Multora dintre noi, când se gândesc la Cipru, primul lucru care le trece prin minte sunt plajele acelea lungi, cu nisip și cu apă caldă mai tot timpul anului. Corect. Dar pentru cineva care iubește mai mult vizitarea de locuri decât zăcutul la plajă, Cipru înseamnă și altceva. Înseamnă locul unde se află ultima capitală împărțită a lumii (iar diferența între Nicosia de Nord și cea de Sud este izbitoare), înseamnă orașele cu urme ale cruciaților care au deținut această insulă timp de secole, înseamnă palate și panorame spectaculoase. Da, și plaje, dar mai degrabă cele pustii, aflate mai ales în nordul insulei.

Cred că puțini dintre voi nu știu că Cipru este împărțită în două. Dar pentru cei care nu știu, Cipru a fost o colonie britanică între 1878 și 1960, când mica insulă și-a obținut independența. În acel moment, insula avea două comunități importante – majoritari erau grecii, care au locuit Cipru de mai multe milenii (deși civilizația cipriotă nu a atins strălucirea Atenei, Spartei, Cretei sau a Rhodosului, dar a fost parte a arealului grecesc din perioada antică), dar există o puternică comunitate turcă, urmare a trei secole de suveranitate otomană – în 1960, 77% din populație era formată din greci și doar 18% se declarau turci (la începutul dominației britanice, 25% din populație erau turci). Turcii ciprioți erau speriați că vor avea soarta fraților lor din insulele grecești și din Macedonia (de unde fuseseră expulzați), așa că au luptat cu disperare să-și păstreze locul pe insulă și să își conserve drepturile. Echilibrul destul de instabil a continuat până în 1974, datorită eforturilor arhiepiscopului Makarios al III-lea, primul președinte (și singurul al Ciprului integral), dar o lovitură de stat pusă la cale de dictatura coloneilor aflată atunci la putere în Grecia a dus la intervenția în forță a armatei turcești, care a spulberat trupele grecești. Evident, în câteva ore ar fi ocupat întreaga insulă, dar s-au oprit fix unde au vrut ei, ocupând 36% din suprafața insulei – toți turcii aflați în sud au fugit în nord și viceversa. Actualmente, în sud, grecii reprezintă 78% din populație (restul fiind din țări precum UK, România, Bulgaria, Filipine – ca idee, în conformitate cu recensământul din 2011, 3% din populație sunt români, acum probabil cifra s-a mărit), în nord, turcii reprezintă 96% din populație (66% sunt cetățeni ai Republicii Turce a Ciprului de Nord, restul din Turcia). Din 1974 până în zilele noastre, insula, dar și capitala, Nicosia, este împărțită între cele două republici. Nicosia, aflată în centrul insulei, joacă rol de capitală și pentru Cipru de Sud, și pentru Cipru de Nord.

Trecând în viteză prin această mică poveste (care, evident, este mai lungă), m-am gândit totuși să vă spun care sunt locurile care sunt musai de vizitat dacă mergi în Cipru.

Nicosia – ultima capitală împărțită a lumii este pur și simplu fascinantă. Dacă o iei pe principala stradă comercială pietonală din Nicosia de Sud, vei avea senzația că te afli într-o capitală europeană obișnuită. Trebuie doar să treci de punctul de frontieră din mijlocul orașului și te vei trezi în mijlocul unui bazar oriental – zici că te teleportezi la sute, dacă nu mii de kilometri distanță. Capitală a insulei de sute de ani, în Nicosia poți descoperi biserici și moschei seculare (în mod cert, cam toate au fost de-a lungul istoriei atât biserici, cât și moschei), un han care seamănă cu cele din București și străduțe pline-ochi cu flori. Bazarul din Nicosia de nord și zona comercială modernă din Nicosia de sud sunt de asemenea un contrast extraordinar și mai poți vedea ici și colo sârmă ghimpată care întrerupe brusc o stradă liniștită.

Girne (Kyrenia) – vechi port venețian, Girne (aflat în Nord) aduce cu orașele cretane Chania și Retymno – un port construit în jurul unui golf, bărulețe și restaurante faine pe malul apei și o citadelă amenințătoare care domină orizontul. Nu foarte departe, se află castelul St. Hilarion, una dintre fortificațiile din sistemul de apărare a insulei construit de cruciați – de aici, ai parte de panorama întregii coaste nordice !

