Minca, Columbia

Acum hai să-i zic 10 ani, Minca era un sătuc uitat de lume pe unul dintre munții care domină orașul Santa Marta din Columbia, cel mai vechi oraș fondat de spanioli în America de Sud care încă există. Nu există nicio șosea, nici măcar pietruită, doar drumuri de munte, iar zona era extrem de periculoasă atât pentru turiști, cât și localnici – aici operau gherilele de stânga FARC (Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia), iar munții din zona Minca au fost până acum circa 10 ani un câmp de luptă între FARC și bandele paramilitare de dreapta (conservatoare). FARC era cunoscută pentru răpiri și trafic de droguri, forțele conservatoare de dreapta, pentru crime și violuri (în special asupra copiilor). Numeroși localnici au fugit în Santa Marta… dar, din fericire, după ani și ani de lupte și nenorociri, războiul s-a terminat, iar Minca și regiunea înconjurătoare au fost pacificate și au devenit sigură… În locul bandelor și gherilelor, au apărut turiștii și, într-un timp record, Minca s-a convertit într-o Mecca a turiștilor, mai ales a tinerilor în căutare de locuri faine de trekking, a iubitorilor de păsări (ecosistemul din zona Minca adăpostește sute de specii de păsări), a celor în căutare de cascade, jungle și priveliști superbe… Gândește-te că dacă te urci un pic mai sus de Minca, la picioarele tale se aștern munți îmbrăcați în jungle, iar în depărtare se vede pânza azură a Mării Caraibelor. Oh, da, desigur, și blocurile din Santa Marta (care dintr-un front de război urban s-a transformat într-o stațiune de litoral).

Ca să ajung în Minca, în primul rând am luat autobuzul din Cartagena spre Santa Marta. Sunt două companii care fac această rută (de, or fi mai multe, posibil) – Berlinas și MarSol. Dacă pentru Berlinas e musai să iei un taxi și apoi autobuzul din autogară (care e destul de departe de centru), MarSol vin și te iau ei. Trebuie doar să le ceri de la recepție să îi sune și să rezervi o anumită dată / oră și vine MarSol-ul și te ia. Am oprit vreo 15 minute în autogara aflată undeva la ieșirea din oraș (e însă autogară specială MarSol, mai degrabă o curte mai largă unde trag numai microbuzele lor) și apoi, la drum! În microbuz, am vorbit cu restul gringo (mai era un american, dar care trăise câțiva ani în Coreea, două olandeze și un neamț) și cum olandezele și neamțul mergeau și ei la Minca (americanul mergea spre Parcul Național Tayrona), am decis să luăm un taxi. MarSol-ul te lasă în Santa Marta unde vrei tu – la hotel, la autogară, la plajă, iar în cazul nostru ne-a lăsat undeva lângă niște taxiuri. Am negociat cu un nene și am plecat direct spre Minca.

Preț microbuz MarSol Cartagena – Santa Marta: 55.000 de peso (15 euro) pentru un drum de circa 3 ore, preț Santa Marta – Minca (cu taxiul): 60.000 de peso (16 euro), așa că, împărțit la 4, prețul de 15.000 de peso a fost chiar corect. Colectivo din piața centrală ar fi costat 8.000 de peso. Dacă vrei să mergi cel mai ieftin posibil, spune-i șoferului MarSol să te lase la stația de colectivo pentru Minca, care e fix în piață (atenție, e haos, e multă lume și, probabil, sunt mulți șuți).

În Minca, am stat la hostel Rio Elemento. Dacă o să căutați Elemento Minca, mai probabil o să vă apară mai degrabă mult mai cunoscutul lor frățior Casa Elemento, care se află mai departe de Minca, la vreo 8 km, pe munte, deasupra satului. De ce e faimos ? Pentru că are un hamac gigantic, care pare atârnat deasupra muntelui și Mării Caraibelor (evident, dacă pozezi cu mare atenție dintr-un unghi). Personal, am vrut să stau în Minca, în sat, și să am la dispoziție mijloace de transport în comun, agenții de turism locale și restaurante, așa că am stat în Rio Elemento Minca, dar, evident, m-am dus să-l vizitez și pe mult mai cunoscutul sau frățior și să mă arunc în hamac… dar să nu anticipez :).

