Ultima zi din prima tura pe anul asta in Tara Fagarasului era evident mai scurta – mai trebuia sa ajungem si la Bucuresti si evident, ne gandeam cu groaza la ce o fi pe Valea Prahovei. Se va dovedi ca era zero trafic (socant, nu am stat nici o secunda nici la intrarea in Predeal, nici la intrarea in Azuga si nici macar la Busteni), asa ca am plecat pe la orele 18:00 din Fagaras si am ajuns inainte de 22:00 la Bucuresti. WOW.

La fel ca si in ziua precedenta, si duminica am avut parte de o varietate de experiente – un pic de drumetie pe munte (munte mult spus, mai degraba pe un deal), am vizitat una dintre cele mai impresionante cladiri istorice din Romania – cetatea Fagaras si am descoperit o poveste minunata de antreprenoriat cu efecte sociale din Mandra, satul de langa Fagaras.

Am plecat de dimineata din Vistisoara dupa un mic dejun destul de destins. Prima oprire intr-un sat putin cunoscut pentru ca poate fi confundat cu oraselul de la unul din capetele Vaii Prahovei – satul se numeste Breaza si practic e la capatul unei sosele ce vine dinspre Drumul National pentru ca dupa Breaza incepe muntele. Breaza este cunoscuta prin Tara Fagarasului ca aici se afla cetatea lui Radu Negru sau Negru Voda, descalecatorul Tarii Romanesti.

Ani de zile, Radu Negru a fost socotita o legenda. Pentru istoriografia oficiala, fondatorul Tarii Romanesti a fost Basarab I, invingatorul de la Posada. Dar perioada post-Revolutie a scos la iveala o controversa mai veche si anume ca Basarab ar fi fost fiul unui misterios Radu Negru, un lider cuman cazut in dizgratie care a trecut muntii pentru a scapa de razbunarea cercurilor politice care preluasera puterea in Ungaria. Radu Negru este presupus sa fie Thocomerius, un lider cuman care controla Tara Fagarasului dupa ce mai vechii proprietari (familia Csaki) fusesera deposedati de mosiile Fagaras si Sambata de Regele Ladislau al IV-lea “Cumanul”. Ladislau al IV-lea a fost penultimul rege din dinastia arpadiana – taica-su era regele Stefan al V-lea, iar maica-sa era Elisabeta Cumana, fiica unui sef de trib cuman. Orfan de la 10 ani (in timpul copilariei, a fost un razboi civil intre taica-su si bunica-su), Ladislau a trait sub influenta mamei sale care urma religia traditionala cumana (samanistica). Ea fusese botezata nominal pentru a se putea casatori cu Stefan al V-lea, dar nu avea nici o treaba cu catolicismul si traditiile apostolice maghiare.

In momentul cand fiul ei, Ladislau in varsta de 10 ani a devenit rege, a continuat sa-l creasca ca pe un cuman. Un legat papal venit in vizita la el a descoperit ca urma traditiile si religia cumana si a cerut excomunicarea lui. Evident, Ladislau se baza pe co-nationalii sai. Cumanii au fost un popor de origine turcica, colonizati de maghiari in zona Vrancea de azi si catolicizati doar cu numele (a existat chiar si o episcopie cumana a Milcoviei), dar la aparitia tatarilor, cumanii care le stiau forta s-au refugiat in corpore in Transilvania unde s-au asezat. Dar si-au pastrat organizarea tribala, religia si obiceiurile – in acest labirint multi-etnic care era Transilvania. Cumanii au fost extrem de importanti din punct de vedere politic si militar asa ca prin Ladislau au devenit chiar liderii “protectorilor” lor.

Se presupune ca Ladislau a oferit Fagarasul acestui Negru Voda a.k.a. Thocomerius care dupa asasinarea lui Ladislau al IV-lea in 1390 a trebuie sa-si ia talpasita pentru ca la putere in Ungaria a venit partidul advers – condus de Regele Andrei al III-lea, ultimul rege din dinastia Arpad. Thocomerius a ajuns la sudul Carpatilor unde ar fi unificat micile principate valahe sub presiunea hanului tatar Nogai, stapanul de la Isaccea care a cucerit fix in acelasi an intreaga Muntenie si prefera (ca si in cazul Bulgariei) sa domine regiunea prin interpusi – ca si la Veliko Tarnovo, Nogai a instalat un cuman si pe nou creatul scaun de la Campulung catre care se inchinau toti vechii sefi locali (urmasii lui Litovoi si nu numai)

Ei bine, cercetarile arheologice de la Breaza cumva confirma sporadicele documente ale vremii. Cetatea de la Breaza se suprapune unor urme dacice si se pare ca isi atinge apogeul dezvoltarii prin secolul XII, adica in perioada lui Thocomerius, Nogai si Ladislau Cumanul. Cetatea va mai dainui vreo doua secole (Radu Negru si-a luat oamenii, nu si pietrele cu el) si va disparea sub brazii si vegetatia exuberanta de la picioarele Fagarasilor.

