Hotel Sheraton Rhodos

De când călătoresc, am avut parte de toate tipurile de cazări posibile – de la dormit în gară (Köln, să fiu exact) la dormit în resorturi de 5 stele, am bifat cam tot ce se putea – hoteluri de toate stelele, pensiuni delicioase sau hoteluri lugubre, hosteluri mai mult sau mai puțin faine și apartamente vaste (îmi trece prin minte că hotelul cel mai ieftin pe care l-am găsit în Erevan era un apartament cu adevărat gigantic, în mijlocul urbei), în fine – de la dormit la cort și pe jos, la răsfăț regal în resorturi unde o cameră costă sute și sute de euro. Dar în toată această panoplie de cazări, nu am prins niciodată să stau într-o presidential (sau royal) suite, pe nicăieri. Da, de-a lungul timpului în diverse infotripuri, am avut prilejul să vizitez așa ceva, dar să stau într-una, niciodată. Ei bine, mi s-a întâmplat acum câteva săptămâni, când am ajuns în Rhodos. S-a întâmplat să ajung în Presidential Suite!

Am fost în Rhodos la invitația celor de la Paralela 45. Am zburat cu charterul lor operat de Aegean Airlines și la aeroport m-a așteptat o mașină închiriată pentru toată perioada în care urma să stau pe insulă. Să fie acolo să vizitez ce am de vizitat. Pus bagajele în spate, sărit la volan și direct la hotel. Era cam pe seară, așa că mai bine îmi luam camera în primire. Urma să stau două nopți la Sheraton Rhodos și cinci nopți la Mitsis, în Faliraki. Promit să scriu și despre hotelurile Mitsis, au o poveste foarte faină, fondate de un om care poate fi un exemplu pentru toți. Dar țin povestea pentru articolul dedicat.

De-a lungul vremii, am stat de multe ori la Sheraton. Pot spune că este unul dintre lanțurile hoteliere preferate. Când lucram la P&G, corporația avea contracte cu diverse Sheratoane din Europa. Am stat de câteva ori în Sheraton Sofia (un palat stalinist, de ziceai că stai la Kremlin), la Bruxelles (plasat destul de bine, aproape de centrul orașului), la Roma (la Cuca Măcăii, dar cu o piscină minunată) și la superscumpul, dar somptuosul Sheraton din Moscova, din Piața Belorusskaya – aici am o poveste haioasă, am stat în ultimele zile ale domniei lui Boris Elțîn (în perioada aia, puteai să faci absolut orice în Rusia, pentru prețul corect, desigur). Urma ca a doua zi dimineață să trebuiască să fiu la ora 9:00 fix la sediul P&G, într-o zonă destul de îndepărtată a orașului. Seara, aranjez la recepție ca la 8:00 să am o mașină cu care să mă duc la Procter. Ei mi-au recomandat să plec la 8:00. Mă rog, dacă ziceau că trebuie să plec la 6:30 dimineața, atunci plecam, asta era. La 8 sunt la recepție. Mașină, ioc. Mă duc, întreb. „Vineeeee!”. OK. Se face opt și zece. Vineee! Pe la aproape 8:20, vine tipul de la recepție cu o mutră spăsită că a dispărut șoferul. Hm. Prietene, stau la hotel de 5 stele, plătesc 400 de dolari pe noapte (evident, nu din banii mei, nu i-am mai spus asta), mi-ați zis că am mașină la 8 să fiu la 9 la birou, eu trebuie să fiu la 9 la birou. „No problem, Sir”, intervine un bellboy. Ieșim amândoi în fața hotelului (era decembrie, noapte și -15 grade Celsius) și oprește o mașină a… miliției, o Lada d-aia istorică (bine că nu era vreo Volga, am zis în sinea mea). Vorbește ceva cu milițienii, îmi deschide ușa și, cu un zâmbet larg, îmi spune că e din partea casei. Am mers într-o cursă nebună, cu girofarul pus, valsând printre numeroasele benzi ale șoselelor Moscovei, printre mii de mașini încremenite în trafic. Și am ajuns la 9 fără 5 minute!

