Personal, am auzit de ideea de historical reenactment prin 2015. Se împlineau 200 de ani de la bătălia de la Waterloo, care a pus capăt a peste 25 de ani de revoluții, războaie, schimbări de dinastii și granițe prin Europa, și mii de oameni pasionați de istorie au venit la Waterloo îmbrăcați în haine de epocă să joace în reluarea bătăliei de la Waterloo. În 2015, au fost 6 200 de pasionați, 330 de cai și 120 de tunuri care au pus în scenă bătălia de acum 200 de ani. Am auzit de ea prea târziu, că mi-aș fi dorit să o văd, dar așa a fost să fie. Nu pot să ai totul. Dar de atunci, am descoperit că au loc numeroase astfel de „rejucări” ale unor evenimente istorice, în general bătălii. Și, la un moment dat, datorită lui Costin am aflat că există așa ceva și în România – era vorba de festivalul Dac Fest, care a avut loc în iulie la Măgura Urloiului, pe o pajiște sub un deal cu o formă interesantă, la doi pași de Orăștie.

M-am uitat pe net să văd ce e cu Dac Fest acesta. Părea deja un festival de tradiție, care deja era la a 10-a ediție și care părea să crească de la an la an – erau anunțați sute de astfel de reenactori și multe alte evenimente colaterale – urmau să vină oameni inclusiv din alte țări (personal, am auzit vorbindu-se italiană și maghiară – o parte din armata romană era formată din italieni și unguri, parcă și printre daci am auzit bulgară sau rusă). Evident, îmi închipuiam că voi avea parte de un eveniment cu puternice influențe dacopate, dar, sincer, am rămas foarte plăcut surprins să descopăr că nu a fost cazul. Dacă prin public or fi fost oameni care susțineau că Isus era dac sau că există tuneluri subterane construite de daci între Bucegi, Piramidele din Giza, Marele Zid Chinezesc și zona ascunsă a Lunii, cel puțin la microfon, prezentările au fost obiective și bazate pe fapte istorice. În ultimă instanță, civilizația dacică a fost o civilizație interesantă, cu niște vârfuri deosebite, dar net inferioară celei romane. Dovadă că s-a dizolvat în momentul ocupației romane și, din păcate, limba s-a pierdut cândva imediat după Retragerea Aureliană (aparent, un trib al bessilor care au trăit la sud de Dunăre ar fi fost ultimii traci care să mai fi vorbit limba lor prin secolele V – VI, dar e neclar dacă bessii vorbeau limba dacă… sau chiar și dacă traca e același lucru cu daca).

În fine, festivalul a durat trei zile, cum ziceam organizat pe o pajiște cu o panoramă foarte faină a văii Mureșului, la Măgura Urloiului. Am ajuns din Deva cu un taxi (a costat cam 50 de lei), dar nu orice taxi – un BMW nou-nouț… când m-am dat jos, doi puști păreau uimiți: „N-am văzut niciodată un BMW-taxi la noi, în România”. Sincer să fiu, nici eu, din câte rețin companiile de taximetre Uber sau Yandex mai aveau vreun BMW, cert este că și pentru mine a fost o surpriză – să merg în Deva cu un taxi-BMW :+.

Ce s-a întâmplat pe Măgura Urloiului… În primul rând, am descoperit o atmosferă de-a dreptul relaxată. Oameni cu copii se plimbau și căscau gura la diversele tabere de daci, romani și… roxolani (da, unii dintre participanți s-au declarat roxolani – popor vorbitor de o limbă iraniană care, în perioada primelor secole de după Hristos, a locuit în sudul Moldovei / vestul Munteniei, unii dintre ei trecând și în Ardeal. În Primul Război Daco-Roman, roxolanii au fost aliați cu Decebal, în Al Doilea hotărându-se să stea deoparte, spre deosebire de rubedeniile lor iazigii (popor tot de origine iraniană, care controla Banatul, Crișana și o bună parte din Apuseni), care au luptat de la bun început de partea lui Traian. De altfel, un moment foarte haios, la cortul de roxolani, o tipă încerca să bată niște monede și cam dădea cu ciocanul pe lângă… cineva a intervenit, spunându-i tipului care o învăța că ar fi cazul să fie bărbat, iar acesta răspunzând: „La noi, la roxolani, femeile sunt egale cu bărbații, așa că trebuie să facă și lucruri bărbătești”. Că o fi așa sau nu, haios era că oamenii chiar își intrau în rolurile de roxolani, tarabostes, romani etc.

