Acum câteva săptămâni, am primit un mail de la un cititor. Nu e un lucru neobișnuit, primesc multe cu întrebări. Dar acesta chiar a fost neobișnuit. Îmi zicea – ți-aduci aminte de articolele acelea în care explicai cum se ajunge cu transportul în comun de la Cairo la Cape Town ? Da, îmi aduc aminte, pe unul l-am scris, cred, acum vreo opt ani. „Ei bine, chiar l-am făcut, inspirat de blogul tău.” Am rămas ca la dentist. Da, știu i-am inspirat pe mulți, dar acesta, cum ziceam, e un drum greu, e un drum legendar. WOW, mi s-a părut incredibil. Așa că l-am rugat să scrie despre drum… și despre experiențe. Vă invit să citiți articolul, că este despre o călătorie WOW. Traian, îți mulțumesc pentru articol!
Salutare.
Ma numesc Traian și scriu pe site-ul www.dusdeacasa.ro.
Îi mulțumesc lui Cezar (Imperator) pentru oportunitatea de a scrie un „guest post” pe blogul lui. Am astfel ocazia să-i salut cititorii. Am mare respect pentru cititorii acestui blog, deoarece cred că sunt interesați să cunoască lumea, să știe despre geografia și istoria locurilor, să călătorească și să învețe despre alte culturi. Apoi, fiind și eu unul dintre cititorii acestui blog, mă aștept ca mulți să îmi semene, deci de noi, numai de bine! 
Îi urmăresc site-ul de mai mulți ani și se face „vinovat” pentru câteva din călătoriile mele.
De cele mai multe ori când caut informații despre o destinație, în 90% din cazuri se întâmplă ca printre primele rezultate să fie trimiteri spre pagina lui.
Aici, pe www.imperatortravel.ro, am găsit informații pertinente și scrise dintr-o perspectivă care îmi place – adică la modul relax, dar cu detalii excelente, care arată o bună documentare, dar și multe deplasări „în teritoriu”. Nu mai vorbesc și de munca multă, depusă pentru a menține un astfel de blog activ și la zi!
În trecut, datorită lui Imperator, am cumpărat bilete la un preț avantajos spre Japonia (https://dusdeacasa.ro/japonia-note-introductive/), iar ultima oară, articolele lui despre o călătorie în Africa, din Cairo în Cape Town – overland m-au făcut să visez la o astfel de drumeție. Îi mulțumesc pentru inspirație!
Din noiembrie 2018 până prin martie 2019, am făcut și eu o astfel de călătorie, începând din Cairo și terminând în Cape Town (Africa de Sud). Am încercat să folosesc doar mijloace de transport terestre, dar a trebuit și să zbor de două ori, din cauza problemelor cu viza (Etiopia) și închiderii uneia dintre granițe pe fondul unor confruntări (între Etiopia și Kenya).
Plecarea
Cum era zicala aia că orice călătorie, oricât de lungă, începe cu primul pas?
Acest prim pas e cel mai important. Dacă reușești să-l faci, dacă reușești să te urnești, restul vine de la sine. În situația mea, stelele s-au aliniat.În primul rând, eram cumva între joburi – ceva de genul – eu mi-s boss, eu mi-s angajat și puteam să cer și să-mi dau liber cum doream; Doi – am reușit să-mi conving fiica și soțioara să mă susțină (asta mi-a luat câțiva ani de bârâială și frecuș la capul sus-numitelor); iar în ultimul rând, aveam ceva bani puși deoparte. Mai era nevoie de puțin curaj și de ceva documentare despre rute și itinerarii și gata treaba.
Cu curajul nu a fost așa greu, deoarece am împărțit tot traseul în segmente. Aveam să mă uit la fiecare țară ca la „a two week job”. Făcusem multe călătorii de două sau trei săptămâni de-a lungul vieții, deci știam cum se mănâncă. Despre pregătirile de dinainte de călătorie, am vorbit mai multe într-un articol aici.
De ce să faci o astfel de călătorie?
Asta pare să fie una dintre întrebările peste care tot dau de când m-am întors.
Se poate răspunde în fel de fel de modalități în funcție de cel care ți-o pune. Câteva răspunsuri încercate de mine:
- Mallory Style – „-Because it’s there!”
