După încheierea călătoriei noastre în Sankt Petersburg, iată-ne ajunși din nou la aeroportul Pulkovo, cunoscut și ca Aeroportul Dostoievski, pentru a pleca spre Moscova. Aici, am beneficiat de serviciile companiei naționale Aeroflot. Servicii de calitate, personal amabil, dar… nyet alkohol. Tatăl meu povestea că, pe vremuri, pe cursele Aeroflot vodca curgea în valuri, dar, probabil, autoritățile au constatat că rușii vin gata „îmbălsămați” la aeroport, așa că eliminarea alcoolului din meniu probabil că a fost o decizie justă.

După aproape o oră de zbor, iată-ne ajunși în capitala Federației Ruse, Moscova. Am aterizat pe Aeroportul Sheremetyevo, unul dintre cele patru aeroporturi ale capitalei, recent rebotezat în Aeroportul Pușkin, la cererea mai-marelui Putin. După o călătorie de aproximativ două ore pe o autostradă destul de aglomerată, așa, ca să ne obișnuim cu aglomerația moscovită, iată-ne ajunși la Izmailovo, cel mai mare complex hotelier din lume în perioada 1980 – 1993, fiind detronat de MGM Grand din Las Vegas. A fost construit special pentru Olimpiada de la Moscova din anul 1980, iar ursul de pluș din holul hotelului ținea să ne amintească de fostul sat olimpic în care tocmai poposeam.

Evident că atracția principală în Moscova este Piața Roșie cu al său Kremlin, cu mausoleul lui Lenin lângă care tronează falnic catedrala „de turtă dulce” Sfântul Vasile Blajinul. Așa că, imediat ajunși în capitala Rusiei, am luat decizia să aterizăm urgent în Piața Roșie asemenea lui Mathias Rust, care în anul 1987 făcea furori împreună cu a sa avionetă. Dar noi am „aterizat” din celebrul metrou moscovit. Piața Roșie este acel „must see” și „must do”, când ești în capitala Federației Ruse, este un loc plin de istorie care, dacă ar putea vorbi, ar avea ce povesti. Nu ai fost în Moscova, dacă nu ai vizitat Piața Roșie, Kremlinul și Catedrala Sfântului Vasile Blajinul.

De pe celebra arteră comercială Arbat, trecând pe lângă Biblioteca Națională „Lenin” (cum altfel să se numească),  în fața căreia nu tronează statuia lui „lider maximo”, ci a lui Dostoievski, iată-ne ajunși în imediata vecinătate a zidului Kremlinului. Aici se află Grădinile Alexandru, construite la inițiativa țarului Alexandru I, pe la 1820. Este primul parc urban al Moscovei. Grădinile Alexandru găzduiesc una dintre cele mai cunoscute fântâni ale orașului: Fântâna Geyser, împreună cu ansamblul de sculptură „Cele patru anotimpuri”, reprezentate de patru cai în trap. Alte sculpturi din acest parc reprezintă personaje din fabule și basme precum „Vulpea și barza”, „Fata și lebăda”, „Ivan Țarevici și prințesa broască”, Ivan Țarevici fiind un personaj cunoscut în folclorul și mitologia rusă, un fel de Harap Alb rusesc.

Aici, în vecinătatea Grădinilor Alexandru, se află Clădirea Manejului, iar lângă zidul Kremlinului, Mormântul Ostașului Necunoscut.

Ca să intri în Piața Roșie, ajungi mai întâi la „kilometrul zero” al Moscovei, o placă rotundă de bronz care marchează locul unde încep toate drumurile din Rusia. Iar dacă arunci o monedă și cade în centrul acestei plăci rotunde, dorința pe care ți-ai pus-o se va împlini. Cel puțin, așa spune tradiția. Eu mi-am dorit sănătate și multe călătorii, se pare că e adevărat. Cel puțin, până acum.

