătorit prin țară. Răspunsul meu este DA. Evident că am călătorit prin țară până la Revoluție, că dincolo de Giurgiu sau Curtici era extrem de greu sau, de fapt, imposibil pentru un om obișnuit, dar nu am călătorit doar înainte de Revoluție. În ultimii 30, 10 sau chiar și în ultimul an, am călătorit prin diverse locuri din țară și întotdeauna îmi face mare plăcere (mai puțin să conduc mașină :)). De fapt, din cele 41 de județe ale țării (plus București), NU am fost în cinci – Botoșani, Vaslui, Sălaj, Satu Mare, Teleorman. În rest, am fost și am vizitat câte ceva din toate. Evident, în unele am fost mai des, în altele, poate o dată, în unele am vizitat mai multe locuri, în altele, poate doar câteva, cert este că am fost în 36 din cele 41 de județe ale României. Dar astăzi, aș dori să scriu despre unul dintre județele mai puțin cunoscute și bătute ale României (și pe nedrept) – Bistrița-Năsăud.

Din capul locului, vreau să spun că îmi place la nebunie ce face Costin cu agenția sa, Scorilo. În fiecare săptămână, agenția lui Costin organizează numeroase excursii prin România. Este unică (sau poate una din extrem de puținele, nu aș putea băga mâna în foc că e unica) agenție de turism din România care organizează excursii prin țară. Exclusiv prin țară (și în zone care au de-a face cu românii – Basarabia, Balcic, Veliko Târnovo, sper ca în curând și în Bucovina de Nord sau Maramureșul de Nord). Și cum sunt prieten cu Costin pe Facebook, aproape zilnic îmi intră în feed (pentru că tot dau like-uri) poze din diverse colțuri ale României de care nu am auzit niciodată și care par cu adevărat interesante. Am fost, anul ăsta, într-o excursie de o zi (există și așa ceva) la Poiana Narciselor și mă pregătesc ca în weekendul care vine să merg la Dac Fest și în zona Deva (jur că  de multe dintre locurile vizitate nu am auzit vreodată, dar sunt convins că vor fi încântătoare – mai ales că vom merge și prin apă, prin niște chei… aventură :)).

Costin m-a rugat să mă uit pe lista excursiilor anunțate deja și să-i spun ce mi s-a părut cel mai interesant. Sunt multe, dar, nu știu de ce, ochii mi-au căzut pe excursia în Bistrița-Năsăud. De ce? Pentru că se desfășoară într-un ținut de basm mai puțin cunoscut și pentru că are o mare varietate de activități.

Eu am fost de două ori în județ. De fiecare dată, „la pachet” cu Maramureșul. Și deși Maramureșul e Maramureș, unul dintre cele mai frumoase județe (și regiuni) ale României, e păcat că Bistrița se află în umbra lui, iar de multe ori vine la pachet – doar că de fiecare dată „se face” în viteză, pentru că toată lumea vrea să își păstreze cât mai mult timp pentru miticul Maramureș.

Prima oară, s-a întâmplat, hăt, în 1998, a fost prima oară și când am ajuns în Maramureș și, evident, la întoarcere am trecut munții spre Bistrița, oprind pe drum prin Năsăud, să cumpărăm ceva de mâncare. Și orășelul acela mi s-a părut minunat, promițându-mi să revin prin zonă.

A doua oară, în 2016, din nou în Maramureș, de data asta, într-o excursie tot cu Scorilo. Am scris povestea excursiei aici. La întoarcere, din nou am trecut munții spre județul Bistrița-Năsăud și am nimerit în mijlocul unei mari sărbători – în satul George Coșbuc (fost Hordou), avea loc o sărbătoare specială – 150 de ani de la nașterea lui George Coșbuc… așa că tot satul era plin cu oameni îmbrăcați în costume populare din toată zona Bistriței… și cred că aceste costume bistrițene, alături de cele din Țara Oașului, sunt, probabil, cele mai spectaculoase costume populare românești – doar uitați-vă la câteva dintre pozele postate mai jos, să vă lămuriți… aș fi stat ore în șir admirând și fotografiind costumele bistrițene, dar, din păcate, trebuia să plecăm. Așa că am vizitat și casele memoriale ale celor doi mari scriitori dați de Bistrița României – George Coșbuc și Liviu Rebreanu (că veni vorba, tatăl lui Rebreanu a fost coleg de bancă cu George Coșbuc).

Am trecut în viteză și prin Năsăud, prin fața celebrului Liceu „George Coșbuc” (înființat în secolul al XIX-lea, ca liceu pentru copiii grănicerilor români), care, deși la prima vedere pare neînsemnat, a dat României nu mai puțin de 17 academicieni.

Dar, din nou, îmi propun ca, odată și odată, să mă întorc să descopăr frumusețile din Bistrița-Năsăud mai în profunzime. Poate, chiar cu ocazia turei din septembrie a lui Costin.

Care e programul:

În prima zi, se pleacă din București și, evident, au loc opriri pe drum – se vizitează cetatea Sighișoarei, se degustă vin la Crama Teaca și se vizitează orășelul bistrițean Beclean.

În ziua a doua, se vizitează Muzeul Grăniceresc, are loc încă o degustare, dar, de data asta, de țuică, se merge în satul George Coșbuc, iar masa va fi la o păstrăvărie. Ziua se încheie cu o șezătoare tradițională.

În ziua a treia, sunt admirați armăsarii hergheliei Beclean și, pe drumul spre casă, va fi o pauză cu plimbare prin Tg. Mureș și vizitarea cetății Rupea (proaspăt reconstruită, acum câțiva ani).

Cazarea va fi asigurată la Bistrița, în ambele nopți, într-o pensiune de 3 stele, și se asigură demipensiune (mic dejun și cină).

Prețul: 550 de lei.

Mai multe amănunte, aflați aici –––> Circuit Bistrița – Năsăud

Imagini Bistrița