Distribuie articolul:

Koala Shop. Australia

Iată-ne la ultimul episod. Acela atât de drag mie, despre ce e de mâncat, ce e de băut și ce suvenire poți cumpăra în Australia.

Ca să începem cu începutul. Micul dejun. Deci cum începe ziua un „Aussi“ – așa își spun australienii, sunt mari iubitori de prescurtări. Chiar numele companiei lor naționale QANTAS provine de la „Queensland And Northern Territory Airline Service“.

Într-adevăr, Australia nu e o țară ieftină, e una chiar scumpă, dar se pare că și literele costă. Un „Aussi“ te va saluta de la prima oră a zilei cu „G’day“, un fel de „B’ziua“, ei nu prea folosesc „Good morning“. Un „Aussi“ începe ziua cu un „Brekkie“, adică un „breakfast“. Brekkie e în principiu un mic dejun englezesc clasic compus din tradiționala găigană de ouă, cârnați fierți, fasole uscată cu bulion, fâșii de bacon afumat, ciuperci champignon și roșii natur – toate, calde. Le știm cu toții din călătoriile avute în Marea Britanie. Dacă ai norocul, poți să dai peste un „Egg station“, adică să ai un nenea bucătar care îți face „by request“, adică la cerere, ouă ochiuri sau un „scrambled eggs“ customizat „full option“ cu ardei, cașcaval și bacon, după gust.

Desigur că nu puteau lipsi produsele americane gen cereale și unt de arahide, dar în Australia există în plus șversiunea locală „Vegemite“. Vegemite este un fel de pastă destul de groasă (ca și prenadezul), de culoare neagră, obținută din reziduuri de drojdie de bere. Aceasta trebuie unsă pe pâine în strat extrem de subțire (eu nu am știut asta, am uns pâinea cu un strat destul de generos, iar gustul a fost insuportabil, oricum bine că lor le place).

În final, desigur nu putea lipsi „a cuppa“, adică prescurtarea de la „a cup of tea“ (o ceașcă de ceai) și, desigur, o cafea, în general nu grozavă.

După-amiază, sau cum spun ei „in the arvo“ (in the afternoon), poți servi masa „at Macca’s“, adică la McDonald’s. Sau la Hungry Jack’s. Acesta din urmă e varianta australiană a Burger King. În anul 1971, când Burger King a intrat pe piața din Australia, numele era deja folosit de o firmă din Adelaide. Prin urmare, Jack Cowin, cel care a deținut franciza Burger King pentru Australia, a decis ca restaurantele fast-food să poarte numele „Hungry Jack’s“. De asemenea, poți servi masa la KFC – aici nu au mai avut ce să prescurteze.

Între mese, te poți bucura de un snack–tradițional: jerky. Acesta se găsește pe piața australiană în trei variante: de crocodil, de cangur și de emu. Jerky este fabricat din carne macră, tăiată fâșii subțiri, deshidratată la temperatură scăzută și condimentată. Inventatorii acestui preparat sunt, de fapt, populația Quechua din America de Sud – era și normal, în acele vremuri era singura modalitate de conservare a cărnii, fiindcă nu existau frigidere.

Cum spuneam, Australia nu e deloc o țară ieftină, dimpotrivă, e chiar o țară scumpă. Orice meniu, chiar la fast-food, trece de 10 dolari australieni. Cât despre restaurante… nici nu vreau să mă gândesc. Dacă totuși ajungi într-un restaurant, merită să ceri o friptură de cangur. Da, carnea de cangur e foarte sănătoasă. Este foarte săracă în grăsimi, dar în același timp furnizează organismului vitamine și minerale.

Fiind o țară multiculturală (și plină de populație asiatică), în Australia vei întâlni la tot pasul cașcarabete cu mâncare asiatică.

De exemplu, Cairns, care este un orășel-stațiune, are o vibrantă viață de noapte. Aici găsești restaurante pe toate gusturile și cu toate specificurile: bavarez, italian, grecesc, turcesc, american și, bineînțeles, asiatic. Asiatic, chiar de toate felurile, Australia fiind împânzită de cetățeni „cu ochi oblici”, fie că aceștia provin din China, Thailanda, Vietnam, Japonia sau Filipine. Românesc nu am întâlnit, dar nu m-ar mira să existe.

