Cum să eviți țepe în Bangkok

Tuk Tuk in Khao San, Bangkok

Bangkok a fost primul locșor din Asia în care am călcat. Mi-aduc aminte, citisem tot ce putusem despre acest oraș fabulos (și despre Thailanda, în general, pentru că am fost prin multe alte locuri) și, evident, îmi luasem notițe cu privire la țepe – păreau să fie o groază. E drept, nu mi s-au părut imposibil de evitat, dacă te gândeai un pic, dar am descoperit că foarte mulți au picat și continuă să pice în plase… nu, thailandezii nu te fură, rar îți vor răpi portofelul din buzunar, dar au o artă mult exersată de aproape jumătate de secol, de când țara lor a devenit un obiectiv turistic de prim ordin, de a te face să le dai tu banii – nu toți, dar mai mulți, uneori mult mai mulți decât ar trebui. Unele din astfel de țepe sunt atât de penibile, dar… ei bine, sunt mii și mii de turiști de pe toate meridianele care se plâng că au fost fraieriți, așa că m-am gândit să fac o listă conținând cele mai frecvente țepe – multe dintre ele se regăsesc și în alte orașe asiatice, așa că sfaturile se pot replica pentru Hanoi, Ho Chi Minh, Phnom Penh etc.

1. Evită-i pe cei care îți oferă shuttle-uri în aeroport. Prin ambele aeroporturi din Bangkok există firme de shuttle – care îți oferă un preț fix, mai mare decât un taxi obișnuit, pretextând probleme de „heavy traffic”. Cele mai bune opțiuni sunt: A – te duci la locul de unde poți lua taxiuri normale; există un soi de manager care te întreabă unde vrei să te duci; el va vorbi engleză, taximetriștii, posibil să nu știe. Îi arăți sau îi spui adresa, el îi va spune șoferului și pleci imediat; o să-ți spună și cam cât costă (toate taxiurile au aparat la bord); vezi că trebuie plătită și taxa de autostradă (de la aeroport, e o autostradă suspendată până în centru), să nu te inflamezi. Opțiunea B –iei un tren de mare viteză de la aeroport, care te va duce până undeva în centru. De acolo, poți să iei un taxi sau să mergi mai departe cu Sky Train (sunt companii diferite, trebuie să te dai jos la nivelul trotuarului și apoi să urci la Sky Train) – ambele trenuri urbane de mare viteză sunt suspendate.
2. Tuk tuk-uri turistice. Vei găsi tuk tuk-uri peste tot, dar băieții care freacă pisoiul prin zona Khao San îți vor cere cele mai mari prețuri posibile (un tuk tuk poate costa și de cinci ori mai mult decât un taxi cu aer condiționat). Da, e fain să te dai cu tuk tuk-ul prin oraș, e musai să o faci o dată sau de două ori, dar încearcă să iei unul puțintel mai încolo, nu fix în buza Khao San-ului sau a templului cu Buda întins. Dacă vrei să ajungi undeva cât mai repede, alege un moto-taxi. Dacă vezi niște băieți (și fete) îmbrăcați(e) în niște geci roșii pe căldură de foc, ei sunt moto-taximetriștii – în condițiile de trafic nebun ca la Bangkok, sunt varianta cea mai rapidă (și ieftină), dacă nu ai vapor, metrou sau Sky Train la îndemână. Dacă totuși îi crezi, așteaptă-te ca în loc de „Big Buddha Temple” să-ți petreci cea mai mare parte din zi prin magazine de mătase (mai mult sau mai puțin autentică), bijuterii sau chiar și agenții de turism.
3. Taxiurile trebuie să folosească aparatul de bord. Asta e legea. Dacă se întâmplă să spună că e stricat sau îți oferă un preț fix (mi s-a întâmplat într-un caz din 20, aș spune), spune-i să pornească aparatul. Dacă refuză, ieși și ia următorul taxi. Bangkokul e plin de taxiuri.
4. „Grand Palace e închis. Te duc eu într-un loc până se deschide”. Dacă iei vreun taxi sau mai ales tuk tuk spre Grand Palace (fostul palat regal, astăzi principalul monument turistic din Bangkok), șoferul ar putea să-ți zică că Grand Palace e închis pentru vreun motiv oarecare (că e sărbătoare budistă, că e duminică etc., etc.). Singura dată când a fost Grand Palace închis turiștilor a fost când a murit regele, iar acest lucru nu se întâmplă în fiecare zi – și dacă se întâmplă, vei afla instantaneu. Grand Palace e deschis 7 zile din 7, dar se închide destul de devreme (la ora 15:30). Vezi că indivizi care susțin că palatul e închis pot fi găsiți chiar și în fața palatului ! Dă-le flit. 🙂
5. Croitorii din Khao San – în zona în care locuiesc turiștii – celebra Khao San Road –, vei găsi uimit destul de multe ateliere de croitorie… Pare straniu la prima vedere, pentru că marea majoritate a turiștilor sunt backpackeri cu rucsacul în spate și nu au nevoie de niciun costum. Unii dintre ei sunt buni (eu chiar am vreo două costume făcute în Khao San în 2003 și continuă să fie excelente), dar marea majoritate fac treaba de mântuială. Dacă chiar vrei să-ți faci costum la Bangkok în zona Khao San, verifică recomandările pe net.