Dupa ce am depasit satul Breaza, am ajuns la capatul soselei asfaltate (pe undeva pe la o manastire unde avea loc slujba de duminica) si de acolo, un drum forestier se indrepta mai departe spre munte. Am lasat masinile si am luat-o pe jos pe langa niste case si unul dintre cele mai mari musuroaie de furnici pe care le-am vazut vreodata (furnici autohtone, nu termite africane) si a urmat urcatul, Nu pot spune ca e o urcare grea, dureaza cam vreo 15 – 30 minute (in functie si de cate opriri faci pentru poze), dar e o plimbare incantatoare printr-o padure de brazi. Liniste, aer curat, aer de brad si o poteca serpuitoare. Cum ziceam, nici nu te incalzesti bine ca ajungi la urmele cetatii – sa nu va asteptati la ceva impunator. Sunt urme de zidarie de aproape un mileniu, de ziduri fara atentie la pompa si stralucire, ci de ziduri gandite sa-si apere ocupantii. Nu sunt semnalizari, nu gasesti nici o placa explanativa, gasesti doar ziduri semi-ingropate de munte si brazi si doar un loc unde iti poti imagina o perioada de mult apusa cu domnite si cavaleri.

Dupa acest traseu cu un pic de dispozitie fizica am sarit in masini si am plecat spre Fagaras. De la o cetate din care n-a ramas mare lucru si putin cunoscuta (de fapt, nu exista nici un document care sa o ateste sa aflam cum se chema la 1290), am ajuns la Fagaras, practic, perla coroanei turistice a Tarii Fagarasului. Probabil, cei mai multi romani daca sunt intrebati ce se poate vedea in Fagaras, imediat dupa munti va mentiona si cetatea. Si au si de ce. Este una dintre cele mai falnice si bine intretinute cetati din Romania. A fost chiar si pusa pe locul 2 intre cele mai frumoase cetati din lume de site-ul canadian Hopper (un site de rezervari zboruri si hoteluri) candva prin 2014.

Cetatea a inceput sa fie construita in 1310 pe locul unei vechi palisade. Daca deschideti din nou cartea de istorie, veti descoperi ca in acel an, Carol Robert de Anjou a fost incoronat definitiv ca Rege al Ungariei (mai fusese incoronat de 2 ori, dar incoronarile fusesera anulate din cauza unor probleme de procedura) si reusea sa finalizeze un razboi civil care sfasiase Ungaria timp de decenii. Importanta i-a crescut in 1526 cand Stefan Mailat, fiul unui boier roman din Tara Fagarasului a intarit-o si a transformat-o intr-o cetate propriu zisa. Din pacate pentru el, cetatea nu l-a aparat  – unul din putinii voievozi ai Transilvaniei medievale de origine romana a cazut intr-o cursa pusa la cale de turci, a fost capturat si a murit dupa 10 ani de inchisoare la Constantinopole.

Cetatea este de asemenea cunoscuta prin faptul ca a fost resedinta-aparatoare a doamnei Stanca, sotia lui Mihai Viteazu in perioada cavalcadei sale de cuceriri si razboaie din 1599 – 1601 (statutul ei a pendulat intre cea de stapana a cetatii si prizonier VIP), iar in memoria ei dupa Eliberarea din 1918 a fost construita o statuie fix langa cetate, punctul de intalnire favorit al fagarasenilor.

Cetatea arata pe interior foarte bine. A fost refacuta total pe fonduri europene dupa o perioada in care a fost fie unitate militara (in perioada austro-ungara si apoi in perioada interbelica), apoi puscarie politica a ocupantilor comunisti (aici au fost inchisi multi dintre cei care au rezistat ciumei comuniste inclusiv cu arma in mana) si apoi a fost lasata in paragina. Cum ziceam, din 2016, cetatea Fagarasului a fost refacuta extrem de frumos in interior – dupa 50 ani a fost redeschisa si sala tronului prin care au trecut de-a lungul timpului multe capete incoronate. Din pacate, nu mai exista nimic din mobila originala, dar in cadrul reconstructiei, muzeografii si specialistii au incercat si zic eu ca au reusit sa reface imaginea si aerul de epoca. Este intr-adevar memorabila, fara a fi inzorzonata si coplesitoare.

