Acum vreo luna, va povesteam despre experienta zborului cu KLM la business class intre Romania si Columbia. Evident, e fain si interesant sa va povestesc despre zborul in lux (sau ma rog, in conditii in care ai pat sa dormi, mancare de restaurant foarte bun si alte plusuri), dar multi dintre voi calatoresc in clasa economy. Asa ca m-am gandit sa va arat si cum a fost zborul economy pe KLM sa stiti la ce sa va asteptati. Asa ca am scris acest foto-post in care sa va arat cum am zburat la economy intre America de Sud si Europa.
In primul rand, sa explic ce zboruri am avut si care au fost conditiile. La dus, am zburat pe ruta Bucuresti – Amsterdam, apoi Amsterdam – Bogota – Quito. KLM si fratiorii lor de la Air France au mai multe zboruri „in triunghi” – adica opereaza spre doua destinatii din tara spre care zboara pentru a raspunde mai repede nevoilor pasagerilor lor. In cazul Columbiei, ei zboara in triunghi Amsterdam – Bogota – Cartagena – Amsterdam (Bogota pentru ca e capitala si centrul economico-financiar al tarii, iar Cartagena este capitala turistica), in cazul Ecuadorului, triunghiul este Amsterdam – Quito – Guayaquil – Amsterdam (Quito fiind capitala, iar Guayaquil un important centru comercial fiind principalul port al tarii si poarta de intrare spre Galapagos), iar in Costa Rica, se zboara in triunghiul Amsterdam – San Jose – Liberia – Amsterdam (San Jose fiind capitala, iar Liberia se afla in peninsula Nicoya, unul din centrele turismului de litoral din tara Pura Vida). Asa ca zborul meu retur s-a desfasurat pe ruta Quito – Guayaquil – Amsterdam.
Cele mai cunoscute clase de calatorie sunt economy si business. Dar in cazul KLM, mai exista o clasa suplimentara – se numeste „Economy comfort” si este practic clasa economy, dar unde ai mai mult loc la picioare si se afla in primele randuri, intre business si economy. Iar daca esti mai inalt, mai gras, sau pur si simplu vrei mai mult spatiu la picioare sa te destinzi in cazul unui zbor de 8 – 10 – 12 ori 14 ore, Economy comfort poate fi o solutie optima daca nu esti dispus sa platesti mai mult pentru business class.
Practic, ai parte de acelasi scaun ca la economy, aceleasi servicii, aceeasi mancare, dar ai mai mult spatiu la picioare si in consecinta, scaunul se apleaca mai mult – ai 10 cm mai mult loc la picioare, iar scaunul se apleaca de doua ori mai mult decat la economy simplu. O sa ziceti ca ce inseamna 10 cm ? Nimica ? Deloc. Ei bine, am zburat si la economy si la premium economy, aia 10 cm inseamna o diferenta clara ! Pentru ca gradul de inclinare al scaunului este dublu fata de economy (+ 18 cm fata de economy). Sa fie mai clar uitati-va la poza de mai jos.
Costa mai mult „Economy comfort” ? Evident, poti sa-ti cumperi bilet din prima, dar uneori poti sa cumperi un upgrade last minute. Pretul difera in functie de cursa, dar in cazul unui zbor Quito – Amsterdam a fost de 70 euro. Dar sa revin la povestea calatoriei… Evident, foto-povestea calatoriei.
Deci sa va prezint avionul cu care am zburat. Il cheama Hadrian’s Wall si este un Boeing 777-200. Are 15 ani (sau avea la momentul zborului) si de la primul zbor a zburat pentru KLM.
