Trebuie să recunosc că nu am prea fost prin Slovacia. De fapt, dacă mă gândesc bine, am fost de vreo trei ori, dar doar în capitală, în Bratislava. Dar indiscutabil este o destinație faină și, dacă locuiești în vestul României, ajungi și destul de repede. Eugen a fost recent prin Slovacia și s-a gândit să-mi trimită o corespondență despre ceea ce el numește „Slovacia nefumată”… adică acea Slovacie mai puțin vizitată 🙂 Hai să o vedem :).

Când au tendința de a evada, locuitorii țării noastre, în special cei din Ardeal și Banat-Crișana, aleg să dea o fugă la Budapesta sau Viena. Dar există multe locuri minunate care merită să fie descoperite, nu foarte departe de granița vestică a României.

Din dorința de a descoperi altceva, s-a născut incursiunea noastră în Slovacia mai puțin cunoscută și explorată, „nefumată”, așa cum mie îmi place să spun. Astfel am ales să facem o excursie la Kosice, în sud-estul Slovaciei, de unde să explorăm atât orașul, cât și împrejurimile.

Am stabilit baza noastră la Kosice, unde am găsit pe booking.com o cazare extrem de convenabilă într-un fost internat, actualmente modernizat, unde pentru 50 de euro am locuit trei nopți. Personal, nu sunt adeptul hotelurilor de lux, prefer o locație convenabilă ca preț care să fie însă curată.

Zis, book-uit și făcut. Am plecat dimineața devreme din Timișoara, iar după trei ore am traversat frontiera în Ungaria pe la vama Borș. De acolo nu a durat mult, mai puțin de o oră până am ajuns la „autópálya bejárațánál”, adică intrarea pe autostradă situată înainte de localitatea Debrecen. Chiar dacă la un moment dat am fost nevoiți să părăsim autostrada, chiar și pe drumul național călătoria a fost confortabilă. În apropierea orașului maghiar Miskolc, am trecut pe lângă fabrica de băuturi energizante Hell. Cum Hell înseamnă în limba engleză iad, benzinăria de vis-a-vis de fabrică nu avea cum altfel să se numească decât… „Angel”. Adică îngerul păzitor al fabricii „iad”.

Vorba lui Cabral, dacă întrebi 100 de români despre Kosice, 99 de români își vor aduce aminte de trista și zdrobitoarea înfrângere fotbalistică cu Cehoslovacia de la începutul anilor ’90. Poate doar 1% dintre conaționali au fost și pot povesti despre frumusețea și istoria acestui oraș.

O zi în Cașovia (Kosice)

Kosice, în limba germană Kaschau, în limba maghiară Kassa, iar în latină Cassovia (de unde și vechea denumire românească Cașovia), este cel de-al doilea oraș slovac ca mărime, după capitala Bratislava, având puțin sub 250.000 de locuitori. Eu am mai fost la Kosice o dată, cu 16 ani în urmă, dar nu îmi mai aminteam foarte multe.

Prima atestare documentară a orașului a fost în anul 1230, când se numea Villa Cassa. Se pare că numele actual, Kosice, provine de la numele slav Kos, iar Kosice se referă, de fapt, la „oamenii-Kos”. Necunoscând foarte multe despre oraș, prima oprire a fost în centrul vechi. Desigur, și în Kosice a găsi un loc de parcare e o adevărată aventură, noroc cu centrele comerciale, unde poți parca, chiar dacă trebuie să plătești.

Dar iată-ne ajunși în centrul vechi al Cașoviei. Aici ne întâmpină un monument cu stema orașului, care a fost în anul 1369 prima stemă a unui oraș al Europei. Monumentul reprezintă un înger păzitor care ține în mâini stema orașului.  Tot aici, se află ansamblul arheologic „Poarta de Jos”, ansamblu descoperit în timpul unor lucrări de modernizare din anii ’90. Acest ansamblu arheologic cuprinde zidurile cetății finalizate la începutul secolului al XVIII-lea.