- – Eram prea gras și voiam să slăbesc.
- – Să mă regăsesc! (Mă pierdusem și m-am gândit că o să mă găsesc tocmai în Africa.)
- – Să fug de: nevastă/muncă/griji/datorii/soacră/fini/prostie/….(înlocuiți punctele cu ce doriți) etc.
- – Să-mi găsesc o negresă (sau mai multe)!
- – Să învâț swahili, tigrinya și amharic.
- – Să văd un elefant în ză waild.
- – Să-mi plictisesc prietenii în fiecare zi cu poze, povești, articole, videouri despre Africa.
- – Să mănânc banane la grătar.
- – Să încerc malaria. Etc.
Lista poate continua. Nu e un răspuns clar la această întrebare. Adevărul, probabil, e câte puțin din toate. Să vizitez lumea o văd ca o datorie. Dacă am fost trimiși pe acest pământ, ar fi de bun simț și să-l vedem, cât timp suntem în vizită pe aici. În al doilea rând, nu întineresc. Trebuie să fac acum lucruri pe care nu le voi mai putea face în câțiva ani. Iar în ultimul rând, e senzația asta de libertate. De a vrea să călătorești, de a putea să călătorești și de a o face. În trecut, am fost în situația când nu puteam sau nu eram lăsat de factori externi. Trebuie să știi să apreciezi oportunitățile care ți se ivesc în viață și să nu le pierzi.
Mijloace de transport folosite
Trenul – În Egipt, Tanzania și Zambia am folosit trenurile. O experiență foarte frumoasă. Aduc mult cu trenurile de la noi.
Bicicleta – Am închiriat biciclete în Egipt și în Uganda. În Uganda m-am plimbat o zi cu bicicleta prin Fort Portal și am fost până la The Great Rift Valley (capătul uneia dintre ramuri), iar în Egipt am fost la Valea Regilor pe bicicletă.
Autobuzul – multe autobuze. Ușor diferite în fiecare țară. Cele pe distanță lungă sunt mult mai bune decât m-aș fi gândit. Intri în legătură cu localnicii. Asculți muzica lor și vezi la ce programe și filme se distrează. De obicei pleacă foarte de dimineață, dar sunt și țări când circulă noaptea (Botswana).
Microbuze – de obicei Toyota. Folosite în special pe distanțe mai scurte. Contactul cu vecinii este mai intens.
Camionete transformate în microbuze. – De obicei Isuzu. Se ia una bucată camionetă și i se sudează un acoperiș. Preferate prin Zanzibar și pe la periferii în Egipt. Atenție la cap și nu uitați că suspensiile sunt de camionetă, nu de microbuz.
Tuk Tuk – au diferite nume, în funcție de țară. Circulă doar pe anumite trasee – distanțe scurte. Le-am luat în Sudan și Etiopia.
Motorete – și astea au diferite denumiri ca Boda – Boda (de la border to border), Picky Picky etc. O minunăție pentru călătorii individuali. Sunt la tot pasul. M-am obișnuit cu ele și mi-au lipsit mai apoi.
Mokoro – un fel de canoe (astăzi din fibră de sticlă – pe vremuri cioplită dintr-un copac), folosite în deltele din Okavango (Botswana)
Bărci, barje, feriboturi – când e nevoie de trecut un ochi de apă.
Avioane – am zburat cu Badr Airlines din Sudan și cu Kenya Airways din Etiopia. Ambele linii aeriene foarte bune.
Mașini mici – gen Volkswagen Passat. Știați că pot încăpea peste 14 persoane într-o astfel de mașină? Stăteam doi pe scaunul din față iar cei de pe bancheta din spate fuseseră introduși ca la Tetris când șoferul a oprit să mai ia o bunicuță. Mă întrebam unde avea să o bage, că nu mai era loc să arunci un ac. A luat-o lângă el pe scaunul șoferului. I love Uganda.
Picioare – folosite mai peste tot. Sunt gratis și ajută mult la atingerea țelului de la Punctul 2, din lista precedentă.
Rent a car – am închiriat o mașină în Africa de Sud și am condus din Pretoria până în Cape Town. Am avut astfel ocazia să-mi fac propriu safari prin Parcul Kruger și Addo Elephant Park, iar la Cap Agulhas am reușit să ating adevăratul capăt al Africii.