Aici, la o aruncătură de băț de Piața Roșie, am avut parte de ceea ce aș putea spune că e specific Rusiei: o manifestație comunistă la care participau vreo zece persoane. Un bătrân, destul de bun orator, îmbrăcat în straie leniniste (probabil, dorindu-se o reîncarnare a liderului el maximo Lenin), predica cu mult patos în limba rusă (nu am prea înțeles ce spunea, dar nu cred că omul era mulțumit de capitalismul din a sa țară, discursul său cred că se referea la bunăstarea oferită de orânduirea socialistă). Iar după finalizarea acestui discurs apoteotic, au urmat cântece patriotice la care participa întreaga formație angrenată la această acțiune populară, formație formată din oameni ai muncii, bărbați și femei îmbrăcați în straie militărești, cântând la acordeon și fluturând un steag roșu. Această manifestație mi-a întărit senzația că suntem în Rusia, mi-a accentuat acel feeling.

Ca să ajungem în Piața Roșie, am trecut prin Poarta Învierii (cunoscută și ca „Poarta Iberiană”), edificiu distrus de comuniști fiindcă deranja accesul trupelor sovietice în timpul manifestațiilor din Piața Roșie. A fost reconstruită însă după 1990, conform planurilor inițiale.

În Piața Roșie, primul obiectiv întâlnit a fost Catedrala Sfintei Fecioare de la Kazan (sfântă venerată mai peste tot în Rusia – cred că sunt o grămadă de biserici și catedrale dedicate ei). A fost construită inițial în anul 1625, dar a fost distrusă de Stalin în anul 1936, fiind reconstruită conform planurilor inițiale doar după 1990.

Dar aici, în Piața Roșie, pentru noi numărul 1 era vizitarea Catedralei Sfântul Vasile Blajinul (Vasilii Blajenii). Nu cred că există persoane care să nu o cunoască măcar din poze sau să nu fi auzit de ea, este simbolul orașului Moscova, apare pe toate prospectele, pliantele și vederile. Și când dai căutare pe google „moscova”, este prima poză care apare. Datorită turlelor multicolore în formă de bezele (sau de ceapă, cum am citit în alte părți) îți dă impresia că e făcută din turtă dulce. Lăcașul de cult a fost construit la solicitarea lui Ivan cel Groaznic la jumătatea secolului al XVI-lea (între 1555 și 1561). Aici se află și mormântul Sfântului Vasile. Este un complex de capele și altare deoarece în fiecare turn se află o altă capelă cu al său altar, toate încăperile fiind pictate cu motive ortodoxe. Desigur că și acest lăcaș de cult a stat în drum bolșevicilor, în repetate rânduri existența catedralei a fost periclitată dorindu-se demolarea sa. Chiar și arhitectul-șef al orașului a fost pasibil de pedeapsa capitală, refuzând să aprobe decizia bolșevicilor de distrugere a acestui lăcaș de cult.

Aici, în Piața Roșie, alături de clădiri istorice, multe de patrimoniu UNESCO, se află mausoleul lui Lenin (din punct de vedere arhitectural, îmi aduc aminte de vorba românului „ca nuca în perete” – stilul arhitectural nu se îmbină deloc cu clădirile istorice din zonă. În spatele mausoleului piramidal, lângă zidul Kremlinului se află și necropolele personalităților, un alt important reper în Piața Roșie. Chiar dacă o parte dintre cei înmormântați aici sunt lideri comuniști, ei fac parte din istoria Rusiei (ai URSS), dar și a lumii, istorie peste care nu poți da cu buretele. Dacă au fost buni sau răi, nu e momentul să analizăm acum. Din păcate, din cauza timpului limitat, nu am avut răgazul să vizităm mausoleul și nici necropola situată lângă gardul Kremlinului unde își dorm somnul de veci foștii președinți sovietici Stalin, Cernenko, Brejnev și Andropov, dar și cosmonautul Iuri Gagarin.

Când spui Kremlin, te gândești întotdeauna la reședința președintelui Rusiei. Dar „kremlin” înseamnă, de fapt, fortăreață, cetățuie, fortificație. Sunt peste 20 de „kremlinuri” în Rusia, dar cel din Moscova este, desigur, cel mai cunoscut. Construit din lemn la mijlocul secolului al XII-lea, Kremlinul începe să capete aspectul de azi începând cu secolele XV-XVI, cu ajutorul unor arhitecți italieni. Pe lângă zidul propriu-zis, există 19 turnuri de apărare incluse în ziduri și unul exterior. Am pătruns în interiorul fortificației prin intermediul turnului „Trotskaya”, desigur după un riguros control de securitate. Că doar ajungi aproape de președintele Rusiei, unul dintre cei mai importanți oameni ai planetei. Kremlinul a fost dintotdeauna reședința țarului Rusiei, iar astăzi, cea a președintelui. Dar președintele Rusiei nu locuiește aici, deține o reședință privată. Aici e doar locul său de muncă, în interiorul clădirii Senatului. Evident că această clădire este bine păzită. Chiar am încercat să văd care e distanța regulamentară față de acest edificiu. Distanța regulamentară e trotuarul de vizavi, pentru că în momentul în care am pus piciorul pe șoseaua din fața Palatului, foarte vigilent, agentul de pază a fluierat.

