Ganditi-va la o tara de 164 milioane de locuitori pe o suprafata cat Transilvania si Oltenia (hai, treaca de la mine sa bagam si judetul Arges ca sa ajungi fix la suprafata Bangladeshului. Ei bine, o astfel de tara nu poate avea decat o capitala pe masura – Dhaka are astazi 16 milioane de locuitori (se putea sim ai mult, ganditi-va ca nu reprezinta decat 10% din populatia intregii tari, in lume exista tari cum e Ungaria de exemplu unde 25% din populatie traieste la Budapesta), iar tara a trecut prin razboaie, lovituri de stat, inundatii si este si una dintre cele mai sarace din Asia (e pe locul 42 din 50 deasupra unui Afghanistan ravasit de razboi, Nepal sau Cambogia). Ei bine, asta nu poate duce decat la o capital incredibil de aglomerata si la o poluare masiva – m-am uitat pe Google, desi localnicii imi spun ca Dhaka este cel mai poluat oras din lume, clasamentele gasite pe net nu o situa chiar pe primul loc, dar orisicum in top 10. Nu e nici o surpriza ca toata lumea tuseste pe strada – chiar si fara nici un caz de corona.

Am ajuns in Dhaka pe la 5 dimineata. Era intuneric bezna, asa ca nu am putut avea o imagine foarte clara asupra cat de mare e orasul. Aveam sa-l descopar cand zburam inapoi din delta si la decolarea spre Istanbul. Dhaka este impartit in cel putin 2 zone, ma rog acestea fiind principalele zone prin care am misunat– una bogata, cu blocuri, cu unele cartiere posh, cluburi pentru expati, un soi de oaza occideintala in Dhaka (cea Nordica) si vechia Dhaka, cu cladiri de cateva zeci de ani, stradute inguste si imbarligate, ambuteiaje legendare ale ciclo-ricselor sau tuk-tukurilor, dar si un centru commercial de prim ordin, practic un soi de bazar. Tot aici, se gasesc si destul de putinele obiective turistice clasice a orasului.

Daca tu nu vei gasi prea multe obiective turistice, atunci calatorul strain in Bangladesh este el insusi un obiectiv turistic – vrei sa te simti un mega-star ? Plimba-te prin Dhaka. Toti ochii te vor urmari si numerosi fani ad-hoc te vor ruga sa faca selfie-uri cu tine – baieti, fete, tineri, in varsta, nu conteaza ! Toti isi vor dori selfie-uri cu tine. Am inteles ca statutul de mega-star oricarui calator strain exista din vechime, de dinainte de a aparea aparatele de fotografiat digitala si telefoanele cu camera… oare cum se pozau atunci ?

Dar s-o luam metodic

Cum ziceam, zona Nordica e o zona cu staif – hoteluri de lux, restaurante de bun gust. Chiar si o cofetarie foarte faina – Sweets of Bengal unde prajiturile erau etalate ca la muzeu. Un alt punct important ce poate fi executat in Dhaka Nordica este shopping-ul. Paradoxal, dar preturile in Bangladesh nu sunt chiar foarte joase, mai ales in cee ace priveste mancarea (poate doar daca sari in masina si faci vreo 2 ore pana la iesirea din oras). Exista insa doua lucruri care chiar merita sa-ti cumperi – perle si haine de firma. Despre perle nu pot spune prea multe – inteleg ca prin zona se fac niste perle roz nemaipomenite, dar despre haine explicatia este clara – Bangladesh este al treilea producator mondial de haine din lume dupa China si Vietnam, majoritatea expatilor care traiesc aici fiind managerii marilor retele de magazine care urmaresc calitatea productiei. Ei bine, din toate milioanele de haine care se produc aici an de an, o mica frantura ramane si in Bangladesh si se vand la o frantura din preturile din occident – vrei Burberry, H&M, Zara, Gucci, Adidas si cate sim ai cate. Da, le gasesti in magazinele din Dhaka. Si sa stiti ca nu sunt limitate doar pentru expatii bogati sau turistii rataciti din greseala prin Bangladesh. O sa vedeti tricouri si pantaloni de firma pe foarte multi localnici, chiar si pe soferii de tuk-tuk – in plus, marea majoritate a localnicilor acorda o foarte mare atentie imbracamintii – exceptand cei care depun o munca fizica intense (gen caratorii de marfuri), toata lumea este foarte bine imbracata si toate hainele sunt remarcabil de curate. Spre deosebire de India…

Nu va asteptati sa gasiti mall-uri pompoase. Nu sunt. Cele mai apropiate mall-uri pompoase le gasiti la Bangkok. Aici, veti gasi haine in magazine mici, uneori aratand a mici depozite – dar sunt cu adevarat niste pesteri ale lui Ali Baba.