In cetate gasesti mii de exponate – istorice, display-uri care sa-ti povesteasca istoria locului, dar si urme ale traditiilor care ma bucur sa va zic ca sunt inca vii – haine traditionale, icoane pe sticla (o specialitate a sudului transilvanean, in special a Fagarasului – in fiecare casa se gaseau in copilaria mea icoane pe sticla), mobile pictate. Iar pentru cei cu gusturi mai sadice, nu se poate rata “Fecioara de fier” – una din acele instrumente de tortura create de mintea diabolica a omului…

Cetatea ne-a intampinat cu un mic ceremonial – schimbarea garzii cetatii. Mai multi soldati imbracati in costume de epoca (uniformele garzilor au fost create pe baza picturilor de epoca) au dat onorul Printesei palatului. O mica parada, zanganit de halebarde, uniforme din alta vreme si o introducere cum nu se putea mai interesanta pentru un castel medieval. Ceremonialul de schimbare a garzii are loc in fiecare sambata si duminica la amiaza – de data asta, s-a desfasurat la orele 13:00, dar inteleg ca poate avea loc si mai devreme – verificati printr-un telefon.

Iar pentru ca experienta sa fie complete, am fost ospatati de cei de la Casa Terra din Fagaras care au venit cu o serie de bucate alese. Dupa cateva zile in care am avut parte doar cu bucate traditionale (delicioase, nu ma pot plange nici o secunda) am avut parte de o surpriza – mancare traditionala reinterpretata in registru modern – dar cu ingrediente locale din Tara Fagarasului. V-am povestit in episodul anterior despre Andrei, maestrul cocktailier care foloseste si el in mod creativ ierburi locale – Andrei lucreaza si el pe partea de “lichide” la Casa Terra care creaza bucate originale, cu gusturi neobisnuite, dar memorabile. Si daca vreti si altceva decat nemuritoarele ciorba de burta, tocanita si papanasi, incercati fie sa mergeti la Casa Terra, fie sa organizati un eveniment cu ei pe post de furnizor de mancaruri si bauturi. O sa va lingeti pe deste.

Ultimul stop inainte de a pleca spre Bucuresti a fost in aproape necunoscuta comuna Mandra, prima localitate dupa Fagaras pe soseaua spre Brasov. Cei interesati de istorie isi pot aduce aminte ca Mandra este comuna natala al lui Horia Sima, cel de-al doilea comandant al Miscarii Legionare (din aceasta cauza, Mandra si unii dintre locuitorii ei au avut de suferit in perioada comunista). Ei bine, aici se afla un muzeu cu un nume straniu  – “Muzeul de Panze si Povesti” . O casa ca toate celelalte, cu ziduri masive ca de cetate, facand front comun cu vecinii pe una din strazile laterale ale Mandrei si mai putin circulate cu masini. O casa construita cu “bani din America” ca in cazul multor fagaraseni care mai ales in perioada austro-ungara au plecat in America si s-au intors cu bani acasa sa-si cumpere pamant si sa-si construiasca case.

Sufletul acestui muzeu – intreprindere – loc de educat copiii este Alina Zara care a creat aici la Mandra un proiect care merita sa fie mult mai cunoscut. De fapt, sunt mai multe proiecte intr-unul. In primul rand, casele refac atmosfera veche a lumii fagarasene – mobile, icoane si straie – exista chiar si o colectie faina de ii romanesti traditionale.

Un alt proiect este sa aduca aici copiii mandreni (si nu numai) si sa-I invete obiceiuri si aptitudini traditionale, pentru a putea duce mai departe chiar si intr-o lume high-tech valorile autentice ale Tarii Fagarasului – de la mestesuguri (cum sa-ti creezi papusi) la joaca si incurajarea sportului. Din pacate, anul acesta din motive de pandemie nu s-au mai tinut workshopurile cu copii, dar va mai exista desigur si un 2021.