Tot aici se află Marele Palat de la Kremlin, construit la mijlocul secolului al XIX-lea, unde președintele ține recepțiile oficiale. Se poate vizita doar la invitația oficială a președintelui (încă nu am reușit să obțin așa ceva) sau printr-o agenție agreată, unde un tur pentru patru persoane poate ajunge la 1.000 de dolari. Dar e suficient de frumos să îl admiri pe dinafară, nu am vrut să îl deranjez pe domnul președinte.

Tot în interiorul Kremlinului, se află Palatul de Stat, ridicat în anul 1961, care astăzi funcționează ca sală de conferințe sau de concerte.

Un punct important în interiorul Kremlinului este Piața Catedralelor. În imediata vecinătate a acestei piețe, am putut vedea tunul țarului, construit din bronz în secolul al XVI-lea, având o masă de 38 de tone și un diametru interior de 89 cm, înscris în Guiness Book drept cel mai mare bombardier din lume, din punctul de vedere al calibrului. Tot aici, se află clopotul țarului, cel mai mare clopot din lume, având o masă de 200 de tone, o înălțime și un diametru de 6 metri, precum și o grosime de 61 de centimetri. Nu a fost niciodată funcțional deoarece, după finalizarea lui, în urma unui incendiu, s-a crăpat, iar din el s-a rupt o bucată de 11 tone.

În Piața Catedralelor, se află trei catedrale cu turle aurii, construite în secolele al XV-lea și al XVI-lea, cu contribuția unor arhitecți italieni: Catedrala Arhanghelului, Catedrala Adormii Maicii Domnului și Biserica Bunei Vestiri, precum și clopotnița lui Ivan cel Mare, cea mai înaltă construcție din cadrul Kremlinului. Această clopotniță deservește toate cele trei lăcașe de cult, deoarece acestea nu au propriile clopote. Aici este locul unde au avut loc procesiunile de înscăunare și de înmormântare ale țarilor și patriarhilor, iar astăzi este locul unde este „uns” președintele Federației Ruse.

Am părăsit Kremlinul printr-o altă poartă, „Borovitskaya”. În imediata vecinătate a Kremlinului, se află vila despre care se spune că a fost oferită de Lenin cadou amantei sale. O vilă destul de impunătoare, pe trei niveluri destul de spațioase, semn că Lenin ținea mult la ea. Sau fiindcă serviciile prestate de ea erau peste înălțimea așteptărilor.

Nu poți pleca din Piața Roșie fără o vizită la Galeriile Gum. Nu trebuie neapărat să cumperi ceva, dar eu zic că e obligatoriu măcar să intri. Este un magazin cu branduri de lux, pentru care cardul trebuie să fie bine încărcat. Dar merită să vizitezi acest uriaș mall situat pe trei niveluri, măcar ca să admiri luxoasele amenajări interioare. Clădirea a fost construită în jurul anului 1890 și are o lungime de peste 240 de metri. Dar nu poți pleca de aici fără să servești tradiționala înghețată de la magazinul Gum, desert renumit în întreaga capitală rusă și nu numai.

Nu doar Catedrala Sfântului Vasile este un simbol al Moscovei. Nu departe de zona centrală a orașului, se află Catedrala Mântuitorului. Este cea de-a doua catedrală construită pe acest amplasament. Primul lăcaș de cult a fost ridicat în secolul al XIX-lea și a fost scena premierei uverturii 1812, compusă de Ceaikovsky. La cererea lui Stalin, catedrala a fost demolată în anul 1931 pentru a face loc construirii Palatului Sovietului Suprem. Edificiul dorit de Stalin nu s-a mai construit din cauza războiului, astfel încât pe locul fostei catedrale a fost realizat ștrandul orășenesc. La sfârșitul anilor ’90, catedrala a fost reconstruită, devenind cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume, cu o înălțime cu puțin peste 100 de metri.