O zi obișnuită pe drum
Ajungi să te trezești în fiecare zi foarte de dimineață. Majoritatea autobuzelor pleacă de dimineață și mai trebuie să ajungi și-n autogară – care de multe ori e la dracu-n praznic. Multe zile petrecute în mijloacele de transport. Niciodată nu m-am plictisit. Priveliștea mereu se schimbă, iar interacțiunea cu ceilalți călători e întotdeauna de poveste. Ești privit ca unul de-al lor, deoarece „suferi” și „te bucuri” împreună cu ei.
Când ajungi într-un nou oraș, începi să ai obiceiul să-l etichetezi pe nopți de cazare. Ăsta-i oraș de două nopți sau trei, sau patru – în funcție de cât ești de obosit și de ce ai de vizitat.
Într-o țară nouă îți ia vreo pagru-cinci zile până îți găsești ritmul. Începi să gândești direct în moneda locală, înveți câteva fraze și care sunt formele de salut corecte. În Etiopia, după strângerea de mână se ciocnesc și umerele, în Uganda, după ce se bate palma, mâinile se iau și-n poziția de skandenberg, după care se revine la strângerea inițială etc.
Serile le petreceam mai ales cu spălatul hainelor de peste zi, deoarece nu-mi place să umblu cu rufe murdare după mine.
Pe lângă vizitarea atracțiilor din zonă, aveam de pregătit pașii și destinația următoare. Planurile se puteau schimba în funcție de ce oameni întâlneam sau de ce autobuze găseam. Mi-a plăcut mult această libertate și „improvizație” turistică.
Oameni întâlniți pe drum
Pe lângă locurile vizitate, ce mi-a plăcut cel mai mult au fost oamenii pe care i-am întâlnit pe drum, atât localnici, cât și alți călători. Unele dintre memoriile cele mai frumoase pe care le am sunt din locuri cu puține obiective turistice, dar cu oameni deosebiți.
În Egipt, am așteptat trenul dinspre Cairo înspre Aswan câteva ore în Luxor. M-am împrietenit cu niște tipi pe peron. Nu știau multă engleză, dar am reușit cumva să comunicăm.
În Sudan, i-am întâlnit pe Yahya și pe Shukri, care m-au plimbat noaptea prin Ombdurman la fel de fel de festivități ale sufiștilor, după care am mituit un paznic și am vizitat Muzeul Casei lui Khalifa, care era închis pentru renovări. Am fost invitat și la o nuntă. Am fost invitat la mai multe evenimente decât m-am așteptat. A fost bine că am avut un set de haine cât de cât mai ok – pantaloni lungi și o cămașă cu mâneca lungă. Oamenii în Sudan sunt extrem de primitori.
Un alt exemplu a fost un moșulică: m-a luat cu mașina prin Khartoum și nu a vrut să-mi ia bani. Vorbea perfect engleza și mi-a povestit că a învățat la școală pe timpul britanicilor. O zi am așteptat la ambasada etiopiană, unde m-am împrietenit cu un nene Mustafa, care studiase în Egipt și voia să meargă în vacanță în Etiopia. Etc.
În Etiopia, m-am plimbat cu motocicleta cu un diacon numit Tsion. După ce am vizitat fel de fel de mănăstiri, m-a dus la bunică-sa acasă într-n vîrf de munte, unde am mâncat pâine și miere, iar în altă seară am fost la soră-sa acasă, în timpul hramului Sf. Mihail. Ne-au vizitat și binecuvântat vreo patru preoți.
În Uganda, am petrecut Crăciunul pe lângă Queen Elizabeth Park și am fost la biserică în ziua de Crăciun. Tradiții tribale amestecate cu catolicism. La urmă s-a făcut o licitație. Am vrut să cumpăr o rață, dar până la urmă m-am mulțumit cu un ananas.
La Unchiul Joe, în Masaka, m-a prins Anul Nou. Unul dintre cele mai interesante caractere pe care le-am întâlnit. Are deschis hostelul de vreo 20-30 de ani și mi-a povestit despre mulți dintre călătorii deosebiți care i-au trecut pragul. Uneori, nu e nevoie să călătorești pentru a vedea lumea. Vine lumea la tine.