În imediata vecinătate se află falnica Catedrală Sfânta Elisabeta, „Dóm svätá Alžbeta”, alături de Capela Arhanghelului Mihail. Catedrala era un lăcaș de cult pentru germani și maghiari, în timp ce capela deservea populația slovacă.

Catedrala Sfânta Elisabeta este cea mai mare catedrală din Slovacia, iar în același timp, cea mai estică catedrală gotică din Europa. A fost înălțată începând cu 1378, timp de 130 de ani, pe locul unde există o altă biserică purtând același hram. Iar din stilul arhitectural gotic nu puteau lipsi celebrele garguiele, acele ornamente înfățișând animale fantastice, uneori cu aspect înfricoșător din cauza aripilor, a ciocurilor și a ghearelor. Ele însă nu au doar rol decorativ, sunt folosite la scurgerea apei de pe acoperiș, fiind situate la capetele jgheaburilor.

Capela Arhanghelului Mihail, situată în imediata vecinătate a catedralei, a fost construită în prima jumătate a secolului al XIV-lea, fiind parte a zidurilor cetății.

Dar provocarea cea mai mare a fost să urc în vârful unuia dintre cele două turnuri ale catedralei, turnul Sigismund. Întotdeauna am simțit o provocare atunci când era de urcat în turla unei biserici. Și de data asta, la fel. Am plătit doi euro la o tanti care mi-a dat mai multe informații decât orice căutare pe Google, într-o engleză aproape oxfordiană. M-a informat că urmează o călătorie cu un puternic impact emoțional, urmează 161 de trepte de urcat, dar merită, fiindcă apoi va fi un „amazing view”, adică o panoramă superbă. Iar tanti a avut dreptate. De acolo de sus, am scos telefonul prin plasa de protecție și „am tras” niște poze frumoase cu clădirile din „stare mesto”, zona veche a orașului.

Dar ce mai poți vedea în „stare mesto”, adică în centrul vechi al orașului Kosice ?

• clădirea Teatrului de Stat din Kosice a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, în stil neobaroc. Din păcate, nu am putut admira interiorul decorat cu ornamente de ipsos
• turnul Sfântului Urban, patronul cultivatorilor de viță-de-vie. Campanula construită în secolul al XIV-lea adăpostește un clopot de 7 tone
• parcul cu fântâna muzicală și carillon-ul format din 22 de clopote. Ambele sunt situate între clădirea teatrului și catedrala Sfintei Elisabeta. Fântâna „dansează” pe muzica din difuzoare, iar noaptea este iluminată artistic. Din oră în oră, în parc sună carillon-ul format din 22 de clopote. Noi am fost la sfârșitul lunii aprilie, când parcul era plin de lalele viu colorate
• merită o vizită la Biserica Sfintei Treimi, numită inițial Biserica Iezuită, un exemplu de arhitectură barocă, lăcaș de cult construit în anul 1681, locul unde trei preoți au fost decapitați în anul 1619 deoarece au fost acuzați că ar fi invitat armata poloneză în Kosice
• un alt lăcaș de cult interesant este Biserica Sfântului Anton de la Padova, cunoscută și ca Biserica Franciscană. Ea a fost ridicată în anul 1333, iar din 1804, odată cu înființarea Diocezei de la Kosice, a devenit Seminarul Carol Borromeo
• Coloana Ciumei, numită aici Immaculata, este omniprezentă în toate țările care au făcut parte din Imperiul Austro-Ungar. Are 14 metri înălțime și a fost ridicată      în anul 1722. În vârf, se află Maica Domnului, iar în lateral, cei trei      sfinți: Sebastian, Iosif și Ladislau
• merită o oprire la Fântâna Zodiilor
• Muzeul Slovaciei de Est