Moscova este celebră în întreaga lume pentru stațiile sale de metrou. Inaugurat în anul 1935 cu o singură linie de 11 kilometri și 13 stații, metroul moscovit este azi al cincilea din lume ca lungime, cu 400 de kilometri, având 12 linii și peste 200 de stații. Cea mai adâncă stație se află la 84 de metri în subteran. Dar este și unul dintre cele mai aglomerate metrouri din lume. Pentru că șosele moscovite sunt și ele supraaglomerate, a călători suprateran cu autoturismul sau cu autobuzul devine din prima clipă o corvoadă. De aceea soluția salvatoare e metroul.

Metroul moscovit este însă celebru în întreaga lume pentru stațiile sale împodobite cu vitralii, picturi, ornamente și statui, iar pe tavane atârnă elegante candelabre. Picturile și statuile au în cea mai mare parte motive socialisto-comuniste, sunt evocați oamenii muncii, țăranii, soldații, dar și „lider maximo” Lenin. Dar cea mai populară statuie reprezintă un bărbat cu al său câine (aș putea deduce că e vorba de un vânător împreună cu al său dulău ciobănesc). Este cea mai populară fiindcă legenda locală spune că dacă freci nasul câinelui, vei avea noroc. Astfel că era plin de moscoviți, dar și de turiști care se aflau în preajma organului olfactiv al patrupedului. O statuie similară, și ea destul de populară, este cea a femeii cu cocoș. Și aici se spune, conform tradiției locale, că e de bun augur să freci cocoșul.

Desigur, sunt multe de văzut și de făcut în Moscova, capitala Rusiei. Nu putea să treacă neobservată celebra statuie a „Muncitorului și a femeii colhoz” – bărbatul cu ciocan și femeia cu seceră. Statuia înaltă de 24 de metri a fost premiată la Târgul Mondial din 1937 de la Paris. Văzând-o, mi-am reamintit de filmele rusești care, în loc de leul de la MGM sau muntele de la Paramount, începeau cu imaginea acestui monument. Și am văzut desigur și celebrul turn de televiziune Ostankino, al cărui nume a fost atribuit televiziunii ruse la începutul anilor ‘90.

În imediata vecinătate a Pieței Roșii, se află Parcul Zaryadye. Aici a fost inaugurat în anul 2017 „Podul plutitor”, un fel de pasarelă în forma literei V, o adevărată platformă de belvedere deasupra râului Moscova. Nu auzisem până atunci de „Podul plutitor”, chiar ar fi fost păcat să îl ratăm.

Fiind în Moscova, ne-ar fi părut rău să nu dăm o fugă până pe Dealul Vrăbiilor (numit pentru turiști în limba engleză Sparrow Hills). De aici, am avut o panoramă superbă asupra orașului Moscova, asupra părții moderne a orașului, zonă de office constituită din mai mulți zgârie-nori de birouri. De aici se vede foarte frumos stadionul Luzhniki, cunoscuta arenă moscovită modernizată pentru Mondialele din 2018, unde în anii ‘50 a evoluat cu brio celebrul Lev Yashin. Și tot aici, pe Colina Vrăbiilor, tronează falnic Universitatea Lomonosov, imobil considerat bunicul Casei Presei Libere din București… din punct de vedere arhitectural. În Moscova, sunt vreo cinci clădiri construite în acest stil arhitectural stalinist, stil preluat și la construirea fostei Case a Scânteii din București.

Plecând de pe Colina Vrăbiilor, am ajuns la Mănăstirea Novodevichy, cea mai cunoscută mănăstire din Moscova. Lângă zidurile acestui locaș, se află lacul Novodevichy, cel care l-a inspirat pe Piotr Ilich Ceaikovsky atunci când a compus celebrul „Lac al Lebedelor”. Pe malul lacului, se află ansamblul de statui „Rața cu pui”, o replică a celui din Boston, cadou oferit de Barbara Bush Raisei Gorbaciova în anul 1991. Din câte am aflat, treptat, puii de rață au dispărut din cauză că bronzul din care sunt fabricate elementele ansamblului se vinde foarte bine. Sună cunoscut obiceiul. Dar ulterior, în jurul anului 2000, ansamblul a fost reîntregit în prezența lui Mihail Gorbaciov, iar rușii au promis că vor întări paza în zonă. Tot aici, nu departe, în imediata vecinătate a mănăstirii, se află Novodevichy – cimitirul celebrităților din Moscova. Din păcate, n-am stat bine cu timpul pentru a vizita acest cimitir, unde se odihnesc personalități precum Hrușciov, Ielțin, Cehov, Rimski-Korsakov, Molotov, Gogol, Iliușin, Tupolev și însăși soția fostului președinte Gorbaciov.