În Cairns, salvarea noastră a fost Cairns Night Market. Piața de Noapte, care evident se deschide doar seara, are un food court cu restaurante ce oferă preparate internaționale. Meniurile nu erau nici aici tocmai ieftine, dar oricum cu mult sub prețurile de la restaurantele de pe faleză. Noi ne-am oprit la standul asiatic, unde cu 10 dolari australieni puteai să umpli farfuria cu orice pofteai: carne de porc, pui, creveți, inele de calamar, legume… Sau puteai savura o porție delicioasă de sushi, aproape fiecare supermarket oferea acest preparat japonez. Pe noi ne-a salvat destul de des supa instant, pe care o cunoaștem și de la noi din țară. Ieftin și bun. În paharul de plastic ai tot: tăiței, condiment și lingură. Doar de apă fierbinte mai ai nevoie și gata. „Enjoy ya meal, dig in!”, adică un fel de „Poftă bună, înfige-te!”

Pentru că am terminat de mâncat în Australia, hai să trecem la băutură – vorba românului „mâncarea e fudulie, băutura e temelie”. Ca să fiu sincer, la început când am văzut prețurile la bere (de frică, nici nu am tras cu coada ochiului la băuturile cu „cifră octanică” mai ridicată), am fost mai mult decât sigur că va urma o dietă cu ceai ca la spital. La food-court-ul de la Cairns Night Market, o bere la sticlă mică începea de la 7 dolari australieni (cam 3 euro). Ulterior însă am învins spaima, deoarece am descoperit „bottle-o”, cum spun ei prescurtat la „Bottle Shop”, adică acel „magazin de sticle” cunoscut oficial ca „Liquor store”. În funcție de stat este permisă comercializarea băuturilor alcoolice și în supermarketuri, dar eu nu am prea văzut. Și de aceea în fiecare stat există aceste magazine dedicate.

Evident că „Aussi“ sunt mari iubitori de bere. Au doar rădăcini britanice. Și dacă nu britanice, oricum sunt suficienți europeni acolo. Desigur că nu puteau lipsi mărcile internaționale europene Heineken, Carlsberg, Peroni, Becks, marca americană Budweiser sau cele asiatice Asahi și Tiger. Dar când merg într-o țară străină, întotdeauna optez pentru una (sau mai multe) mărci locale. În Cairns, berea locală este XXXX. Da, așa se numește berea locală din Queensland, un banc spune că aceia din Queensland nu știu să buchisească berea. De aceea i-au spus simplu XXXX. Dar mai sunt și alte mărci locale, toate, deosebit de gustoase: Carlton, Cooper’s, Victoria Bitter.

Desigur că vinul australian nu mai are nevoie de nicio prezentare. Prețurile însă nu sunt foarte scăzute, cu puțin noroc poți găsi un vin mai „lesne“, cum se spune la noi în Banat, care depășește 15 dolari australieni sticla. Australienii au multe podgorii, iar acestea produc vinuri delicioase.

Iar dacă nu vrei să bei ceva alcoolic, nu e nevoie musai „să te înfigi“ la o Coca-Cola. Poți alege o băutură nealcoolică locală, specifică, un ginger beer – bere cu ghimbir. Bundaberg e una dintre cele mai cunoscute mărci naționale pe piața de băuturi răcoritoare, dar poți alege și berea cu ghimbir produsă de Kirk’s, care are și ea un gust autentic.

Acum, fiindcă suntem sătui și ne-am potolit și setea, hai să vedem cu ce suvenire plecăm acasă din Australia. Cel mai important lucru înainte să optezi pentru un suvenir: unde vei continua călătoria, dacă părăsești Australia. Dacă următoarea ta destinație va fi Noua Zeelandă (cum a fost în situația noastră), fii foarte atent ce iei în bagaj. Fie că e bagaj de cală sau de mână, regulile sunt cel puțin la fel de stricte ca la intrarea în Australia. Chiar dacă îți fac cu ochiul multe suvenire, acestea nu au voie să intre pe teritoriul Noii Zeelande. Și nici acolo cuvântul „sorry“ nu e de actualitate, dacă le declari autorităților la „controlul bio“, riști doar să ți le confiște. Dacă nu le declari, riști atât confiscarea lor, cât și o amendă usturătoare.