Un alt proiect fain este cel al suvenirurilor cu adevarat autentice. In conditiile in care pana si cele mai multe dintre icoanele cu Arsenie Boca sunt produse cu evlavie pe undeva intre Guangzhou si Suzhou in indepartata China, e greu sa mai gasesti lucruri autentic locale – iar cei care ar putea crea lucruri faine si autentice sunt descurajati sa o faca. Asa ca Alina a creat “Mandra Chic”, un brand de tricouri cu imprimeuri locale si texte haioase, dar si alte suveniruri made in Mandra. Tot de aici poti trimite gratuit si vederi acasa (da, un obicei poate desuet, care incet incet este uitat). Am lasat si eu o vedere de trimis care a ajuns de la Mandra la Bucuresti intr-o saptamana si mai bine 😊.

Un alt proiect super-dragut la care era cat p-aci sa particip si eu este “suveica calatoare a Mamei Ruta”. Mama Ruta este bunica Alinei, un personaj de poveste ca in basmele lui Ion Creanga. De fapt, scurtele povesti care le-am auzit de Mama Ruta mi-au adus aminte de matusa mea, Leicuta Geni din Ludisor. Mama Ruta era curioasa cum arata alte tari, mai ales America aia in care s-au dus toti, dar nu a fost sa fie, sa-si indeplineasca visul de a descoperi alte tari. In schimb, in memoria Mamei Ruta, a calatorit suveica ei pe care o folosea la tesutul panzei. Si asa s-a nascut un proiect prin care suveica Mamei Ruta a calatorit prin zeci de tari – de vreo doua ori era sa plimb si eu suveica pe cine stie ce meridiane, vorbisem deja cu Cristina Bazavan, dar n-a fost sa fie – fie suveica era prin te miri ce colt de lume si nu venea acasa inainte de a decola eu, fie cand ea era acasa, eram si eu la Bucuresti. Si din pacate, suveica nu a mai plecat in ultimul timp, dar daca ar avea din nou chef sa o ia din loc, voi fi unul din voluntarii care sa o plimbe !

Ei si as putea scrie mai multe despre minunata poveste care se tese la Mandra, dar puteti sa cititi articolul scris cu har si mai pe larg de Ana fix aici.

Am incheiat tura prin Tara Fagarasului cu gandul ca in doar 3 zile (de fapt cam 2 zile si jumatate am putut vedea atatea lucruri si sa avem experiente atat de diverse). Si nu am facut nici pe departe “totul”. Dimpotriva, cred ca as fi putut sta de 3 ori mai mult sau de 4 ori mai multe zile si sa alerg toata ziua de dimineata pana seara de-a lungul si de-a latul regiunii si sa nu ma plictisesc. Indiscutabil, poti petrece un weekend lung in Tara Fagarasului, dar vei pleca cu frustrarea ca nu ai vazut mai mult. Asa ca va trebui sa te intorci. Sau sa-ti programezi din prima o vacanta de o saptamana cel putin. Mai ales anul acesta cand mai degraba vizitezi Romania …

Am fost in Tara Fagarasului in cadrul unui program de prezentare a frumusetilor acestei regiuni la invitatia Asociatiei de Dezvoltare Comunitara, Centrul Regional pentru Dezvoltare Durabila si Promovarea Turismului “Tara Fagarasului”

In cadrul acestei calatorii, am testat de asemenea si un telefon Samsung S20 – mai precis partea de fotografie. O parte din pozele de mai jos au fost facute cu Samsung S20 si promit sa revin si cu un articol-recenzie.

Imagini Tara Fagarasului

Bio-diversitatea Tarii Fagarasului este unica in tara

Pe urmele lui Radu Negru

Gata, ajungem !

Ziduri de aproape 1000 ani !

Una din portile cetatii

Cetatea Fagarasului

Garda cetatii Fagarasului

Onorul din curtea cetatii

Bloggeri in Tara Fagarasului

Uniformele au fost create pe baza picturilor de epoca

Printesa da ordine

Gata cu ceremonialul, haideti si in cetate

Impozanta sala a tronului

Bunatatile de la Casa Terra

Nu arata prea clasic, dar va asigur sunt facute pe baza unor ingrediente locale

La revedere, Fagaras !

Tara Fagarasului, tara berzelor. Iata si niste rezidenti din Mandra

Muzeul de Panze si Povesti

Alina Zara, creatoarea acestui spatiu de panze si povesti

Un ochi intr-un alt timp

Dormitorul Mamei Ruta

Colectia de ii

Si tricourile Mandra Chic

In curte la Mandra Chic

Povestea suveicii