Merită cu prisosință un bilet la Teatrul Balșoi – în traducere Teatrul Mare. Chiar dacă prețurile sunt extrem de piperate iar rezervările trebuie făcute cu mult timp înainte, merită să vezi acasă „la mama lui” celebrele capodopere ale lui Ceaikovsky „Lacul Lebedelor” sau „Spărgătorul de Nuci”.

Nu poți pleca din Moscova fără o plimbare pe celebra arteră comercială Arbat, punctul zero al cumpărăturilor. Pe lângă magazine cu branduri celebre, pe stradă se găsesc diferiți cântăreți, dansatori și acrobați care își prezintă numerele așteptând de la cetățeni o contribuție financiară cât de mică. Iar dacă ești avid de cultură și dorești să vezi pictură rusă adevărată, merită să vizitezi Galeriile Tretiakov. Colecționarul de artă Pavel Tretiakov a fondat, la jumătatea secolului al XIX-lea, un muzeu în care a expus opere ale artiștilor ruși contemporani și nu numai, astăzi colecția ajungând la peste 130.000 de opere de artă.

Împrejurimile Moscovei

Rusia este o țară predominant ortodoxă, chiar dacă doar aproximativ 40% din populație este ortodoxă, iar aproape 25% sunt spirituali, dar nereligioși. În Rusia, e păcat să ratezi vizitarea unui complex monahal. Astfel că am optat pentru o călătorie la Serghiev Posad (Zagorsk, în perioada bolșevică),  orășel situat la aproximativ 80 de kilometri de Moscova. Aici se află un complex monahal numit Lavra Sfintei Treimi sau Lavra Sfântului Serghie de Radonej, fiind cea mai mare mănăstire din Rusia.

Mănăstirea Sfânta Treime a fost ridicată la mijlocul secolului al XIV-lea de călugărul Serghie de Radonej. Moaștele sale au fost înhumate în anul 1422 în prima biserică de piatră a mănăstirii – Biserica Sfânta Treime. Cei mai mari pictori iconari ai Rusiei, printre care și Andrei Rubliov, au fost însărcinați cu pictarea frescelor din acest lăcaș de cult.

Aproape de sfârșitul secolului al XV-lea, este construită Biserica Sfântului Duh, altă componentă a ansamblului monahal, printre puținele biserici din Rusia care au un turn-clopotniță.

La sfârșitul secolului al XVI-lea, la cererea lui Ivan cel Groaznic, începe construirea Catedralei cu șase coloane a Adormirii Maicii Domnului. Aici își dorm somnul Boris Godunov, regentul țarului Fjodor I,și familia sa, precum și mai mulți patriarhi din secolulul XX. Orașul Serghiev Posad s-a înălțat ulterior în jurul acestui complex monahal, ajungând azi la o populație de 100.000 de locuitori.

Imagini Moscova

Privet, Aeroflot !

Complexul Izmailovo

Piata Rosie

Celebra catedrala Vasili Blajenai

Piata Rosie si mausoleul lui Lenin de sub zidul Kremlinului

De printr-o alta epoca 🙂

GUM – primul mall din Moscova

Si in interior

Aici, gasesti moastele lui Lenin

Poarta de intrare in Kremlin

Tunul-tar

Kremlinul

Piata Catedralelor

Palatul amantei lui Lenin

Prin metroul moscovit

Muncitorul si colhoznica – cuplul ideal in perioada sovietelor

Dealul Vrabiilor si Moscova contemporana

Universitatea Lomonosov – prototip pentru Casa Scanteii de la Bucuresti

Centrul intelectual al orasului – Balshoi Teatr

Rata cu puii

Serghiev Posad