Un alt loc favorit al expatilor sunt asa-numitele cluburi. Moda vine de la cluburile englezesti – cu membri care se intalnesc pentru diverse activitati. Exista aproape o duzina de cluburi – German Club, Dutch Club, Canadian Club, etc, etc. Am fost si eu intr-unul, mai precis in German Club – nu puteam intra decat invitat de un membru al clubului (dar, fiind European, asta nu a fost o problema), iar inauntru puteai gasi terenuri de tenis, piscina, un restaurant cu mancare internationala (dar si locala) sim ai ales alcool ! Bangladesh este o tara islamica si desi alcoolul nu este chiar interzis, nu il gasesti chiar pe toate gardurile, dimpotriva.

Dar sa ies din oazele occientale ale Dhaka sis a o iau spre sud. E o experienta sa mergi din Dhaka Nordica in Dhaka sudica – faci chiar si doua ore, tarandu-te de-a dreptul printr-un fluviu de masini, camioane, tuk tuk-uri (soc si groaza, sunt electrice, nepoluante !), ciclo-ricse colorate (nu prea mai gasesti prin India, dar Bangladesh-ul este plin – niste mici trasuri, trase de un nene care da la pedale). In Dhaka nu trebuie sa te grabesti si nu trebuie sa ai o ora fixa. Pentru ca traficul nu e trafic, ci parca e un balaur de fier care se taraste linistit de-a lungul soselelor. Da, exista un plan sa se construiasca un soi de metrou aeriana, un Sky Train – chiar am si vazut piloni ici si colo, dar viteza de executie se ia la lupta directa cu metroul de Drumul Taberei – constructia a inceput in 2016 si prima linie ar trebui sa fie gata in 2026. Mai realist, poate in 2036.

Dhaka de sud este insa pentru mine sufletul orasului. Este acea Dhaka nebuna, sturlubatica, aglomerata, colorata, agitate pe care o asteptam. Daca prin nord, am mers complet ermetizat intr-un 4×4 sound proof, prin sud am mers pe jos si cu ricsa. Am fost la sarbatoare Holi – Holi sau “sarbatoarea culorilor”. Este o sarbatoare hindusa, dar in Bangladesh, circa 8% din populatie sunt hindusi (erau mai multi, dar au fugit la Partitie sau Independenta) si au aceleasi obiceiuri ca cei din India. Holi este o sarbatoare imensa in India (probabil una dintre cele mai mari dupa Divali, sarbatoarea luminilor) si evident nu putea sa o ratez in Bangladesh, unde era doar un mini-Holi.

Primul popas la templul hindus din centrul vechi – dup ace am vazut zeci si sute de temple hinduse la viata mea, nu pot spune ca e o minune a arhitecturii, in schimb curtea interioara era plina de oameni care isi dadeau pe fata cu diverse culori – unii isi creasera niste adevarate opera de arta, altii, dimpotriva, cum a iesit, dar toata lumea vesela si incantata. Am mers apoi pe jos sub privirile uimite ale locanicilor musulmani (pentru care holi evident, nu inseamna nimic) pana pe una din principalele strazi comerciale ale centrului vechi – Hindu Street unde toate micile magazine sunt detinute de hindusi, unde de asemenea, sarbatoarea culorilor continua cu poze, selfie-uri, rasete si vopsit pe fata sau pe tricou (tricoul purtat a fost total compromis, asa ca l-am lasat in Bangladesh).

Am avut parte si de un tur de o zi in Dhaka cu un ghid profesionist – era parte din turul oferit de cei de la Nijhoom Tours care mi-a aranjat circuitul in delta… in program a fost si un tur de o zi prin Dhaka.

Ce e de vazut ca turist in Dhaka – in primul rand strazile alea fascinante, pline cu oameni, carand poveri enorme sau carduri, carduri de ciclo-ricse, bazarurile pline de culoare. Pentru un fotograf, vechea Dhaka este un paradis de figuri, de oameni, de haine, de culori, de haos. Da, este haos, un haos pe care cu greu il intalnesti (posibil doar in Cairo sau Delhi). Dar daca esti atent si driblezi toate piedicile, te strecori cu greu printre biciclete si baxuri vei descoperi vibratia unui oras cum altul nu e.

Am fost la fortul Lalbagh – hai sa zicem un mic Taj Mahal al Bangladeshului. Construit de un print trimis ca guvernator al Bengalului de un imparat mogul, acesta s-a apucat sa-si construiasca o resedinta care sa-I aduca aminte de spectaculozitatea palatelor de acasa. A fost rechemat de taica-su la Delhi si a lasat managementul Bengalului unui general caruia la cativa ani i-a murit fiica. Considerand ca fortul Lalbagh este un loc blestemat, a oprit maretul santier, privand Bangladesh-ul de un palat de tip Red Fort (din Agra sau Delhi). Astazi este o gradina imensa, bine mentinuta, o adevarata oaza de liniste in nebunia din Old Dhaka. Exista cateva cladiri in stil Mughal, dar magia locului vine mai degraba din tranchilitatea locului si doar partial din frumusetea arhiteccturala a cladirilor.