Practic, zona era împărțită în două – în mijloc, un teren de dimensiunea unui teren de fotbal unde lumea se plimba sau unde aveau loc diverse show-uri. Două porți din lemn marcau tabăra romană și cetatea dacică. Tabăra romană, bine organizată, cu corturi pentru fiecare legiune, cort special pentru împăratul Traian (jucat de un italian cu părul cărunt), reflectând parcă adevărata cultură a celui mai organizat popor al Antichității (pare straniu, dar urmașii celui mai organizat popor al Antichității sunt astăzi cele mai dezorganizate neamuri ale Europei – fie că e vorba de noi, românii, fie de portughezi, spanioli sau de italieni). Dincolo, în spatele fortăreței dacice, nu era mare lucru… în fața ei, erau înșirate corturi cu tot soiul de daci. Oricum, trebuie să remarc că toți participanții (care, evident, sunt amatori) au făcut totul pentru a fi îmbrăcați autentic, iar unii chiar arătau cum se gătea, cum se țesea, cum se olărea sau făcea metalurgia… niște ateliere fascinante pentru copii și nu numai… printre daci, printre adulți, dădeai și de copii, unii cred că nici doi ani nu aveau, dar toți îmbrăcați în haine probabil inspirate de cele de pe Columnă – inclusiv în opinci sau desculți… reconstituirea se făcea până la cele mai mici amănunte.

După plimbările și pozele de rigoare cu daci și romani, după ce treci pe la toate corturile și atelierele, evident, daci, romani și turiști se întâlneau la un mic și la o bere, la umbră :).

Au existat și adevărate spectacole care chiar au fost faine și au adus în atenție anumite elemente din societățile atât dace, cât și romane

–          Lupte între gladiatori – chiar spectaculoase, cu oameni antrenați și care chiar au făcut spectacol. Deși au fost lupte, totul a fost într-un registru amuzant, care a atras mulți spectatori.

–          Târgul de sclavi – au readus în atenție faptul că Imperiul Roman a fost o societate în care rolul și atribuțiunile sclavilor era foarte clar determinat. Au fost licitați trei sclavi și o sclavă, iar ceea ce urmau să facă era drăguț – fiind „cumpărați” de copii, i-au învățat să tragă cu săgeata și alte meșteșuguri.

–          Nuntă dacă – acum am mari dubii că știm cum arată o nuntă dacă pe bune, dar am fost plăcut surprins să aud prezentatorul spunând că dacii erau poligami (lucru puțin adus în evidență, dar raportat de numeroși scriitori antici – dacii își cumpărau nevestele, puteau avea mai multe, iar la moartea unui  dac, una dintre soții este omorâtă peste cadavrul bărbatului – un obicei existent și în India, numit sati).

–          Tribunal roman – da, Imperiul Roman avea un sistem juridic foarte bine pus la punct, cu un cod de procedură penală clar, dar care putea fi manipulat. Un astfel de proces a fost jucat și la Dac Fest, iar câștigătorul, în bună tradiție romană, a dat un ospăț unde a dansat un grup de fete.

–          Dansuri antice. Acum nu știu exact dacă știm cum dansau dacele sau romanele, dar tinerele care au dansat au întregit atmosfera antică. Unele cântece mi-au sunat un pic cam celtice (e drept, și dacii au fost influențați de celți care, până în perioada lui Burebista, controlau o bună parte din Transilvania). Acum, deși nu bag mâna în foc pentru autenticitatea dansurilor, fetele au fost frumoase, costumele amintind de vestale, iar dansurile, chiar faine, aducând și un pic de feminitate într-un festival unde toți așteptau bătăliile :).

Au mai fost în program (dar nu le-am văzut) focul sacru și ritualuri de incinerare (se știe că, tradițional, dacii erau arși după moarte – fiind unul dintre motivele pentru care știm atât de puține despre ei – specialiștii nu pot face teste ADN că nu mai există oase și zestrea arheologică este semnificativ redusă decât în cazul altor popoare (în general, oamenii se îngropau cu ce aveau mai de preț  – vezi mormintele faraonilor până la extrem de elaboratele sarcofage romane).

