Acum, cu epidemia asta de coronavirus, se vor schimba multe prin obiceiurile noastre de călătorie, cel puțin pe termen scurt. În primul rând, nu știu câte companii aeriene vor supraviețui și dacă vor mai fi zboruri din România. Mă rog, ceva zboruri or să fie, dar, evident, din lipsa competiției și a pierderilor enorme din această perioadă, prețurile la biletele de avion nu vor fi mici. Unii susțin că, dimpotrivă, companiile vor dori să-și recâștige clientela, dar întrebarea este: câte companii aeriene, agenții de turism și hoteluri vom avea? Fără un sprijin masiv care nu se prefigurează, nu vor fi prea multe, așa că în lipsă de oferte, prețurile nu vor fi mici. Acum depinde și de cât va dura această carantină generală și totală care a dus la oprirea bruscă a economiei în toate țările lumii, dar viitorul cel  apropiat, cel puțin, nu sună foarte bine. Sunt însă convins că epidemia va trece în una-două-trei luni – evident, nu cred că întreaga omenire va aștepta până când ultimul caz din Burkina Faso va fi vindecat – în momentul în care numărul de contaminări scade, Planeta își va reporni motoarele, dar nu la viteza maximă… ci încet, încet, depinde și de cum va fi stimulată.

În turism, cred că lumea după ce a fost „închisă” în case o perioadă oarecare, o să-și dorească să iasă și să trăiască. Dar legăturile aeriene își vor reveni extrem de greu, așa că mă aștept să văd un val de turiști prin țările din jur – Ungaria, Bulgaria, Grecia… până când vom putea reveni în Thailanda, Bali sau Zanzibar. Zilele acestea, m-am gândit la unul dintre locurile foarte faine apropiate de România, dar în care m-am simțit ca în România – e vorba de orășelul Balcic și pe al său Palat al Reginei Maria.

Balcic și-a lăsat destul de mult amprenta asupra istoriei noastre. Balcic a apărut pentru prima oară în istorie ca o colonie grecească la Marea Neagră, o colonie dedicată zeului Dionisos – se numea Dionisopolis. Numele se pare că nu vine de la faptul că locuitorii erau bețivi, ci pentru că atunci când coloniștii au ajuns pe aici, marea ar fi aruncat la țărm o statuie a lui Dionisos. Acum, probabil, după secole în care au locuit într-un oraș dedicat lui Dionisos și în apropierea unor pământuri foarte roditoare pentru struguri, localnicii au devenit niște credincioși ai veselului zeu. Dar nu din această cauză Dionisopolis a intrat în istoria noastră. Cândva pe vremea lui Burebista, românii au cucerit cetăți grecești de la Marea Neagră – inclusiv Dionisopolis. Tratatele de pace se pare că nu au fost pe placul cetăților grecești, așa că s-au răsculat, cerând ajutorul vecinilor lor – bastarnii germanici și sciții iranofoni. Cu ajutorul lor, cetățile dobrogene au scăpat de romani. În vacuumul creat, a apărut și Burebista care a supus cetate după cetate – unele, de bunăvoie – i-au dat niște bani și el a plecat mai departe, altele nu s-au supus și au fost distruse, cum ar fi Aegysus (Tulcea), Histria, Odessos (Varna) și Mesembria (Nesebar). Dionisopolis a fost însă prieten cu Burebista, deoarece unul dintre fruntașii orașului, Acornion, a avut niște relații excelente cu regale dac, ducându-se inclusiv în capitala lui și chiar fiind trimis ca reprezentant al regelui dac la Pompei. În cinstea lui, orașul a ridicat o placă laudativă (o poți vedea la Muzeul Național din Sofia), mulțumindu-i pentru faptul că datorită diplomației și relațiilor sale, Dionisopolis nu a avut de suferit.