În Tanzania, în Mwanza, m-au plimbat doi băieți tineri, la vreo 20 de ani. Engleză perfectă și vise de a ajunge bogați și a lucra în industria spațială. În Dar Es Sallam, Mattew, pe care l-am întâlnit într-un autobuz, a insistat să-mi care ghiozdanul. Un tip de vreo 50 de ani, care deținea o tipografie. Mi-a făcut cunoștință cu niște prieteni de-ai lui, de la biserica luterană. Tanzania a fost sub germani, iar aceștia și-au pus și ei amprenta asupra religiei.
În Zambia, am călătorit pe tren împreună cu Gabriel. Fusese mulți ani mecanic de tren pe linia Dar Es Salaam, Kampiri Moshi. Acuma era pensionar și își cumpărase o fermă lângă un râu. Am vorbit despre agricultură. I-am dat cadou niște cizme de cauciuc pe care le cumpărasem în Uganda. Sper să-i fie de folos la fermă.
În Lusaka, am stat la același hostel cu un spaniol care venise cu bicicleta din Cairo și care fusese cu bicicleta din Barcelona până în Malaysia și înapoi. Îi luase doi ani acest traseu.
În Botswana, am fost cu Lee în deltă, iar aici am întîlnit un polonez care a călătorit prin 132 de țări. Vara, lucra la o seră în Anglia, iar iarna, călătorea. Old style backpacker cu Lonely Planetul la el. Am învățat despre „Iodine” și despre cum aș putea economisi banii pe care-i dau pe apă.
În Africa de Sud, am fost la Billy, care ne-a spus fel de fel de povești despre leoparzi și cum se trage el din sânge regal. Apoi, la ferme de albi care nu ne-au zis că au și girafe pe terenurile lor de peste 100 de hectare. Probabil, nu crezuseră că e ceva ieșit din comun.
Astea sunt doar câteva exemple. Au fost mulți alții. Nu cred că aș fi avut ocazia să-i întâlnesc pe mulți dintre ei, dacă aș fi fost într-o vacanță clasică. Nu a fost nimic regizat, iar discuțiile pe care le-am purtat au fost printre cele mai interesante. Am învățat multe.
Întoarcerea acasă
Toată călătoria a durat patru luni. La sfârșitul ei, deja ce făcusem acum patru luni mi se părea „ancient history”. Am fost întrebat de prieteni „cum a fost în Africa?”, dar cum ai putea să explici în câteva cuvinte ce ai făcut în patru luni? Dacă încercam să explic ceva, mulți nici nu aveau răbdare să enumăr țările prin care am fost, nu să stau să mai zic și ce am făcut.
Obișnuit să cataloghez orice loc nou în numărul de nopți de cazare pe care l-ar merita, mi-a fost greu o perioadă să reintru în rutina și repetiția vieții de zi cu zi. Dar când ești pe drum, îți lipsesc aceste momente și casa, iar când ești acasă, vrei din nou să pleci.
Pe îndelete, sper să povestesc ce am reușit să fac în această călătorie. Asta, până nu apar altele și plec în alte drumeții și să uit.
Sper ca și pe viitor să pot repeta o astfel de aventură, dar poate data viitoare va fi împreună cu familia.
Îi mulțumesc din nou lui Cezar pentru inspirația oferită de articolele sale, de a face această călătorie, și pentru că mi-a oferit șansa să visez.
Keep up the good work!
Imagini Africa – de la Cairo la Cape Town
Plecarea – in Egipt
La Aswan, pe malul lacului Nasser
Nunta in Sudan
Etiopia, tara crestina
Flocoasele maimute geralda
Lalibela, orasul sacru al Etiopiei
Copii din Etiopia
Pur si simplu, Zanzibar
Copii din Tanzania
Boda boda, taxi de Africa
Mwanza, in Tanzania
Logodna in Uganda
Uncle Joe din Uganda
Tazara train leaga de decenii Tanzania de Zambia (evident, construit de chinezi :))
Cu Gabriel din Zambia
Safari pe jos
O urma de elefant
Cascada Victoria
Lee din Botswana
Un pranz african
La Billy, in Africa de Sud
Si in fine, capatul Africii … la Cape Town
Africa – continentul zambetelor