La Rio Elemento, o mică surpriză – luându-mă după pozele de pe booking, camera single „deluxe” urma să fie o cameră amplă, cu vedere și un pat cu adevărat spațios. În realitate, am primit una dintre cele mai mici camere în care am stat vreodată, priveliștea, da, era aceea, dar departe de ceea ce apărea în poze. Mă rog, țeapă, dar acum asta e… nu aveam de gând să stau prea mult în hotel. De altfel, proprietatea avea parte de o curte paradiziacă, priveliște spre munte, o piscină în care încăpeau ușor toți oaspeții și angajații și luai ore de yoga dis-de-dimineață. Iar dacă voiai să înveți un pic de circ, puteai și asta, folosind o frânghie fix deasupra piscinei.

Ce am făcut în Minca? Păi, în primul rând, în prima zi, m-am învârtit prin orășel. Mă rog, sat, dar care a „explodat” în ultimii ani – câte restaurante faine, pensiuni eco, bio peste tot, un magazin de ciocolată, cacao și cafea cică de prin zonă, agenții de turism și tot ce îi trebuie unui călător. Azi mai sunt destule case cu localnici (mai ales pe drumul spre Rio Elemento), dar mă aștept ca în următorii 5-10 ani, aceștia să se mute, iar Minca să devină un oraș exclusiv turistic – media de vârstă a călătorilor – undeva sub 30 de ani, dar, din nou, e destinație de hiking și nu de party-uri (de fapt, după orele 20, 21, era o liniște mormântală prin Minca). De unde a apărut Minca drept o destinație turistică? Datorită lui Ciudad Perdida sau Machu Picchu columbian – un oraș pierdut în jungle, construit de comunitatea tayrona (care a fost decimată și eliminată de spanioli) și care a fost descoperit în 1972 de căutătorii de comori (autoritățile statului au aflat de existența orașului abia în 1976). O perioadă, doar o singură agenție a avut monopolul tururilor spre Ciudad Perdida (probabil, era înțeleasă și cu FARC, și cu trupele paramilitare de dreapta), dar prețul era halucinant. Instaurarea păcii și reglementările guvernamentale au dus atât la scăderea prețului, cât și la asigurarea unei calități serviciilor, astăzi fiind vreo 5 sau 6 operatori care organizează expediții spre Ciudad Perdida (care durează 4 sau 5 zile prin junglă). Inutil să spun că aceste expediții au fost debutul Mincăi pe harta turistică a Columbiei și astăzi numărul celor care vin în Minca pentru Ciudad Perdida este, de fapt, nesemnificativ față de restul lumii.

Ce am făcut în ziua dedicată Mincăi? Simplu, m-am sculat pe la 5 și ceva dimineață pentru a fi prezent la 6 la Jungle Joe pentru turul de observare a păsărilor. Jungle Joe organizează tot soiul de tururi de o zi, dar eu am optat pentru turul de bird watching. Mai fusesem la vreo două în viață (unul în Delta noastră, altul în Costa Rica, în zona Arenal) și, deși nu pot spune că sunt un cunoscător, mi-a plăcut de fiecare dată – și cum se zice că Columbia adăpostește cam 23% din toate speciile de păsări din lume, iar zona Minca este cu adevărat specială, am zis că hai să mă duc. Și nu am regretat niciun pic – m-am sculat cu noaptea în cap, dar a meritat cu prisosință. Ghid a fost Tony, un ornitolog local cu experiență de peste trei decenii, care ne-a echipat cu binocluri performante și, escortat de fiica lui (pe care zicea că o crește să facă și ea tururi de birdwatching), am plecat la vânătoare de… păsărele.