Coada la check-in in aeroportul Quito. KLM / Air France (dar si TAROM) are ca program de loializare programul Flying Blue. In functie de numarul de zboruri efectuate intr-un an calendaristic cu companii din alianta Sky Team (KLM, Air France, TAROM, Aeroflot, Delta, CSA, Korean Air si multe altele), poti sa obtii diverse niveluri – silver, gold sau platinum. Daca ai nivelul Gold (cum am eu) poti sa faci check-in-ul la biroul special business class chiar daca zbori economy (si asta iti economiseste mult timp, mai ales in cazul avioanelor mari cu multi pasageri), poti sa faci controlul de securitate pe anumite culoare speciale (in Amsterdam, Paris, Bangkok si alte aeroporturi mari) si ai acces la business lounge in mod gratuit – impreuna cu o persoana cu care zbori pe respectivul zbor.
Si invitatia de a intra in business lounge – au fost 2 – una pentru Quito si una pentru Guayaquil unde aveam escala si trebuia sa ne dam jos din avion
Dar mai intai sa va prezint cum arata lounge-ul din Quito
Zona de chill
Aveau acel cocktail de creveti de care m-am indragostit in Columbia vecina (aparent, e la moda si in Ecuador)
Sushi si boabe de porumb coapte
Ceva fripturi
Si evident si ceva dulce 
Exista si un dus … te poti sa te invigorezi inainte de vreun lung zbor transatlantic
Mandria Ecuadorului – palariile de Panama. Ce am aflat in Ecuador (mai precis in Cuenca de unde provin) este ca traditional palariile de Panama au fost fabricate din niste palmieri care exista pe langa Cuenca. Dar multe au fost produse la inceputul secolului XX pentru constructorii canalulul de Panama sa se protejeze de soare. Asa ca americanii cand le-au vazut in numar atat de mare pe capetele celor din Panama le-a denumit „Panama hats”. Dar Ecuadorul incearca sa strige cat mai tare ca Panama hats sunt de fapt Ecuador hats
Imbarcarea pe culoarul business class / Flying Blue
Diferenta intre Economy si Comfort Economy in ceea ce priveste locul la picioare. Chiar se vede si se simte
Comfort economy
Loc la picioare – sub ecran exista si o priza de incarcat telefonul mobil
Programul de filme pentru zborul de Amsterdam… cateva dintre ele
Sunt sute de optiuni. Zburand insa noaptea, am tras la somn si nu m-am uitat la nimic
Primul zbor Quito – Guayaquil
Zbor scurt, snack rapid… ceva foarte olandez
Escala pe aeroportul din Guayaquil. Dintr-un motiv care imi scapa, toti pasagerii au coborat (cu tot cu bagaje de mana). Si evident, am avut acces in business lounge-ul din Guayaquil
Cartea de imbarcare
Si la Guayaquil, se vand Panama hats. Pardon, Cuenca hats
Aeroportul din Guayaquil – aerisit, modern, prietenos
Intrarea in lounge
Primul popas pentru multi – la bar
Meniul este mai putin cuprinzator ca la Quito – mai intai salate
Ce prajituri. Oricum, optiuni mai bune decat la Bucuresti
Gata, acum urmeaza zborul lung Guayaquil – Amsterdam. Zborul dureaza cam 10 – 11 ore depinde de cum iti bate vantul din spate. Oricum, nu a fost cel mai lung zbor al meu – acesta a fost Amsterdam – Santiago de Chile tot cu KLM (14 ore si jumatate)
Asa a aratat cina. Felul principal – vita cu piure
Si m-am pus la somn transatlantic – cred ca am dormit cateva ore bune
Micul dejun cu obisnuita omleta in rolul titular
Si dupa vreo 10 ore si jumatate de zbor, iata-ma la Amsterdam. Urma un tranzit lung (timp in care m-am dus prin oras) si zborul spre Bucuresti. Nu am ce poze sa va arat ca eram mort de somn. Am beneficiat de faptul ca pe randul meu nu mai era nimeni, asa ca m-am intins pe toate cele trei scaune si am dormit tun pana cand m-a trezit stewardeza ca incepuse coborarea spre Bucuresti – Henri Coanda. Nu pot sa va zic ce a fost de mancare ca ma dormit bustean. Mai bine as putea spune