Dar nu poți spune că ai fost în Kosice dacă nu ai fost și pe celebra străduță Hrnčiarska, situată tot aici, în zona istorică a orașului. Apărută în jurul anului 1834 sub numele Hafnergasse (adică, mai pe românește, Aleea Olarilor, desigur pe atunci Kosice se afla în Imperiul Austro-Ungar), această mică străduță găzduia ateliere de olărit, nu se știe dacă olarii și locuiau aici. Însă la acea vreme era mare nevoie de olari, aproape toate articolele din bucătărie erau ceramice, însă cu o durată de viață relativ scăzută. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, strada a fost redenumită Fazekas Utca, care înseamnă de fapt același lucru, dar în limba maghiară. În acea perioadă, pe stradă existau 20 de case și o biserică calvinistă. Se spune că aici funcționau și mici bordeluri pentru oameni mai nevoiași. În prezent, această alee este un punct de atracție important în Kosice, aici funcționând nu doar ateliere de olărit, ci și altele tradiționale, de fierărie, brutărie, pantofari sau sculptori în lemn. Cei interesați pot vedea cum se lucrează într-un atelier de olărit și de fierărie. Aici, Muzeul Slovaciei de Est organizează periodic diferite acțiuni culturale.

Dacă vrei ceva autentic, atunci recomand o vizită la berăria Hostinec, un fel de „Carul cu bere” al Slovaciei. Acest local este considerat cel mai vechi restaurant al țării, având începuturile sale undeva prin anul 1542. Astăzi, pe lângă o paletă bogată de preparate culinare, berăria nu doar vinde bere, ci o și produce. Chiar aici, în interiorul restaurantului. Se folosesc ingrediente atent selecționate, iar berea nu este pasteurizată și nici filtrată, rezultând o bere artizanală de cea mai bună calitate. Practic, se produc diferite tipuri de bere cunoscute în întreaga lume, precum IPA, stout sau Pale Ale. Iar prețurile sunt pe măsura calității.

Dar noi am vrut ceva mai „lesne”, cum se zice pe la noi în Banat, așa că am optat pentru terasa localului Europub, care vinde orice băutură cu 1 euro. Da, e adevărat că la acest preț nu am avut parte de o bere tradițională și de ambientul de la Hostinec, dar ne-am răcorit cu un pahar de Krusovice și de Zlatý Bažant, așa, ca să refacem     puțin Cehoslovacia. Krusovice este una dintre berile premium și una dintre cele mai vechi ale Cehiei, fabrica fiind înființată în anul 1581 în satul cu același nume. Zlatý Bažant, adică Fazanul de Aur, este marca premium de export a Slovaciei. Ambele sunt astăzi parte a grupului Heineken, fiind exportate în SUA, Canada și Marea Britanie.

Mi-am dat seama că acest oraș, Kosice, stă cumva pe nedrept în urma Budapestei, Vienei și chiar a capitalei Bratislava. Are multe de oferit.

Împrejurimile Cașoviei

De la baza noastră din Cașovia am explorat împrejurimile. Despre călătoria noastră în Ucraina învecinată am mai vorbit, în alt articol. Acum însă e momentul să vorbesc despre ce poți vedea în Slovacia, în împrejurimile orașului Kosice:

La paralela 49 – în Prešov

Chiar dacă am prins o vreme ploioasă, am reușit să explorăm împrejurimile. La 40 km nord de Kosice, se află Prešov, un oraș cu 90.000 de locuitori. Prešov este un important centru cultural și istoric din Slovacia. Prešov se numește în limba germană Eperies sau Preschau, iar în limba maghiară, Eperjes, localitatea fiind intens colonizată de germani și maghiari după anul 1848.

