Wadi Rum este o poezie. Wadi Rum cumva definește frumusețea și liniștea deșertului, măreția sa. Am fost de două ori în Wadi Rum și de fiecare dată am plecat fermecat. Este Wadi Rum cel mai frumos deșert din lume ? Nu știu, dar în mod cert este unul dintre acestea. Și dacă vrei să ai o experiență incredibilă a deșertului, du-te la Wadi Rum! Nadir a fost la Wadi Rum recent și a venit cu povești proaspete din deșertul lui Lawrence of Arabia. Vă invit să le citiți.

Experiența Wadi Rum (Ram, în arabă) a fost cea mai frumoasă și cea mai excitantă parte a excursiei mele în Iordania. Acest articol va cuprinde impresiile mele, dar și câteva ponturi pentru cei care vor călători pe cont propriu în țările arabe, în special în Iordania.

Ajungi în deșert, după o călătorie de doar două ore cu mașina de la Petra. Un taxi îți va cere aproximativ 45 de dolari. E un preț corect dacă calculezi în distanțe. Nu însă și pentru localnici, pe care îi costă aproximativ jumătate, având în vedere că prețul combustibililor este cam la 60% din prețul afișat în țara noastră.

Wadi Rum este o vale presărată cu pietre, situată într-o zonă muntoasă, cu vârfuri medii, din care cel mai înalt ajunge la aprox. 1.700 de metri (vârful Jabal Umm ad Dami), aflată la 60 km est de orașul Aqaba (o oră de mers cu mașina).

Mai este cunoscut ca „Valea Lunii” și a fost locuit din cele mai vechi timpuri, dovadă stând desenele preistorice și murale. Mie mi-a plăcut cel mai mult noaptea, când, ieșind afară din cort, cerul înstelat apare în toată splendoarea lui!!! Atmosfera este de poveste, iar peisajele sunt de neuitat. Ținutul în sine este o călătorie în timp, de la formarea Pământului ca planetă și până în zilele noastre. Straturi de granit, multe de culoare roșiatică, au pe ele scrieri, desene, inscripții din vremuri imemoriale (unele de peste 12.000 de ani.

În 1962, după ce a fost produs filmul „Lawrence al Arabiei”, a început să crească numărul de vizitatori. Un alt film celebru filmat foarte recent aici a fost și „Marțianul”, deșertul de aici ținând loc de „planetă roșie”.

Cum îl vizitezi? Sunt disponibile tururi cu jeep-ul, de o jumătate de zi sau de o zi. De asemenea, sunt disponibile tururi pentru hikeri, înălțimile de aici fiind ideale pentru acest sport. Serenitate, întinse suprafețe de eroziune, dispuneri simetrice sunt câteva din caracteristicile acestor munți.

O astfel de călătorie de o zi costă 50 de dolari, preț nenegociabil.

Beduinii sunt un popor primitor. Aici sunt prezenți cu serviciile lor, ca, de exemplu, vând suveniruri, te servesc cu ceai, te plimbă cu cămila, sunt șoferi, ghizi, bucătari, etc, etc. Satul Wadi Rum (village) este punctul de plecare, singurul în experiență în deșert. Mă gândesc că globalizarea le-a schimbat și lor cursul istoriei, acum nu mai sunt conducători de caravane, ci sunt angrenați în serviciile descrise mai sus – în dezvoltarea turismului local, practic.

Să știți că, chiar dacă suntem în deșert, opțiunile de cazare sunt variate, de la simple corturi de două persoane (da, au electricitate, de Wi-Fi nici vorbă) până la corturi de lux, dotate cu toate opțiunile prezente și într-un hotel adevărat de cinci stele.  Prețurile pornesc de la 50 de dolari pe noapte, pentru două persoane și pot ajunge până la 300 de dolari, pentru locațiile de lux.

Mă opresc aici, dar vă îndemn să vă gândiți serios la o vizită în deșertul iordanian, deoarece ce veți găși aici vă va întrece toate așteptările pe care le veți avea. Momentul apusului de soare mă va urmări toată viața, fiind cel mai încântător moment din toată excursia mea în aceste superbe locuri.

Acum, schimbând registrul, vreau să ofer câteva sfaturi pentru cei care se decid să călătorească singuri:

– transportul public nu este bine dezvoltat în această țară, sunt autobuze (numai), iar ele circulă la primele ore alte dimineții, între 6.00 și 9.00. Apoi, singurul mijloc de transport rămâne taxiul sau mașina închiriată.

– taximetriștii sunt cei mai japcangii pe care i-am văzut în viața mea. De ex: am luat un taxi din Jerash până în Amman, ne-am înțeles la 30 de dolari (distanța este de 50 km), iar la sosire ne-a cerut dublu. Motivul fiind că am călătorit două persoane.

– la fel, am luat un taxi de la granița cu Israelul până la Irbid. Preț 25 de dolari, nenegociat. La jumătatea drumului, șoferul mi-a cerut încă 50% în plus, deoarece la momentul antamării lui, eram singur (soția așteptând în sala de așteptare, cu bagajele).

Exemplele pot continua, inclusiv cu autoritățile statului. Astfel, la Jerash, domnul care ne-a vândut biletele ne-a încărcat cu încă 2% – pentru că am plătit cu cardul și cu încă 7%, un așa- numit mark up fee?!? Cu astfel de exemple, deduc că „trag” în turiști din toate pozițiile.

Ce e destul de frustrant? Accesul la obiectivele turistice de prim rang. La Petra, accesul unui vizitator străin este de 50 JOD (moneda locală), adică aprox. 70 de dolari, care ajung la 70 de euro, aplicând comisioanele menționate mai sus, pe când un cetățean arab sau iordanian plătește numai 1 JOD. E asta drept? Judecați voi!

Închei aici seria de articole despre Iordania.

Nadir Acmola.

Imagini Wadi Rum

Apus de soare in Wadi Rum

Acel pamant care se face rosu la apus de soare

Un bolovan in echilibru relativ precar

Transport de desert