Sinca Noua, Tara Fagarasului

Trebuie s-o spun inca de la inceputul acestui serial. O parte din radacinile mele se trag din Tara Fagarasului. Mai precis, bunica mea materna s-a nascut in satul Ludisor, un satuc aflat la vreo 12 km de Fagaras in directia muntilor. Aici, mi-am petrecut o parte din vacantele scolare. Este o zona pe care am batut-o pe jos, cu bicicleta si ulterior cu masina. E o zona in care ma simt ca acasa. Este o zona minunata, o campie inalta, parca pusa cu mana intre impresionantii Munti ai Fagarasului care rasar brusc din campie si mai molcomele dealuri ale Oltului. Este o zona manoasa, udata de numeroase paraie venite din munti (si care pe vremea lui Ceausescu fusesera secate pentru nu mai stiu ce obiectiv industrial falimentar), o zona cu oameni muncitori, o zona cu oameni buni. Dar si o zona unde traditiile sunt mentinute indiferent de generatie. Aproape la fiecare masa, inainte de a ne infrupta din merinde am avut parte de o rugaciune, iar duminica, oamenii continua sa se imbrace in “straie de duminica” – de multe ori costume traditionale si sa mearga la biserica – loc nu numai de rugaciune, ci si de socializare. Am fost in multe locuri in Tara Fagarasului, dar pot spune ca si asa, acum intr-un weekend prelung (am plecat vineri de dimineata din Bucuresti si m-am intors duminica seara) am descoperit numeroase locuri in care n-am calcat niciodata.

Din nefericire, Tara Fagarasului nu este perceputa ca o destinatie turistica de prim ordin. Majoritatea dintre noi au auzit de Muntii Fagaras si soseaua sa spectaculoasa Transfagarasanul (care a devenit cu adevarat faimoasa dupa un reportaj al BBC) si eventual de Cetatea Fagarasului. Daca treci prin zona, eventual opresti la cetate si cam atat. Manastirea de la Sambata de Sus este cat de cat cunoscuta, dar mai ales de credinciosi (Arsenie Boca a fost aici pentru prima oara staret in 1942 – la Prislop avea sa fie staret mai tarziu, in anii 50). Aici, de hramul manastirii – Sfanta Maria Mare pe 15 august vine cam toata Tara Fagarasului si nu numai. Am prins momentele din anii 80 cand datorita penuriei de benzina si a numarului limitat de masini, se venea cu care trase de cai sau chiar drigane (bivoli) in pelerinaj.

Dar Tara Fagarasului nu se limiteaza doar la munti si cetate (eventual, manastire). Tara Fagarasului are mult mai multe locuri care merita descoperite – atat istorice, cat si unde inca sunt respectate traditiile multi-seculare, atat panorame de vis, cat si experiente hai sa zic mai active (te-ai da cu caiacul pe Olt ? Da, se poate. Exista chiar si un parc de aventura la Dragus, nu departe de Sambata si chiar si o partie de schi putin cunoscuta pentru incepatori tot pe langa Sambata). Tara Fagarasului poate fi o destinatie de vacanta propriu-zisa si indiscutabil vei avea ceva de facut sau de vazut de dimineata pana seara timp de o saptamana, inca si mai bine.

Ce mi se pare de asemenea senzational este faptul ca oamenii din comunele si orasele Tarii Fagarasului s-au si organizat intr-o asociatie (da, vreo 20 si ceva de comune plus cele doua municipii din zona – Victoria si Fagaras) pentru a promova Tara Fagarasului. Acum se lucreaza la o pozitionare si la comunicare (cu logo, cu tot ce trebuie) si au inceput si calatoriile de promovare cu reprezentanti mass-media si social media. Vor fi invitati si agenti de turism, iar obiectivul declarat este ca Fagarasul sa fie recunoscut drept Destinatia Anului 2020. Pentru mine, a fost destinatia anului 1984, 1993, 1998, 2001 si practic al fiecarui an in care am revenit la Fagaras, asa ca indiscutabil este Destinatia Anului 2020, dar cu siguranta si al Anului 2021. Si au fost putini ani in care nu am ajuns in Tara Fagarasului deloc. Chiar si o zi si tot am ajuns :).