Și acum, punctual despre suvenire.

Desigur, dacă întrebi o sută de români, vorba lui Cabral, ce suvenir să cumperi, 99 vor spune „bumerang“. Da, sunt bumeranguri de diferite forme și modele, la diferite prețuri. Și e important să scrie pe el și „returning bumerang“, adică să fie un model din acela care se și întoarce, fiindcă există modele „one way“, doar dus. Există bumeranguri începând de la câțiva dolari australieni, iar prețurile urcă până la câteva zeci de dolari. E important ca bumerangul să aibă și certificat de origine. Trebuie avut însă în vedere că la călătoria cu avionul nu ai voie cu el în bagajul de mână, deoarece este considerat armă.

Despre magneți de frigider, nu mai are rost să vorbim. Varietate mare, tot felul de modele, majoritatea „Made in China”.

Dacă te pasionează obiectele tradiționale, merită să îți cumperi un digeridoo, acel instrument muzical al aborigenilor. Există digeridoo pentru toate buzunarele. Cel mai mic costă puțin peste 10 dolari și are în jur de jumătate de metru. Dacă ești cu dare de mână și vrei unul wow, poți merge într-un digeridoo-shop unde găsești instrumente originale, lungi de 1-2 metri, pentru care va trebui însă să scoți din buzunar câteva sute de dolari australieni. Cum te descurci cu el la vamă, e treaba ta. Dacă e autentic și călătorești în Noua Zeelandă, e posibil să ți-l confiște fiindcă e „Wooden Item” și el și poate ascunde în interior niscaiva bâzdâgănii.

Dacă îți continui călătoria către Noua Zeelandă, poți duce cu tine bere și vin, dar în cantități mici. Sunt admise snacksurile și ciocolata, dar nu ai voie să duci cu tine alune, jerky (e produs din carne) sau unul dintre cele mai populare produse din această parte a lumii, mierea de manuka. Aceasta este produsă din polenul florii de manuka, un arbore indigen al cărui nume provine din limba maori, limba băștinașilor din Noua Zeelandă. Nici bomboanele de ciocolată cu nucă macadamia nu sunt admise la intrarea în Noua Zeelandă. Adică pot fi admise, dar pot fi și interzise, depinde de toanele celui care te controlează. Ai voie cu ciocolată, dar nu ai voie cu nucă. Savurează-le pe teritoriul Australiei.

Dintre produsele cosmetice care mi-au ieșit în evidență, a fost săpunul cu săruri de la Marea… Barieră de Corali. Că vorba’ceea: dacă în Iordania am cumpărat cosmetice cu săruri de la Marea Moartă, aici avem cosmetice cu specificul local. Mare să fie.

La tot pasul găsești magazine UGG. Este încălțămintea națională a Australiei, brandul lor. Actualmente, firma aparține unei companii din SUA, care are înregistrat acest brand. În Australia, UGG a început să producă încălțăminte din piele de oaie de la începutul secolului XX. Nu se știe exact proveniența numelui, unii spun că ar veni de la „ugly“, deoarece soția unuia dintre proprietari le considera urâte. Dar nu poți pleca din Australia fără o pereche de… UGG-uri.

Și fiindcă tot suntem în patria cangurilor, nu puteau lipsi suvenirele din… cangur. Jerky de cangur, blană de cangur și obiecte din…. scrot de cangur: deschizătoare de bere, portofele etc. Eu, personal, m-am abținut să aduc acasă așa ceva, îmi sunt prea dragi cangurii pentru a-i avea sub această formă în casă.

Iar dacă ai un copil acasă sau pur și simplu copilul din tine vrea un ursuleț koala de pluș, poți cumpăra unul. Așa, ca să îți aduci aminte că ai fost la Antipozi.

Cam acesta a fost reportajul meu despre Australia. Australia e o țară care mi-a plăcut, o țară civilizată, dar destul de scumpă, în care însă m-aș întoarce. Și, aș putea spune, cea mai strictă țară, când vine vorba de ce ai voie să ai în bagaj.

Așa cum spuneam, călătoria noastră a continuat spre Noua Zeelandă, despre care voi povesti într-un nou serial.

Hooroo, catch ya later Aussi! Cam așa ar suna în australiană „La revedere, pe mai târziu, Australia!”.