Mă rog, mai am multe povești cu Sheratonul. Înainte de a fi cumpărați de Mariott, aveau un program foarte fain de loializare (primeai puncte în funcție de cât cheltuiai în rețeaua Sheraton, puncte care apoi se transformau în a sta gratis la diverse hoteluri din lume). Așa că am prins două nopți gratis la Sheraton Bangkok (o panoramă superbă de la etajul 20 și ceva) și două nopți la Sheraton Jaipur (unde am sărbătorit Revelionul 2004, o altă poveste de spus la o bere). În fine, e un brand de care sunt atașat… Așa că atunci când am văzut că voi sta la Sheraton Rhodos, chiar m-am bucurat. E o rețea dragă, de care mă leagă multe amintiri.

Ajungem la Sheraton… dacă ai o mașină închiriată, parcarea e perfectă. Este subterană, așa că nu o iei arsă de soare, ci freș. Urcăm la recepție, recepționera, super-drăguță și amabilă și numai zâmbet, că rezervare, ioc. Se apucă, dă telefoane, ne invită să luăm un loc, ne trimite prăjituri și sucuri (am dat iama prin limonada aia de lângă recepție de fiecare dată când am fost prin preajmă) și, între timp, da telefoane în stânga și în dreapta, cum spuneam. Sun și eu la București, până la urmă vine recepționera și spune că rezervarea mea s-a pierdut, dar nu e nicio problemă – vom sta două nopți și nu oriunde – în apartamentul prezidențial. WOW! Prima oară în viață. A venit recepționera cu noi, cu un bellboy, o adevărată delegație.

Ei, cum arată așa ceva (care, în mod normal, costă 925 de euro pe noapte în regim de demipensiune)? În primul rând, am intrat într-un living cu adevărat imens – cu bibliotecă, o masă imensă, canapea. Nici nu am observat că la dreapta, la intrare, era o chicinetă cu o mașină de cafea. A, era și o toaletă. După living, urma un hol lung cu un dulap de să țin toate hainele de acasă și mai urma dormitorul… pat imens cu baldachin, cu ieșire pe balcon (mai era unul și la living) cu cea mai bună panoramă din hotel – marea, avioanele în aterizare (aeroportul e destul de departe, dar pe acolo e direcția de aterizare, un loc perfect pentru plane spotteri), grădină cu piscină. Și, evident, șezlonguri și leagăne în balcon. Tot ce trebuie. Baia? O cadă cu jacuzzi mare de să faci snorkeling în ea.

Despre hotel, în linii mari, pot spune că are un lux din acela reținut, distins, elegant. Nu este un hotel de familie (deși nu este oficial „adults only”, numărul familiilor cu copii era relativ redus), poate și pentru că nu este all inclusive – maximum este half-board, micul dejun și cină. Mic dejun somptuos, cină, și mai somptuoasă. Mă rog, n-am stat un sejur întreg de șapte zile, dar mâncarea din ziua a doua era complet diferită de mâncarea din ziua întâi – nu te plictiseai mâncând același lucru. Oricum, chiar dacă lăsau fix același meniu și în ziua a doua, nu era bai – cu greu am gustat cam 10 – 15% din tot ce era pe mese.

Pe lângă restaurantele mari, cele bufet, există vreo trei-patru restaurante tematice à la carte. Nu le-am încercat, dar, nu mă îndoiesc, sunt niște experiențe gastronomice superbe.

