Dacă ajungi în Africa, pe lista scurtă a obiectivelor trebuie musai să fie o vizită la un trib. Aşa că, dacă e musai e musai. Am avut oportunitatea să ajungem la rezervaţia tribului Shangana, vizită pe care aş considera-o una din “cireșele de pe tort“în Africa de Sud. Shangana Cultural Village este o rezervație unde își duc veacul cei din tribul Shangaan, parte a populației Tsonga. Această populație tribală trăiește în sudul Mozambicului dar și în provinciile sudafricane Limpopo și Mpumalanga. La intrarea în rezervaţie, după ce am dat o raită prin câteva căsuţe unde erau expuse suveniruri tradiționale, am fost invitați într-un fel de amfiteatru pentru a urmări un spectacol tradiţional. Înainte de a începe spectacolul de dansuri şi cântece specifice a venit să ne salute chiar căpetenia tribului, evident de culoare, îmbrăcat tradiţional şi sprijinit într-un toiag. Că doar spectacolul nu putea să înceapă fără “il capo di tutti capi“.“Căci moşneagul ce priveşti, nu e om de rând“, el e căpetenia tribului Shangana.

După terminarea spectacolului tradiţional tipic african (mie sincer mi-a plăcut foarte mult, am simţit “The spirit of Africa“ în inima mea) a fost intonat imnul naţional al Africii de Sud, timp în care toată lumea inclusive căpetenia tribului s-a ridicat în picioare..

Vizita a continuat apoi cu un tur al satului tradițional. Pentru început ne-am întâlnit cu o cucoană care era şi vraciul tribului, un fel de “medic de familie bun la toate“. Vraciul tribului are rolul de a stabili empiric diagnosticul dar şi de a oferi tratament. Mă rog, stabilirea diagnosticului se făcea cam după principiul “datului în bobi“. Avea un pumn de oase, scoici, pietre de domino, zaruri pe care le arunca pe masă și stabilea diagnosticul prin citire spiritual, poate mai exact decât un RMN.

Dar foarte interesante mi s-a părut prezentarea medicinii tradiționale a tribului Shangana. Desigur că timpul a fost destul de limitat dar mai jos câteva dintre plantele folosite la tratarea diferitelor “beteşuguri“:

• Cartoful african sălbatic se fierbe câteva minute iar lichidul obținut are efecte pozitive asupra curățării vaselor de sânge dar și efecte de detoxifiere a organismului. Este impropriu numit cartof, doar datorită asemănării cu cartoful pe care îl cunoaștem. Datorită conținutului în antioxidanți se spune că este un remediu bun pentru artrită, epilepsie, diabet, cancer de prostată și infecții urinare
• Pulberea din rădăcina arborelui african de lapte se trage pe nas iar apoi datorită strănutului se elimină mucusul – efecte foarte bune în durerile de cap provocate de sinuzită
• Frunza de Aloe Vera cunoscută pentru efectul ei benefic la tratarea rănilor și arsurilor mai are și alte efecte pozitive: pentru copiii care refuză să renunţe la alăptarea de la sânul mamei dar și pentru cei care îşi rod unghiile, seva amară de Aloe Vera aplicată la locul potrivit îi face să renunțe
• Mărul sălbatic african, foarte toxic se folosește pentru combaterea durerilor dentare. Nu pe cale orală, el fiind un fruct din familia cartofului, extrem de toxic. Dar este ars iar fumul rezultat are efect analgezic
• Ghimbirul cunoscut și ca “Viagra africană“ nu putea lipsi din portofoliul vraciului

În continuare am explorat mai mult viața tribului Shangana dar și a familiei căpeteniei. Șeful de trib ne-a prezentat apoi locuințele lui. Toate clădirile sunt din pământ roșiatic, culoarea caracteristică solulului. Casele au pereții rotunzi (îmi aduc aminte de bancul cu casele rotunde construite ca să nu se vorbească pe la colțuri) și sunt acoperite de rondavele, acoperișuri conice din materiale vegetale specifice caselor africane

Şi acum câte ceva despre convieţuirea în trei sau în patru. Fiindcă şeful de trib are voie până la 3 neveste. Păi în primul rând: şeful de trib are propria sa casă. Unde intră doar el, e șeful de trib, nu se discută. Iar şeful de trib fiindcă e căpetenia are şi casa secretelor, o altă casă unde intră din nou doar el.

Fiecare soţie are propria ei casă (căpetenia tribului pe care am cunoscut-o avea doar două soții dar vorba unui slogan publicitar mai vechi “Viitorul sună bine“). El putea să meargă la ele în vizită când dorește, ele niciodată nu aveau voie să meargă la el. Interesantă și procedura implementată: după căsătoria cu prima soție, aceasta avea drept de veto asupra următoarei soții. Adică ea hotăra dacă e de acord sau nu cu aceasta. Ba mai mult, avea dreptul să îî aleagă următoarea soție care putea fi sora ei sau putea fi altcineva. O a treia casă era rezervată pentru cea de-a treia soție dar așa cum spuneam mai devreme, actuala căpetenie de trib avea la acel moment doar două.

Acum despre casele copiilor: o casă era a fetelor (a tuturor, indiferent cu care dintre soții erau concepute). De la patru la cincisprezece ani acestea locuiesc împreună într-una din case. Altă casă era a băieţilor – la fel, toţi băieţii locuiau în aceiaşi casă. Nu conta cu care dintre soţii erau concepuţi dar cel mai important lucru era faptul că acea casă a băieţilor să fie lângă poarta de intrare proprietate deoarece ei erau responsabili cu asigurarea securităţii proprietăţii.

Desigur că și oaspeților trebuia să li se asigure o locuință, aşa că exista şi casa oaspeţilor.

Desigur că trebuia să existe și bucătăria. O altă clădire era bucătăria iar în podul clădirii erau depozitate grânele care erau uscate în permanenţă de fumul rezultat de la sobă.

Erau multe case dar nu şi multe camere, practic fiecare casă era în sine o singură încăpere.

Până la urmă ajungem tot la vorbele lui Nenea Iancu: “Două la prefectură, două la primărie, una la şcoala de fete“: casele erau repartizate: trei la soţii, două la copii, două la căpetenie şi una la oaspeţi. Plus bucătăria.

Alte curiozităţi: pe vremuri fetelor le era interzis să consume carne de pui, acum însă tradiția s-a perimat. Servesc la masă orice le pică bine, alături de căpetenia tribului.

Foarte interesantă și situația în care unul dintre soţi moare: dacă e una dintre soţii, șeful de trib poartă o pălărie neagră timp de șase luni, apoi își alege altă soție. Evident “aprobată“ de cealaltă soţie. Dacă moare șeful de trib, soțiile trebuie să poarte haine negre și să aibe capul acoperit cu ceva de culoare neagră timp de un an de zile după care nu au voie să se recăsătorească decât cu un frate al defunctului. Sau dacă nu, măcar cu un nepot al acestuia.

Vizita tribul Shangana

La shangana

Colectia de masti traditionale

Spectacol dansuri

The boss

Razboiul de tesut varianta shangana

La bucatarie

Hai noroc, sa bem o bere, sa spunem la revedere

The chefs

Pofta buna la mancare de omizi de mopan 🙂