Parca simbolic, Tara Fagarasului a fost primul loc in care am calatorit dupa carantina. Practic din 17 martie de cand am aterizat pe aeroportul Otopeni revenind din Bangladesh si pana pe 2 iulie cand am pornit spre Fagaras nu am mai iesit din Bucuresti. Nu am iesit prea mult nici din casa – doar prin cartier. Din 16 martie nu am mai calcat in vreun restaurant (si asta se intampla la Dhaka, Bangladesh) sau in vreun mijloc de transport (oricat de mult urasc sa conduc si prefer metroul in Bucuresti, am mers doar cu Skody care s-a mirat si ea de ce o “deranjez” asa de mult). Asa ca aceasta excursie alaturi de alti bloggeri spre Tara Fagarasului a fost “un nou inceput”. Sau “A New Hope” (fanii Star Wars stiu ce inseamna asta :)). Trebuia sa merg inca din iunie, dar n-a fost sa fie. Dupa un an de seceta crunta, iata ca luna iunie a venit cu ploi si am amanat de doua ori din cauza de vreme proasta. Si in fine, desi prognoza meteo nu era deloc favorabila, am plecat la drum si cineva ne-a ocrotit – am fost plouati doar cand ne-am mutat de colo, colo cu masina, deci nu ne-a afectat deloc… si uneori jocul norilor a fost atat de interesant.

Dupa ce ne-am urcat in microbuzul trimis de cei de la Asociatie, am descoperit ca nu e chiar asa de greu sa mergi vreo 4 ore cu masca pe fata – asa ca pot sa zbor in curand :). Ne-am mai oprit din cand in cand (daca am ratat rapita, nu puteam rata floarea soarelui :)) si dupa ce am trecut prin strapungera de sub munte de la Zarnesti – Poiana Marului – Sinca Noua, iata-ne ajungi in comuna de “granita” sud-estica a Tarii Fagarasului, practic o poarta de intrare unde am fost intampinati cu toate bunatatile tipic fagarasene – branza, slana, carnati si legume cu gust de legume, nu de plastic turcesc. Si desi cred ca am trecut de zeci de ori prin Sinca Noua in drum spre Ludisor, nu am oprit niciodata. E drept, de vreun deceniu nu am mai trecut pe aici, desi drumul este mai scurt din Bucuresti si teribil de pitoresc (mai pitoresc decat cel pe la Codlea), dar e si prost. M-am bucurat sa aflu de la primarul din Sinca Noua ca s-a aprobat bugetul si va fi asfaltat ca lumea pana hat incolo spre Recea, poate si mai departe.

Sinca Noua are o poveste interesanta. Tinand cont ca exista Sinca Noua si Sinca Veche, este evident ca mai demult nu a existat decat o Sinca. Sinca este atestata documentar din 1294 (deci cu mult inainte de fondarea Tarii Romanesti si Moldovei) si a fost timp de secole o comunitate pur romaneasca. Sinca Noua exista insa din 1762 cand in timpul prigoanei habsburgice din vremea Mariei Tereza care incerca cu tot dinadinsul sa-I catolicizeze pe romanii din Ardeal (si pe multi sa-I inroleze in batalioanele de graniceri de pe granita), 88 de familii din Sinca au decis sa plece din vatra natala pentru a-si pastra credinta ortodoxa. Si-au luat tot avutul mobil, si-au luat si clopotul bisericii (care alunga intemperiile vremii si pentru ca sa-si pastreze proprietatile, satenii din SInca l-au carat doar peste izvoare) si s-au mutat la vreo 9 km de-a lungul apei acolo unde se afla o mica manastire. Din manastire a ramas doar bisericuta din lemn (se poate vizita), dar calugarii care prefera in general solitudinea au plecat cand s-au trezit cu atata amar de lume, bisericuta din lemn devenind biserica satului. In urma lor, in Sinca Veche au mai ramas doar 4 familii care s-au convertit la greco-catolicism.

Sinca Noua a prosperat in continuare, devenind comuna inca din secolul XIX. Pentru ca satenii din Sinca Noua s-au opus cu vehementa cooperativizarii (nu stiu cum, dar pana la urma nici n-a fost cooperativizata), autoritatile comuniste au hotarat sa o “retrogradeze” la nivel de sat pentru a nu mai putea avea primarie proprie in 1968 si au arondat-o comunei Poiana Marului desi era cea mai mare asezare romaneasca din Tara Fagarasului. Dupa Revolutie, dupa vreun deceniu de lupta si lobby, in 2002, Sinca Noua a fost recunoscuta drept comuna, asa ca acum are primarie si organizare proprie. Si primarul e acelasi din 2002, deci a trecut prin vreo 4 sau 5 alegeri, asta inseamna ca este apreciat – Sinca Noua este recunoscut ca sat ecologic european (primul din Romania), totul arata curat si bine organizat. Cu ocazia Centenarului, pe unul din dealuri s-a construit o cruce de unde poti admira tot coltul acesta de Tara Fagarasului. Si in plus cred ca este singura comuna din Tara Fagarasului care mai are fanfara – o formatie de dansuri si muzica traditionala care a avut turnee din China pana in Chile. Si daca va ganditi ca numele comunei seamana cu numele marelui carturar Gheorghe Sincai, unul dintre corifeii Scolii Ardelene, ei bine, e corect. Gheorghe Sincai desi nu e nascut in Sinca, familia sa provine de aici, de la poalele muntilor Fagaras. Mai precis din Sinca Veche – Gheorghe Sincai fiind greco-catolic, deci provenind dintre cei care au ramas in Sinca Veche.