Zone de agrement – o grădină cu iarbă tăiată la milimetru, o plăcere să o simți sub talpa goală, piscină și un tunel care te ducea direct la o plajă privată. Între hotel și plajă, se află o șosea destul de circulată, dar cei de la hotel au construit acest culoar cu acces direct la plajă… care era exclusivă pentru Sheraton, cu tot ce trebuie – șezlonguri, umbreluțe, bar și pietricelele de pe plajă mărunțite mici, mici, mici. Dacă ajungi într-o perioadă mai rece, să nu-ți fie frică, nu rămâi fără „baie” – există o piscină acoperită, încălzită pentru aceste perioade. A… și nu în ultimul rând, flori, multe flori… o feerie.

Per ansamblu, au fost niște zile faine. Cum am zis, hotelul are ștaif, are luxul ăla de bun -gust, nepretențios și fără kitsch… luxul nu reiese din prea mult aur, ci din atmosferă, din felul în care se comportă personalul, din mobilierul fără emfază, din calitatea mâncărurilor și a băuturilor și, nu în ultimul rând, din client… Pentru, că de foarte multe ori, hotelul își selectează necoercitiv și clienții.

O ultimă amintire faină a fost când m-am întâlnit pentru vreun sfert de oră cu directoarea de PR de la hotel. Am aflat, cu această ocazie, că Sheratonul este deținut de o familie de greci investitori în hoteluri de lux. Legendarele Grand Bretagne și King George din Atena (sunt fix în Piața Syntagma, inima capitalei Greciei) sunt deținute de aceeași familie. „Știi, în cazul multor hoteluri, aici, în Grecia, din primăvară până se încheie sezonul, la final de octombrie, nu ai nicio zi liberă. Muncești 7 zile din 7, un număr de 14, 16, 18 ore pe zi. Dar, la noi, patronul a zis: nu! orice angajat va avea, chiar și în vârful de sezon, cel puțin o zi liberă pe săptămână”. Și, cumva, acest tratament al angajaților se vede și în felul lor degajat și prietenos, care m-a cucerit. În plus, doamna mi-a dat niște ponturi foarte bune și nu neapărat de 5 stele – dacă merg la cetatea Kritinia, să nu ratăm taverna de la intrare – mâncare autentic grecească, în fiecare zi se schimbă meniul, pentru că vor pune la dispoziția turiștilor ce gătește nevasta acasă, iar atmosfera este relaxată și cu zâmbetul pe buze (așa a fost). Mi-a mai recomandat să merg la apus de soare pe plaja din sudul extrem al Rhodosului – Prasonisi. Și a fost, într-adevăr, de vis.

Sheraton nu este ieftin, dar este o experiență faină, iar dacă îți permiți, ia-l în considerare, pentru că te vei simți excelent. Pentru oferte (cu tot cu zbor pe cursa directă București – Rhodos, uitați-vă aici –-> Sheraton Rhodos

Uitându-mă acum, cea mai bună ofertă este de 735 de euro / persoană / 7 zile, cu tot cu zbor (inclusiv taxe aeroportuare, bagaj de cală, catering la bord) și transfer la / de la hotel. E drept, nu în apartamentul prezidențial, dar și camerele „normale” au, indiscutabil, același ștaif…

Imagini Hotel Sheraton Rhodos

Welcome to the President Suite

Dormitorul.. pe geam vezi marea

Livingul – spatios, de sa joci fotbal in el

Foarte faine pernele astea

Am primit si niste dulciuri specific grecesti

Relax in balcon

Ma pot si legana uitandu-ma spre mare

Cada imensa – cu bule

Acel apus de soare de savurat din balcon

Imaginea de dimineata – gradina, piscina mare, plaja si marea

La plimbare noaptea

Vrei si un pic de exercitiu ? Se face….

Gym-ul… recunosc, doar am trecut sa vad ce si cum

Ti se pare rece afara ? Exista piscina acoperita

Restaurant bufet – aici am luat micul dejun si cina

Nu, nu e aprozar, e cina

Nu te plictisesti in hotel

Cateva din florile care inveselesc locul

Ai de ales intre piscina

Si sa o iei pe culoarul acesta inflorat

Spre piscina privata a hotelului