L-am simțit pe Tony megapasionat de păsări. Era și un ghid high-tech… avea agățate de gât niște miniboxe Bose (calitate, deci), legate la telefonul mobil, pe care avea o aplicație complexă cu toate păsările lumii, dar, ce e important, nu numai cu poze și explicații, ci și cu sunete de chemare – și, nu de puține ori, Tony și fiica lui au „chemat” diverse specii de păsări cu ajutorul explicației – de la tucani la alte specii mai mici și mai multicolore. Singura ratare a fost la ciocănitoare (eram la câțiva pași de o scorbură perfectă), dar Tony a zis că probabil ciocănitoarea stă pe ouă și nimeni și nimic nu o poate mișca de acolo. Prețul turului este de 40.000 de peso (10,90 euro) și a meritat fiecare peso :).

Dar pe lângă emoțiile „vânătorii” de păsări, ne-am învârtit printr-o zonă absolut mirifică a junglei care împresoară Minca. Am prins și câteva poze zic eu bune și multe alte amintiri de neuitat… și am revenit la Minca pentru un mic dejun delicios la Lazy Cat… Făcusem atât de multe și ziua de-abia începea.

În centrul Mincăi se află stația de colectivo (microbuze care fac naveta între Minca și Santa Marta) și de moto-taxi. Sigur, poți lua și un taxi normal, dar toată lumea ia dacă e nevoie un moto-taxi – există o cooperativă cu prețuri fixe, așa că nu trebuie să treci prin furcile caudine ale negocierii… pur și simplu te uiți la lista de prețuri și aia e. Am ales să merg până la Los Pinos (25.000 de peso – 6,80 euro) și am plecat la drum :). Mă rog, ca pe motoreta pe drumuri de munte J

Los Pinos este unul dintre locurile cele mai cunoscute pentru panoramă – de aici se văd cam toți munții din zona Minca, sătucul Minca profilându-se pe o vale și, evident, Marea Caraibelor în depărtare, flancată de zgârie-nori din Santa Marta. Iar de aici, am luat-o pe jos pe vale, prin junglă. Nu, nu e vorba de vreo potecă pierdută, ci pe șosea, dar foarte rar mai trecea vreo motoretă, așa că m-am bucurat de liniște și de aer curat și cum îmi intrase în mână, încercând să descopăr păsări ascunzându-se prin copaci J. Primul obiectiv (la mai bine de o oră de mers pe jos, pentru că mă tot opream pentru poze și păsări) a fost Casa Elemento. Pentru a intra trebuie să plătești o taxă (10.000 de peso – 2,70 euro), dar pentru că eu stăteam în celălalt Elemento (am primit o brățară la mână, se pare că toți cei din Columbia sunt mari fani ai brățărilor de hârtie), am intrat gratis. Nu, nu era atât de plin pe cât mă așteptam, dimpotrivă, era liniște și câțiva oameni. Niște fete în mica piscină (mult mai mică decât cea din Minca), vreo doi tipi care beau cocktailuri la bar (evident, nu m-am abținut să beau și eu vreun jugo) și, în fine, faimoasele hamace. Evident, nu am ratat ocazia să mă urc și eu (sunt niște reguli clare – te urci desculț, nu sări, nu aduci băuturi alcoolice pe hamac și, mai ales, nu faci sex) pentru poze, dar și pentru a mă umple de nu știu ce sentiment de pace și bucurie…

Am coborât mai mult prin pădure (acum 10 ani, să faci asta pe aici era sinucidere curată, acum oricine din Minca, localnic sau străin, mi-a spus că nu e nicio problemă), până la următorul stop la cascada Marinka, o cascadă pe două etaje, unde se poate face și canyoning (mă rog, sau așa se numește în argoul agențiilor de turism din Minca, practic o coborâre abruptă, legat de o sfoară, prin apa cascadei), dar, evident, imensa majoritate a turiștilor vin aici pentru o baie :). Și cum se cam lasă întunericul, am decis să iau un moto-taxi (nu vă faceți griji, sunt moto-taxiuri cam prin toată zona, în preajma oricărui obiectiv turistic cât de mic) până în oraș.