Gazimagusa (Famagusta) – ajuns în epoca medievală unul dintre cele mai bogate orașe ale creștinătății (aici s-au refugiat numeroși creștini din Palestina, după prăbușirea regatelor cruciate) care au continuat relațiile comerciale cu Levantul… practic cam tot comerțul care se desfășura între Levantul musulman și Occident trecea prin Famagusta. În consecință, orașul vechi era plin de palate și vile somptuoase, dar și de biserici – legenda spune că în oraș existau 365 de biserici, câte una pentru fiecare zi a anului. Dar totul s-a cam sfârșit în 1571, când insula (și Famagusta) a căzut în mâinile otomanilor. Aceștia au expulzat din vechiul oraș întreaga populație catolică, iar pe greci nu i-au lăsat să se așeze în vechiul oraș, ci doar lângă el, aceștia fondând orașul Varosha. Famagusta a apus, în timp ce Varosha (devenind un centru agrar important) și Larnaca (unde s-au mutat negustorii catolici expulzați din oraș) au devenit stelele economice ale Ciprului. Orașul și-a revenit în timpul ocupației britanice, când 80% dintre locuitori au devenit greci, iar britanicii au revitalizat vechiul port… acum o legătură importantă pe drumul dintre Anglia și India (drum care trecea prin Gibraltar, Malta, Cipru, Suez, Aden, toate, posesiuni britanice). Varosha s-a transformat în prima stațiune turistică a insulei, o stațiune pentru jet setteri, pentru „rich & beautiful”, una dintre cele mai tari stațiuni de litoral din lume. Dar, din nou, a venit o urgie pentru oraș – lovitura de stat din 1974, urmată de intervenția armatei turce, a făcut ca Famagusta (acum, Gazimagusa) să fie cucerită din nou de turci, iar orașul să devină brusc pustiu, din cauza fugii locuitorilor în sud). Varosha a căzut în zona tampon și până în ziua de azi este un oraș-fantomă, unde nimeni nu are voie să intre – un oraș încremenit în timp, un fel de Cernobâl al Mediteranei.

Când am fost în Famagusta, se vedea că este un oraș lovit, un oraș sărăcit, un oraș suferind. E drept, are și niște obiective impresionante – cum ar fi Moscheea Lala Mustafa Pasha, o bijuterie a artei gotice (da, știu că vi se pare ciudat să auziți de o moschee gotică – e de fapt vechea catedrală catolică a orașului, convertită în moschee și primind un minaret lângă. De asemenea, e o plăcere să te plimbi prin vechiul oraș cruciat-venețian și să arunci o privire spre Varosha interzisă…

Munții Trodoos – trebuie să recunosc că nu am ajuns pe aici, pentru că practic nu prea poți să-i vizitezi fără un transport public (mă rog, există tururi organizate). Aici se află sufletul comunității grecești – aici se află cele mai interesante mănăstiri grecești (de-a lungul istoriei, acești mini-munți au fost cel mai greu de vizitat colț din Cipru, așa că monahii greci s-au refugiat atât de catolicii care voiau să-i ucidă, cât și de turcii care voiau să-i impoziteze). În Trodoos, se află de asemenea câteva sate tradiționale grecești. Este, cum ziceam, inima greacă a insulei, cu toate tradițiile, obiceiurile și simbolurile ei.

Aya Napa –  vrei sau nu plajă, e totuși interesant să mergi la Aya Napa. După închiderea Varoshei și embargoul asupra Ciprului de Nord, Aya Napa a devenit principala stațiune de Litoral a Ciprului – aici găsești cam ce te aștepți de la o astfel de localitate – hoteluri, restaurante, baruri, tururi și numeroase atracții turistice.

Când să mergi în Cipru

Sincer, nu există vreo perioadă a anului în care să zici că e nașpa. Vara, nu este chiar așa de cald pe cât te poți aștepta, datorită brizei – e drept, în Nicosia, fiind în centrul insulei, poate fi foarte cald. Primăvara și toamna sunt, evident, perfecte pentru vizitarea insulei (inclusiv baie), iarna, fiind călduț.

Excursii organizate

Paralela 45 organizează o excursie cu plecare pe 26 octombrie, fix în perioada perfectă de vizitare a insulei Afroditei. Programul este complet și flexibil – fiind o insulă mică, se stă într-un singur hotel (în stațiunea Aya Napa), iar în fiecare zi, se oferă excursii opționale – spre Kyrenia, Famagusta, Trodoos și alte destinații din insulă (atât cele despre care am scris, cât și altele, cum ar fi Larnaca) – practic orice turist are posibilitatea să opteze între a-și face un program pe cont propriu sau să se alăture excursiilor organizate de o zi.

Prețul pachetului este de 750 de euro și include bilet de zbor cu Taromul (inclusiv taxe aeroportuare, bagaj de cală, de cabină și catering), 7 nopți de cazare la hotel de 4 stele, transfer și excursiile de o zi în Larnaca și Famagusta

Citește aici toate detaliile ––> Circuit Cipru

Imagini Cipru