De neratat aici sunt:

• Concatedrala Sfântului Nicolae, una dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din Slovacia, construită în stil gotic și baroc în secolul al XIV-lea
• Muzeul Vinului a fost înființat în anul 1994 și se află în spațiul pivnițelor de vin vechi de peste 500 de ani, chiar sub clădirea Primăriei. Muzeul ocupă o suprafață de 500 de metri pătrați, pe două niveluri. Din păcate, noi am ajuns duminică, iar acestea sunt închise în această zi. O decizie neinspirată, din punctul meu de vedere. Am fi putut afla mai multe despre fabricarea vinului, a vinurilor spumoase și am fi putut admira o vastă colecție de vinuri, atât autohtone, cât și internaționale, de pe toate continentele
• Un alt edificiu interesant este Sinagoga Ortodoxă, pe care, din păcate, am putut-o admira doar la exterior. Ea găzduiește Muzeul Culturii Evreiești
• Desigur, un selfie la monumentul dedicat Paralelei 49 nu poate fi ratat. Paralela 49 trece prin centrul orașului Prešov, oraș care se situează pe aceeași latitudine cu aeroportul Charles de Gaulle din Paris, dar și foarte aproape de capitala Franței.

Biserica de la Zehra și Castelul Spiss

La 40 km vest de Prešov se află comună Žehra, unde trăiesc 2.400 de suflete. Ar putea fi o comună ca oricare alta, însă ea se remarcă prin biserica veche din secolul al XV-lea – Biserica Sfântului Spirit, dar și prin castelul situat în vârful dealului, Castelul Spiš. Ambele edificii fac parte astăzi din patrimoniul mondial UNESCO. Turla bisericii în stil baroc, în formă de ceapă, a fost finalizată în anul 1769. Din păcate, accesul în interior era restricționat, cu toate că era duminică. Dar era deja trecut de ora prânzului.

Castelul Spiš, cunoscut de localnici că „Spišský hrad”, este unul dintre cele mai mari situri din Europa. A fost construit în secolul al XII-lea, pe locul unui fost castel. Până în 1464, aici au locuit regii Ungariei, iar ultima familie care a locuit acest castel a fost familia nobiliară Csaky. În interior, există un palat pe două niveluri, dar și o bazilică gotică. Declinul castelului a avut loc la începutul secolului al XVIII-lea, când familia Csaky a renunțat la această reședință pe motiv că nu e confortabilă. Ulterior, în anul 1780, castelul a fost distrus de un incendiu. Cauza incendiului nu este clară, o variantă care circulă este că incendiul a fost provocat de un fulger, dar gurile rele spun că incendiul ar fi fost provocat intenționat de familia Csaky pentru a beneficia de o reducere de impozit în vremea în care clădirile cu acoperiș erau suprataxate. Doar începând cu a doua jumătate a secolului XX a început reconstrucția lui, care continuă și azi. În interior, există un muzeu unde sunt expuse artefacte găsite în urma cercetărilor arheologice, precum dispozitive de tortură folosite la castel. 8 euro este taxa de acces în interiorul castelului.

A meritat vizita noastră în Slovacia, în partea „nefumată”, așa cum îmi place mie să numesc locurile mai puțin exploatate turistic. Iar prețurile, chiar dacă în euro, sunt accesibile și destul de apropiate de cele practicate în țara noastră.

Imagini Slovacia – Kosice, Presov, Zehra

Un oras cu istorie indelungata

Cu stema multi-seculara

Catedrala Sf. Elisabeta

Si Turnul Sigismund

Si catedrala din Kosice are garguie 🙂

Panorama din Turnul Sigismund

Fantana muzicala din Kosice

Si cea a zodiilor

Coloana ciumei – o gasesti in multe orase din Europa Centrala inclusiv la Viena, Budapesta sau Timisoara

Pitoreasca Strada a Olarilor

Desi fratii lor cehi sunt faimosi pentru bere, nici slovacii nu o duc prea rau

Mai ales cand au si bere la 1 euro 🙂

Presov pe ploaie

Fosta sinagoga

Paralela 49

Castelul Spiss