A doua zi dimineață, urma să merg să iau la pas Parcul Național Tayrona, practic, o junglă pe malul mării unde alternezi expediția prin junglă cu o fugă în picioarele goale pe nisipul fin de la Marea Caraibelor… Dar despre asta, într-un articol viitor.

Cum am ajuns la Minca

Cum ziceam, am zburat cu KLM direct de la Amsterdam la Cartagena (cu o escală la Bogota), fiind singura companie aeriană care are zboruri directe din Europa în minunatul oraș istoric columbian de la Marea Caraibelor. De aici, am luat un microbuz MarSol, care asigură transfer door-to-door din Cartagena până în Santa Marta (55.000 de peso – 15 euro). Microbuzul ne-a lăsat într-o parcare, de unde am luat un taxi până la Minca. Taxiul a costat 60.000 de peso, dar împărțit la 4, 15.000 de peso (4,10 euro) a fost rezonabil. Dacă voiai cu tot dinadinsul cea mai ieftină opțiune, trebuia să-i spui șoferului să te lase în stația de colectivo de Minca aflată în piața din Santa Marta și, de acolo, colectivo costă 8.000 de peso (2,20 euro).

Unde am stat la Minca

Rio Elemento se află pe un picior de plai, pe o gură de rai. Condițiile sunt spartane (cea mai ieftină opțiune este să dormi într-un hamac în aer liber, în camere cu mai multe paturi tip hostel (mix – și fete, și băieți) sau în camere private extrem de mici (am mai văzut și corturi, care cred că pot fi închiriate). Camerele tip hostel sunt în general în aer liber și fiecare pat are parte de apărătoare de țânțari. Toaletele sunt publice, dar extrem de neașteptat de curate. Există o piscină imensă, bar și bucătărie cu tot ce vrei (inclusiv frigider). Uneori, au loc sesiuni de yoga sau poți învăța cum să devii un acrobat de circ desăvârșit.

Am plătit 150.000 de peso pentru 3 nopți – deci 50.000 de peso (13,50 euro) pe noapte. Dacă plătești cu cardul, se percepe un comision de 6% peste preț.

Imagini Minca

A venit MarSol-ul sa ma ia de la hotel

Wow, uite o Dacia ! D-aia veche !

Rio Elemento in Minca… intr-adevar, curtea te indeamna la relaxare

Pe aici era camera mea

Eu stateam la etaj. La parter, cateva paturi in aer liber

Zona de dormit in hamace

Asta a fost camera mea … deluxe

Piscina insa era serioasa 🙂

O familie de brunete 🙂

Activitati in Minca

Jungle Joe, poate cel mai reputat operator de tururi in zona Minca

Tony si fiica sa – ghizii de azi

Celebra aplicatie

O pasare care am vazut-o de departe 🙂

Poze de la „vanatoarea” de pasari

Un tucan 🙂

Nu am fost doar dupa pasari, am parcurs si un traseu foarte fain

Moto-taxi in Minca. Cu baiatul asta am mers vreo ora pana sus, la Los Pinos

De unde se vede in departare Santa Marta si Marea Caraibelor

Minca, un sat in plina extindere

la drum, spre Minca !

Flori tropicale

Casa Elemento, faimoasa pentru hamacele ei gigant

Pana la hamace, dau de piscina 🙂

Regulile pentru hamac 🙂

Asta e hamacul mai mic 🙂

Si iata si hamacul cel mare !

Sa incerc un pic de levitatie ?

Nu doar oamenilor le place in hamac 🙂

la drum, spre Minca

Impreuna cu un cuplu de belgieni cu care m-am intalnit si dimineata la bird watching

Au hamac si la cascada Marinka 🙂

Dar aici, lumea vine sa se imbaieze 🙂

Sau pentru sporturi extreme 🙂

Transportul prin Minca e pe baza de moto-taxi

Microbuzul de Santa Marta