Evident, momentul culminant al evenimentului au fost „Războaiele Daco-Romane”. „Primul Război (101 – 102)” a fost sâmbătă, iar „Al Doilea Război (105 – 106)”, în urmă căruia Decebal a murit, iar o parte din regiunea dacă a devenit provincie romană, a fost duminică. Din păcate, pentru că urma un drum lung până la București, nu am asistat la al doilea război, ci doar la primul, dar a fost un moment cu adevărat interesant și bine jucat.

În primul rând, soldații romani au demonstrat că erau o armată profesionistă, ca o adevărată mașină de război. Soldații purtând fix aceleași uniforme, urmând ordinele cu strictețe, jucând o adevărată coregrafie – când formau celebra broască țestoasă (formau un meleu înconjurat de scuturi, pentru a se apăra de săgeți), când atacau, când se desfășurau. Parcă erau o adevărată mașină bine pusă la punct. De cealaltă parte, dacii îmbrăcați în ce straie le trăsniseră prin cap, atacând și retrăgându-se haotic, practic neavând ce face în fața acestei mașini militare unice. A fost amintit și atacul surprinzător al lui Decebal în Dobrogea (care s-a încheiat cu victoria romană de la Adamclisi), dar și obligațiile impuse de Traian după înfrângerea lui Decebal – prezența unei garnizoane romane la Sarmizegetusa, construirea de castre romane prin zona controlată de Decebal (zona Hațegului), returnarea de mașini de război, dezertori romani, distrugerea zidurilor cetăților dacice)…

Per ansamblu, a fost un weekend reușit. Ținând cont că, pe lângă Dac Fest, am descoperit niște locuri cu adevărat uimitoare, dar puțin cunoscute, din Hațeg, m-am declarat încântat. Și am spus încă o dată că… România e frumoasă :).

Am fost la Dac Fest la invitația lui Costin de la Scorilo Travel, agenție de turism specializată pe tururi exclusive în România și în regiunile limitrofe cu importante comunități românești sau cu situri istorice semnificative pentru noi (gen Balcic ori Veliko Trnovo). În caz că aveți chef să descoperiți câteva locuri faine prin România (de unele, mai mult că sigur, nici n-ați auzit), aruncați o privire pe programele anunțate.

Imagini Dac Fest

Taxi BMW de Romania. Da, in Deva 🙂

Dac Fest a avut loc sub Magura Urloiului

Soldatii romani sunt organizati in orice moment

Au fost organizate si sarituri cu parapanta

Stiam eu ca dacii foloseau tehnica high tech 🙂

Doar unii. Restul, erau la tesut

Scuturile se odihneau inainte de lupta

Dansatoarele erau frumoase

La fel si dansurile

Infratirea daco-romana de dinainte de lupta – Decebal parea ca tine o cuvantare in Senatul roman

O nunta daca

Un proces roman

Targul de sclavi a avut si sclave la vanzare

Hmmm… nu am inteles masca romanului asta

Alors, on danse

Dupa dansuri suave, au urmat si batai hard core

ale gladiatorilor de secol XXI

Lupte adevarate … s-a lasat cu victime

Dar chiar si in timpul luptelor, romanele erau zen

Inainte ca legiunile romane sa plece la lupta cu dacii, au avut loc ceremonii de binecuvantare a armatei

Care astepta ordonata si cuminte atacul

Dacii asteptau la intrarea in citadela lor

Imbracati in toate felurile posibile 🙂

Decebal si conducerea de stat 🙂

Armata romana gata de lupta

Atacul dac a fost oprit de romani

Care si-a organizat apararea

Asediul Sarmisegetusei

Un dac suparat ca a pierdut primul razboi

Nici purtatoarea de steag nu parea mai fericita

Dar la final, lumea a pozat pentru public

O garnizoana romana a ramas in Sarmisegetusa

Sub stindardele dacelor

Simbioza daco-romana a avut loc la o bere

Arta razboiului se invata de mic copil

Roxolana depasita de muncile barbatesti

O poza istorica – imparatul Traian si regele Decebal

A fost prezenta si cavaleria daca