Am fost la Star Mosque, o moschee destul de marisoara (fara a fi monumentala), ascunsa undeva prin paienjenisul strazilor din Dhaka veche. Construita la inceputul secolului XIX de un negustor bogat caruia i-au cazut cu tronc niste faiante aduse din China si Japonia. Ati vazut vreo moschee impodobita cu faianta reprezentand muntele Fuji ? Ei bine, in Dhaka o gasiti ! Dar in ciuda unor elemente hai sa le zic putin cam stranii, Star Mosque este faina. Stiu, puritanii arhitecturii ii vor gasi multe hibe (o aripa noua a fost construita acum vreo 30 ani fara prea multa legatura cu originalul, minunatele faiante de la intrare sunt strapunse de furtunele aerului conditionat, dar este o moschee in care chiar m-am simtit bine

Palatul Roz – Ahsan Manzil – este poate cea mai impozanta structura istorica a orasului (cea mai mare si impresionanta cladire este Palatul Parlamentului in care s-au pompat niste miliarde bune pe vremea Indepedentei) si a fost resedinta nawabului de Dhaka. Construita intr-un soi de stil indo-sarazin atat de iubit de englezi (multe exemple le gasesti la Mumbai). Cladirea este cu adevarat impresionanta si a luat destul de mult timp sa fie construita (Asia de Sud este cunoscuta pentru cladirile fastuoase, nu pentru viteza de constructive). Dupa decenii intregi, palatul a fost finalizat in 1872, fiind fala intregului Bengal. Nu a durat prea mult pentru ca un uragan care a devastat intreaga Dhaka a distrus partial si maretul palat a trebuit sa fie reconstruit… dar familia nawabului a trecut prin mari probeme economice si la un moment dat pur si simplu nu a mai avut bani sa intretina imensa cladire – a inceput sa inchirieze din ea si la un moment dat a ajuns adapost pentru oamenii strazii, o ruina. A fost preluata de govern in anii 50 care a alungat cersetorii din cladire si au refacut-o, aici fiind un muzeu care spune povestea ultimelor secole ale Bangladeshului – cu un focus pe secolul XX care a culminant cu Independenta.

Am mers cu o barca pe raul Buriganga, un adevarat fluviu, practic coloanal vertebrala a orasului – este atat de lat incat pot ajune inclusiv nave maritime aici… Da, si pe apa ca si pe pamant este haos – barci de toate formele si dimensiunile care sunt permanent intr-o miscare browniana, dar atat de fascinanta….

Am parasite seara Dhaka cu una din celebrele The Rocket – vase cu zbaturi (acum vreo 20 ani, le-a pus ceva motoare diesel) care asigura transportul public pe fluviile Bangladesh-ului. Era una din experientele care erau musai pe lista… Dar despre aceasta experienta va voi povesti intr-un alt episode.

Am fost in Bangladesh cu sprijinul Turkish Airlines, compania aeriana care zboara spre cele mai multe destinatii dintre toate companiile aeriene ale lumii, fiind una din marile companii globale care opereaza si la Dhaka, capitala Bangladeshului.

Imagini Dhaka

Aici gasesti numai toale de firma 😉

Perle de Bangladesh

Sweets of Bengal – zici ca e o expozitie

Tuk tuk electric

Multi-colorul Holi 🙂

Hindu Street in plina sarbatoare a culorilor

Culori de Holi

Cuplu de Holi

Asa se face aprovizionarea in Old Dhaka

Oaza de expati – German Club

Tocmai Bangladesh-ul anuntase primele 3 cazuri de corona virus

Mult prea fastuosul Parlament al Bangladeshului

Transportul in comun din Dhaka

Prin centrul, inca transportul in comun foloseste astfel de atelaje. Da, e transport in comun, nu de distractie !

O formatie de muzica traditionala se pregateste de nunta 🙂

Let’s swing again 🙂

Fortul Lalbagh

Salutari din Dhaka !

Cu taxiul prin Old Dhaka 🙂

Ambuteiaj de ciclo-ricse prin meandrele vechiului oras

Imagini frecvente

Star Mosque

si interior

Pe vremea cand Bengalul era una dintre cele mai prospere regiuni ale lumii, aici au venit si negustori armeni – care si-au construit evident, o catedrala 🙂

Buriganga – coloana vertebrala a orasului

Nu prea sunt poduri care leaga cele doua maluri, asa ca se traverseaza cu barca

Imagini de pe fluviu

Pink Palace

Dhaka – orasul cu cel mai prost trafic din lume