Distribuie articolul:

Sa urmam in continuare calatoria lui Eugen prin Africa de Sud, printr-o extrem de variata Africa de Sud – mai intai printr-una dintre cele mai pitoresti regiuni ale tarii numita “Panorama Route”, apoi intr-una dintre cele trei capitale ale tari – Pretoria si in final, in iconicul Soweto, township de langa Johannesburg de unde au provenit doi laureati ai Premiului Nobel pentru Pace, centrul luptei anti-apartheid.

”Panorama route” și Marile Canioane… ale Africii de Sud

Una din cele mai spectaculoase peisaje din Africa de Sud au fost cele de care am avut parte pe pe celebra “Panorama route“, atunci când ne-am îndreptat din regiunea Mpumalanga spre capitala Pretoria. Parcul Național Blyde River Canyon este un loc divin. Așa divin incât prima oprire a fost la așa numita ”Fereastră a lui Dumnezeu”. Este un punct de belvedere de unde poți admira privind în valea adâncă de 900 de metri frumusețea acestor locuri. Pe noi se pare că Dumnezeu ne-a considerat păcătoși fiindcă am avut parte de o ceață densă. Totuși am putut savura cât de cât natura exotică și pădurea tropicală care dau un farmec special acestui peisaj muntos.

Am continuat călătoria noastră către ”Bourke’s Luck Potholes”, adică ”Puțurile Norocul lui Burke”. Sunt formațiuni carstice deosebit de interesante rezultate din eroziunea stâncilor de către râul Treur aflat la confluență cu râul Blyde. De ce se numește acest ansamblu ”Puțurile Norocul lui Burke” ? Păi formațiunile rezultate în urma eroziunii arată ca niște puțuri cilindrice uriașe. Iar cine e norocosul Burke ? E vorba despre Thomas Burke, un prospector care a prezis că aici s-ar găsi zăcăminte de aur. Dar s-a înșelat așa că numele mai potrivit ar fi fost ”Bourke’s Unlucky Potholes”, adică ”Puțurile nenorocoase a lui Bourke”.

Nu departe de această minune a naturii se află Blyde River Canyon. Acesta se află în partea de nord a ansamblului muntos Drakensberg adică a Munților Scorpiei. Canionul râului Blyde are o lungime de 26 de kilometri și o adâncime de 800 de metri fiind cel de-al treilea canion ca mărime de pe glob după Marele Canion din SUA și Canionul râului Fish din Namibia. Datorită vegetației luxuriante canionul este cel mai mare canion ”verde” de pe planetă – este fără doar și poate una din cele mai frumoase minuni ale naturii de pe continental african. În acest canion superb ”cireașa de pe tort” sunt ”cele trei Rondavele”. Acestea sunt trei piscuri cilindrice cu vârfuri conice alături de un alt pisc cu vârful plat. Ele au primit acest nume deoarece se aseamănă foarte mult cu acoperișurile conice ale caselor africane care se numesc chiar așa. Numele piscului plat a fost dat în memoria unui șef de trib din secolul al XIX-lea iar ”cele trei Rondavele” poartă numele celor trei soții ale acestuia.

Capitala oficială Pretoria și împrejurimile

Iată-ne ajunși în capitala oficială a Africii de Sud, Pretoria. Așa cum spuneam și la începutul articolului, Pretoria este una din cele trei capitale ale țării, capitala administrativă. Orașul a fost fondat la jumătatea secolului al XIX-lea de către Marthinus Pretorius, primul președinte al Africii de Sud. Aflat la 50 de kilometri nord de Johannesburg, orașul are o populație de aproximativ 750.000 de locuitori.

Am făcut prima oprire la Union Buildings unde se află clădirile guvernamentale dar și clădirile administrației prezidențiale. Clădirile poartă numele de ”Union Buildings” deoarece acestea au fost finalizate în anul 1910 odată cu înființarea primei Africi de Sud unite, cunoscută ca și Uniunea Africii de Sud. În fața clădirii guvernamentale tronează statuia înaltă de 9 metri a lui Nelson Mandela. De aici am avut o panoramă frumoasă asupra capitalei.

Dacă ai timp merită să intri în casa fostului lider bur și președinte al Africii de Sud, Paul Kruger. Casa cunoscută actualmente ca și “Kruger House“ a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea fiind printre primele electrificate. La construcție s-a folosit ciment amestecat cu lapte, nu cu apă pentru o rezistență mai bună. Paul Kruger a locuit aici până în anul 1900 când britanicii au ocupat Pretoria, cu patru ani înainte de a muri.

Așa cum spuneam și la începutul articolului, nu este foarte ”safe” să mergi la pas prin orașele din Africa de Sud, în special prin orașele mari. E bine să nu ai la tine bani, telefon și bijuterii. Un loc important al capitalei dar în același timp destul de nesigur este piața principală a orașului, Church Square, tradusă prin ”Piața Bisericii”. Aici se află clădirea Primăriei, cea a Teatrului Muzical, clădirea Poștei, a Curții Supreme de Justiție, clădirea Băncii Naționale dar și sediul uneia din cele mai cunoscute cafenele din Africa de Sud, Cafe Riche. Din păcate, la începutul lui 2019, după 25 de ani de funcționare, singura cafenea sudafricană din topul British Telegraph și-a tras obloanele. Nu a dus niciodată lipsă de clienți dar clădirea în care funcționează este patrimoniu național și necesita restaurare urgentă. În mijlocul pieței se află impunătoarea statuie a lui Paul Kruger, ”Oom Paul” cum îi spun ei, adică ”Unchiul Paul”.