Dupa un pranz cu adevarat fagarasan, am pornit la a descoperi locurile. Cum am spus, in Anul Centenarului a fost ridicata o cruce pe un deal ce domina asezarea (crucea e luminata noaptea) si merita sa urci pana aici pentru a admira o panorama superba – inteleg ca intr-o zi clara se vede pana hat, spre orasul Fagaras, dar chiar si asa, era soare si frumos si am putut admira o panorama minunata a zonei.

Si apoi am pornit spre poate cel mai cunoscut obiectiv turistic al comunei – Biserica Rupestra (sau Templul Ursitelor) aflat la cativa kilometri de Sinca Veche. Aici, este o manastire de maici, extrem de frumos intretinuta si minunat construita, integrata perfect in cadrul natural. Iar principalul punct de atractie este Biserica Rupestra, un loc destul de controversat de altfel. Oficial, biserica poarta hramul Sfantului Nectarie (niste moaste sunt pastrate aici) si este manastire de maici. Calugarita care ne-a intampinat si ne-a condus prin aceste locuri parea extrem de suparata pe faima nu tocmai crestina a locului si de faptul ca tot soiul de miscari spirituale ne-ortodoxe promoveaza locul sub numele de “Templul Ursitelor”.

Ce este de fapt aici, la manastirea Sf. Nectarie a.k.a. Templul Ursitelor. Este o biserica rupestra, sapata in piatra si care se pare ca a fost folosita ca manastire ortodoxa in perioada prigoanei habsburgice (e drept, e departe de orice alt loc locuit chiar si in zilele noastre). A fost abandonata la un moment dat si a fost repreluata de o comunitate ortodoxa la inceputul secolului nostru. Interiorul rupestru este format din vreo 5 incaperi si un turn sapat prin stanca, prin a carui deschidere se vede cerul – pe aici intra razele soarelui in interior. Pe peretii unei incaperi sunt sculptate steaua lui David (se presupune ca aici s-au refugiat niste evrei in timpul prigoanei legionare), dar si simbolul oriental Ying si Yang. Evident, exista numeroase legende – ba ca e un templu construit de extraterestrii acum 7000 ani, ba ca vacile dau mai mult lapte daca pasc prin zona (nu am vazut insa nici o vaca), ba ca a fost un templu dacic si daca iti pui o dorinta, ti se indeplineste. Acum nu stiu cat este legenda si adevar (maica stareta ne-a asigurat ca nimic nu e adevarat), cert este ca e un loc foarte interesant – exteriorul este acoperit cu niste lemn de zici ca e un santier, dar in interior, simti ca pasesti prin istorie – nu stiu cate energie poti sa acumulezi, locul este destul de popular si plin de turisti chiar si in perioada asta in care multi stau acasa, deci nu poti sa ai linistea necesara pentru meditatie sau simturi extra-senzoriale, dar, da, este un loc special.

Ce este de remarcat insa este ca biserica are doua altare – pentru unii este un semn ca manastirea are o origine pre-crestina (bisericile crestine nu au doua altare, ci doar unul), pentru altii pur si simplu e un semn ca a fost construita si reconstruita de mai multe ori. Arheologii nu pot data insa manastirea (este extrem de simpla, practic, excavata in gresie) si a fost abandonata timp de mult timp, negasindu-se obiecte care sa sugereze ceva. Probabil nici nu a fost cercetata prea temeinic. In regiune, exista urme de sate dacice, iar de-a lungul Oltului au fost construite castre romane, asa ca regiunea a fost locuita din cele mai vechi timpuri, fara insa a dezvolta centre urbane importante – dintotdeauna a fost o zona rurala, traditionala.

De la manastirea rupestra, am ajuns si la noua manastirea din Sinca Noua care este un santier. Intr-o poiana aflata la cativa kilometri de Sinca Noua se construieste o biserica imensa peste locul unde s-a aflat o manastire veche, distrusa de austrieci in anii 1760 – 1785 din ordinul generalului Adolf Buccow, una din cele peste 250 lacase de cult ortodoxe distruse din ordinul generalului ajuns guvernator al Transilvaniei (manastirea Sambata de Sus a fost distrusa cu tunurile in 1785). Individul este un personaj malefic si in memoria colectiva a secuilor deoarece de numele lui este legat masacrul de la Siculeni, unde aproape 600 secui care protestasera impotriva incorporarii fortate si abolirii privilegiilor au fost masacrati. Se pare ca datorita lui Buccow, multi secui au fugit peste munti in Moldova, presupunandu-se ca au pus bazele comunitatii de ceangai.