A doua oară când Balcic a intrat puternic în istoria, dar și în cultura română a fost după cel de-al doilea război balcanic, când în urma Păcii de la București, România a preluat sudul Dobrogei, o zonă locuită de turci și tătari. În ultimele câteva secole, Balcicul a fost un mic port cerealier turc (cărora li s-au alăturat tătarii, odată cu cucerirea Crimeei și sudului Basarabiei de către ruși), așa că atunci când trupele române au intrat în oraș, au descoperit un orășel cu un pronunțat caracter oriental. Cum România nu avea colonii exotice (la un moment dat, un deputat român s-a gândit să-i ceară MAE anexarea insulei Samothraki, că, deh, să avem și noi colonii). Și neavând insule în Egee, oamenii cu bani de la București au zis – wow, ce loc fain, ce exotic – moschei, clădiri albe ca în Orient… hai să facem din Balcic o Românie exotică. Regina (pe atunci, Principesa de Coroană) Maria s-a îndrăgostit și ea de acest colț de Orient. Așa că după Primul Război Mondial a construit un complex plin de farmec.

Dacă ajungi la Balcic, la prima vedere, cel puțin în zona turistică, ai senzația că ești încă în România. Peste tot se vorbește românește, peste tot se plătește în lei (mai puțin la palat, care, fiind de stat, nu acceptă decât leva). Toți ospătarii și vânzătorii de suvenire, înghețată și câte altele vorbesc românește. Cele mai multe suvenire românești pe care le-am văzut vreodată sunt la Balcic. Nu la Bran, Sinaia sau Sighișoara, ci la Balcic! Vrei suvenire cu Regele Ferdinand și Regina Maria? La Balcic găsești. Cum se cheamă unul dinte cele mai mari hoteluri din Balcic? Regina Maria! Să vă spun că dacă ne uităm puțin prin istorie, în principiu Ferdinand și Maria nu ar fi trebuit acceptați pe aici – Regele (pe atunci Principele de Coroană) Ferdinand a comandat Armata Română care a trecut Dunărea în 1913, mărșăluind până aproape de Sofia, obligându-i pe bulgari să ceară pacea (în urma căreia au pierdut Cadrilaterul, Tracia și cred că și o parte din Macedonia), iar apoi, în calitate de Rege al României, s-a aflat la masa celor care au învins Bulgaria. Deci, ar fi un dușman al Bulgariei – și totuși găsești imagini cu el peste tot.

Ce poți face în Balcic? Indiscutabil, trebuie să vezi palatul – există de fapt două părți – o grădină botanică superbă (dacă vă duceți în mai, trandafirii sunt absolut superbi) și complexul palatului – nu există doar un singur palat (construit în stil oriental cu un mare minaret, de departe zici că e moschee), ci mai multe clădiri, unele folosite de copiii Reginei, cum ar fi Principele Carol (viitorul Carol al II-lea) sau Nicolae, construite însă într-un stil balcanic – cumva, Regina a păstrat stilul arhitectural al regiunii, fără să încerce să importe stiluri din vechea Românie. Nu vă așteptați însă la palate pompoase, gen Peleș, sau la cetăți impresionante, gen Bran. Gusturile Reginei erau mult mai simpliste și naturale – interioarele palatului ei sunt aerisite, moderne și funcționale. Surprinzător este cât de mic și modest era patul ei.

Dacă aveți timp, plimbați-vă și prin oraș, prin vechiul Balcic. Ca și în cazul Sinaiei, protipendada de la București și-a construit vile în capitala de la mare a României (să nu uităm că, în perioada interbelică, existau zboruri LARES de la București la Balcic, mai ales în weekend), așa că veți descoperi niște adevărate capodopere construite prin anii ’20 – ’30. Poate vă veți aduce aminte de cartierul Cotroceni 😊.

Nu am stat niciodată în Balcic, deși la un moment dat cred că îmi voi dori să stau un weekend în Balcic, să simt atmosfera vechiului oraș (și nu neapărat în sezonul de vârf, atunci când vine ceva lume la plajă, deși nu pot spune că plaja din Balcic este cine știe ce).

Puteți opta să stați într-o stațiune din apropiere, precum Nisipurile de Aur. Personal, am stat astă-toamnă la Hotelul Prestige din Nisipurile de Aur. Puteți să citiți mai multe informații despre hotel aici –––> Hotel Prestige

Imagini Balcic

Nume romanesti, mancare romaneasca si evident bulgareasca

Oferta de nerefuzat 🙂

Complexul de la Balcic e o gradina !

Cu paraiase linistitoare

Cu degustari de vin 🙂

Iar in complex – cladiri construite in stil balcanic

Capela Reginei Maria

Iar de dormit … poti dormi la mai putin de 30 minute cu masina la Hotel Prestige Nisipurile de Aur