În sudul capitalei se află Voortrekker Monument, un fel de altar al recunoștinței destul de asemănător cu cel din Melbourne. Ideea i-a aparținut lui Paul Kruger, fostul președinte al țării. Numele în limba afrikaans sau olandeză înseamnă ”Monumentul Înaintașilor” sau ”Monumentul Pionierilor” sau ”Monument deschizătorilor de drumuri”. Prin acest eficiu s-a dorit comemorarea populaţiei olandeze, a celei afrikaans care a părăsit zona Cape Town la jumătatea secolului al XIX-lea datorită administraţiei britanice. Monumentul construit pe un deal a fost finalizat în anul 1949. Acesta are 40 de metri înalţime iar fiecare latură a sa are 40 de metri. Pe fiecare perete se găseşte marmură sculptată cu scene care evocă plecarea înaintaşilor spre centrul Africii de Sud. Însă punctul forte este cenotaful pe care scrie ”Ons vir Jou, Suid-Afrika”, în traducere din limba afrikaans ”Suntem pentru tine, Africa de Sud”. În fiecare an, pe 16 decembrie la ora 12, o rază de soare luminează inscripţia de pe cenotaf. 16 decembrie este ziua bătăliei de pe ”Râul Însângerat”, bătălia dintre aproape 500 de înaintaşi conduşi de Andries Pretorius, fiul lui Marthinus Pretorius şi 10.000 de băștinași Zulu. Cenotaful reprezintă un mormânt simbolic dedicat înaintaşilor.

Am părăsit capitala Pretoria pentru a merge într-una din cele mai autentice vizite. În Soweto. Soweto este un ”township” lângă Johannesburg. Iar când spui ”township” desigur că te gândești la un loc unde își duce veacul populația de culoare. Da, a fost un oraș de sine stătător dar actualmente face parte din Johannesburg fiind o suburbie a celui mai mare oraş sudafrican. Soweto a apărut în anii 1950 ca localitate pentru cetăţenii de culoare care munceau în Johannesburg. Numele provine de la SOuth WEstern TOwnship şi are actualmente undeva pe la un milion şi jumătate de locuitori. Trei sferturi dintre locuitori fac parte din populaţiile Zulu, Sotho, Tswana şi Tsonga. Aici simţi cel mai bine spiritul Africii datorită atmosferei africane oferite de populaţia de culoare. Până nu demult zona era evitată de turişti tocmai datorită securităţii, astăzi se pare că situaţia s-a mai reglementat fiind un loc destul de ”safe”.

Poate nu sunt multe de vizitat în Soweto dar sunt câteva locuri cu însemnătate. De exemplu ”Muzeul Hector Pieterson”, muzeu dedicat unui elev de culoare care a murit în timpul revoltei din anul 1976 când a fost acea ”Răscoală de la Soweto”, copii și tineri protestând împotriva introducerii limbii afrikaans în şcoli. Ce-i drept, acel loc este emoționant și îți dă fiori dar din păcate face parte din categoria muzeelor tip Buchenwald, Auschwitz și Hiroshima pe care din nou îmi place să le vizitez.

Acum sincer: mie Soweto mi-a mers la suflet și mi-a plăcut foarte mult pentru că aici am simţit cu adevărat Africa, deoarece era plin de populaţie de culoare pe străzi. Spiritul Africii l-am trăit şi datorită picturilor murale tradiţionale. Pe străzi populaţia de culoare dansa şi cânta.

Un loc din Soweto încărcat de istorie este casa lui Nelson Mandela. Mi-a mers la suflet iar pentru suma de 3 euro intrarea recomand tuturor vizitarea acestui ”lăcaș simbolic” al Africii de Sud. Aici a locuit Nelson Mandela din 1946 până la arestarea sa în anul 1962. Pe faţada casei situată în cartierul Orlando West, pe strada Vilakazi la numărul 8115 se mai pot vedea și astăzi urme de gloanţe. Casa în sine nu e foarte mare, a fost renovată în anul 2008 dar conţine obiecte şi mobilier din perioada în care Nelson Mandela a locuit aici. Deşi după eliberarea sa la începutul anilor 1990 el a exclamat ”Am ajuns acasă în sfârşit”, după 11 zile el a părăsit pentru totdeauna acest loc. Din cei 95 de ani pe care i-a trăit, 27 i-a petrecut în puşcărie. Iar cu toți acei 27 de ani petrecuți după gratii, a avut trei soţii, cu ultima soţie fiind căsătorit în ultimii 15 ani de viaţă. Cu primele două soții a avut cinci copii.

Destul de interesant faptul că unul din simbolurile oraşului sunt”Turnurile din Soweto” cunoscute şi ca turnurile centralei de termoficare Orlando. Ele au fost un fel de ”CET” pentru Johannesburg. Turnurile folosite în a doua jumătate a secolului al XX-lea sunt astăzi un simbol al oraşului nu doar datorită picturilor (apropo, unul este un mega-panou publicitar iar celălalt este cea mai mare pictură murală din Africa de Sud) cât şi datorită faptului că astăzi turnurile dezactivate sunt folosite de pasionaţii de bungee jumping şi alte sporturi extreme.

Şi tot aici, lângă Soweto se află şi Soccer City, stadionul unde a avut loc finala Campionatului Mondial de Fotbal din anul 2010. Stadionul a fost construit la sfârşitul secolului al XX-lea fiind botezat ”calabash”, în traducere ”bostanul” datorită asemănării cu cunoscuta tigvă.