6. Închirieri de motociclete sau mașini – deși să conduci o motocicletă sau mașină în Bangkok mi se pare o nebunie, ei bine, am mai auzit de oameni care au dorit să facă asta. Fiți atenți chiar și la cele mai mici zgârieturi – pozați totul până în cele mai mici amănunte, treceți totul în contract, pentru că la returnarea mașinii va trebui să plătiți mii de bahți pentru orice mică zgârietură. Verificați cu mare atenție ce vă oferă asigurarea – completă, de la o limită în sus (care e limita), doar în caz că te ciocnește altul. Am auzit de asemenea, mai ales în cazul motoretelor, că unele firme mici care închiriază mașini și-au urmărit clienții și noaptea le-au furat motoreta (evident, aveau cheie), cerând apoi rambursarea prețului unei motorete noi!
7. Produse false – prin Bangkok vei vedea numeroase ceasuri sau haine de marcă la prețuri minuscule, prin tot soiul de piețe, dar și pe la mici magazine. În proporție de 90%, sunt false. Așa că dacă vrei să-ți iei vreun ceas Cartier sau geantă Louis Vuitton, nu da mai mult de câțiva euro. De asemenea, majoritatea eșarfelor de mătase vândute pe stradă nu sunt de mătase. Ia-le doar dacă îți plac, nu te aștepta la mătase.
8. Masaj la jumătate de preț. Da, să faci masaj în Thailanda este de-a dreptul obligatoriu. Rar ratez o zi să nu am parte de cel puțin o jumătate de oră de masaj. Masajul este extrem de popular și printre thailandezi, așa că vei găsi saloane de masaj și în cele mai obscure cartiere. Evident, în zone megaturistice cum e Khao San Road, vei găsi saloane de masaj peste tot (nu, nu d-alea de care va gândiți, nu știu să fie vreunul prin Khao San). Dacă cineva îți zice că te duce el la nu știu ce salon unde te poți masa la jumătate de preț, refuză. În general, respectivul te duce la alt masaj, îți cere banii, el te introduce acolo și la sfârșit ți se vor cere toți banii – respectivul nu lucrează la ei, nici nu știu cine e. Intră în orice salon de masaj ți se pare ok și plătește fie maseuzei sau masorului, sau la casă, înăuntru!
9. Dynamic currency conversation la ATM-uri. Dacă te duci să scoți niște bahti din ATM-uri (sunt peste tot), uneori vei fi întrebat dacă vrei să folosești dynamic currency conversation (uneori îți vor scrie și câți lei înseamnă, să zicem, 5000 bahti pe care vrei să-i scoți). Deși sună sexy și foarte convenabil, în general vei plăti (în lei) cam cu 10% mai mult decât dacă nu o accepți – da, vei plăti comisionul normal stabilit de banca emițătoare de card din România.
10. Ping pong show în Patpong. Da, sunt faimoase prin toată lumea și, da, am fost și eu – am chiar niște povești haioase despre experiența de ping-pong show (dacă nu știți ce înseamnă asta, sunt niște săli în care niște thailandeze mai mult sau mai puțin goale îți demonstrează cât de multe lucruri poate face cu acea parte a corpului care se află între picioare – împușcat de baloane, tras cu banana, turnat o sticlă de cola în vagin, plimbat prin sală și apoi turnat înapoi în sticlă și, evident, să joace ping-pong. Da, e o chestie kinky și „numai în Thailanda”, dar dacă vrei să te duci să vezi așa ceva, bate în cuie prețurile și regulile jocului atât cu băiatul de la intrare, cât și cu managerul din sala propriu zisă (rămâi cu capul pe umeri chiar și dacă vreo cinci fete drăguțe și complet goale te vor lua la masat și pipăit). Verifică dacă este un preț de intrare și dacă e vreo sumă de plătit per show. Fii sigur că nu plătești decât consumația (care, apropo, nu e prea scumpă și e în general formată din produse relativ ieftine – gen băuturi răcoritoare, bere thailandeze și Bacardi Breezer. Evident, trebuie să plătești niște lady drinks, dar, din nou, verifică dacă sunt la prețul oficial de pe meniu (verifică și prețul pe meniu, în câteva locuri pot fi aberante prețurile, gen 20 de dolari o bere)

Cam astea ar fi cele mai întâlnite țepe de care te poți lovi în Bangkok sau în alte colțuri ale Asiei de Sud-Est. Din nou, nu trebuie să te facă să nu mergi în Thailanda. „Nu” înseamnă „nu” – dacă cineva îți spune că te duce la un salon de masaj la jumătate de preț, spune „nu” (prețurile oficiale sunt și așa destul de reduse). Dacă cineva îți zice că eșarfa vândută pe stradă „la botul calului” este de mătase de cea mai bună calitate, îți dai și tu seama că nu e. Pur și simplu, fii un pic atent și nu vei avea nicio problemă. Și te vei bucura de acest oraș magic, dar nebun, și, poate, uneori obositor… când te obosește, e momentul să evadezi spre insulele din sud sau spre liniștea nordului Thailandei…