Desi Tanzania a avut oficial o politica de negare a virusului (alaturi de Turkmenistan si Coreea de Nord) si nu mai publica cifrele cu privire la numarul de infectati din aprilie (desi acesta este, desigur, considerabil, dovada sutele de calatori tanzanieni testati la granitele cu Kenya sau Rwanda si trimisi inapoi pentru ca erau infectati), in mod surprinzator, a decis sa se alatura celorlalte state africane cum ar fi Kenya, Sudan sau Egipt si sa solicite calatorilor care doresc sa vina in aceasta perioada dovada unui test COVID-19 efectuat cu nu mai mult de 72 ore inainte de a ajunge in punctul de frontiera.
In acest moment, aeroporturile din Tanzania sunt deschise si operationale, dar tarile din jur au interzis zborurile spre Tanzania din cauza numarului mult prea mare de calatori tanzanieni care vin cu cazuri de COVID-19. Chiar zilele trecute, Kenya a interzis brusc zborurile spre Tanzania.
Daca totusi doriti sa mergeti in Tanzania (inutil s-o spun, parcurile nationale si Zanzibarul sunt absolut pustii), v-as recomanda sa evitati zonele foarte populate – gen Dar Es Salaam, Arusha, Stonetown si alte orase si sa respectati regulile stabilite la nivel mondial – credeti-ma, nu vreti sa faceti cunostiinta cu un spital din Tanzania. Foarte probabil, parcurile nationale sunt destul de COVID-free, dar evident exista un risc ca soferul-ghid sa aibe COVID.
In Kenya, situatia este relativ similara, dar cel putin acolo autoritatile iau masuri asa ca foarte probabil nivelul real al epidemiei este semnificativ mai mic – se testeaza la limita resurselor materiale si umane, exista o interdictie de iesire din case in cursul serii si noptii (de la orele 21:00 la 4:00), iar granitele si interdictia de circulatie intre provincii a fost ridicata doar pe 1 august dupa 4 luni de restrictionare a mobilitatii ceea ce evident a dus la scaderea numarului de cazuri. Sistemul medical kenyan este de asemenea mai bine pus la punct decat cel din Tanzania (ca idee, Kenya are 1 doctor la 5000 locuitori, iar Tanzania are 1 doctor la 30,000 locuitori, Kenya avand cateva spitale private in Nairobi si Mombassa la standarde internationale, pe cand Tanzania nu are nici unul – strainii si cei avuti din Tanzania sunt in general evacuati cu avioane sanitare in Kenya).
Ca si in Tanzania, cele mai mari riscuri sunt tot in centrele intens populate – Nairobi sau Mombassa, dar cel mai probabil in parcurile nationale riscul de infectare este minor.
Cred ca in zilele urmatoare o sa studiez mai bine tarile din Africa care au deschis si sa va spun care sunt conditiile de intrare. Pana atunci, va invit sa cititi articolul scris de Radu care se afla chiar acum cu grupuri de turisti romani in Kenya si Tanzania.