Povestea manastirii de la Sinca Noua este de asemenea plina de povesti si legende. Dupa distrugerea manastirii in secolul XVIII, locul a fost aproape uitat si a ramas doar o poiana in mijlocul padurii. In 1985, un satean foarte credincios din Sinca Noua numit Nica a Stanei, a pus o cruce in aceasta poiana a vechii manastiri. In 2009, cand au inceput cercetarile arheologice, s-a descoperit ca Nica a pus crucea fix pe locul unde se afla altarul manastirii distruse de austrieci. Era una din manastirile mari ale Tarii Fagarasului – doar 4 din zona erau construite din piatra, iar Sinca Noua era una din ele (celelelalte sunt Sambata, Bucium si Toderita). Dupa 2009, s-a hotarat reconstructia manastirii – o cladire imensa construita deasupra ruinelor vechii manastiri. Are doua etaje – la parter, este altarul vechi, iar deasupra noua biserica aflata in constructie. Si uitandu-ma la acest santier si desfasurare de forte m-am gandit din nou si din nou – oare de ce astazi se construiesc adevarate mall-uri pe post de biserici atata timp cat traditia noastra si credinta ortodoxa s-a perpetuat in biserici mici, intunecate, linistite, putin bombastice unde intr-adevar te poti conecta cu divinitatea…

Ultima oprire din Sinca Noua am facut-o la vechea biserica de lemn. Cum ziceam, biserica din lemn provine dintr-o veche manastire care a fost abandonata de calugari atunci cand satenii din Sinca Veche s-au mutat in Sinca Noua cu catel, purcel si clopot (vechiul clopot e aici). O biserica de lemn, frumoasa, micuta si cu adevarat un loc unde te poti conecta cu trecutul, cu traditia, cu divinitatea. Si nu e nici o surpriza ca multi sateni doresc ca evenimentele speciale din viata lor (nunta, botez) sa aibe loc aici, si nu in biserica noua din sat – care este mare pentru a putea deserve aproape 1500 de suflete cate sunt in comuna, dar nu exagerat de mare, totusi.

Nu am putut pleca din Sinca Noua inainte de a asista la un spectacol al “fanfarei” locale. Nu e doar o fanfara, sunt evident si instrumentisti, dar pe langa cantareti se afla si un ansamblu de dansuri populare – care au recreat indiscutabil un flashback – horele din satele fagarasene de acum mai bine de o jumatate de secol si mai bine. Mi-as fi dorit sa stau mai mult – petrecerea tocmai se incingea, dar era deja tarziu si mai trebuia sa mergem vreo 45 minute pana la locul de cazare – pensiunea Piemont din Vistisoara, un loc fain, linistit, nu foarte departe de munte, dar departe de orice zgomot si stress. M-am aruncat in pat si am dormit tun… Pentru ca a doua zi urma sa luam Tara Fagarasului la pas.

Am fost in Tara Fagarasului in cadrul unui program de prezentare a frumusetilor acestei regiuni la invitatia Asociatiei de Dezvoltare Comunitara, Centrul Regional pentru Dezvoltare Durabila si Promovarea Turismului “Tara Fagarasului”

In cadrul acestei calatorii, am testat de asemenea si un telefon Samsung S20 – mai precis partea de fotografie. O parte din pozele de mai jos au fost facute cu Samsung S20 si promit sa revin si cu un articol-recenzie.

Imagini Sinca, Tara Fagarasului

Un microbuz pentru Tara Fagarasului 🙂

N-am ratat poza cu floarea soarelui 🙂

Bine ati venit in Tara Fagarasului

Ca in Tara Fagarasului

Unde rosiile sunt zemoase si nu au gust de cauciuc turcesc 🙂

Sinca Noua, una dintre cele mai faina comune din Tara Fagarasului

Crucea construita de centenar – de aici, poti admira tot coltul sud-estic al Tarii Fagarasului

Intrarea in manastirea rupestra de la Sinca Veche (sau daca vreti, asa-zisul templu al ursitelor)

Ziceai ca e o casa de hobiti – dar nu, era un magazin de suveniruri 🙂

In interiorul bisericii rupestre

Mult prea mare biserica a manastirii de la Sinca Noua

Absolut minunata – bisericuta de lemn de la Sinca Noua

Si traditionalul sau altar

Mandre sunt fetele din Tara Fagarasului 🙂

Dansuri fagarasene 🙂