Marea majoritate a romanilor calatori cand se gandesc la bisericile fortificate sasesti se gandesc mai degraba la zona Sighisoara si imprejurimile ei. Tara Fagarasului a fost dintotdeauna o zona aproape pur romaneasca, chiar si in perioada Regatului Apostolic, a Principatului sau Imperiului. In satul bunicii mele si in toate satele din jur in perioada Imperiului Chezaro-Craiesc nu erau decat romani, iar singurul loc unde se vorbea limba maghiara era la scoala pentru ca scolile in limba localnicilor, limba romana erau strict interzise. Dar, aceasta era situatia la sud de Olt (pare ciudat pentru multi, dar o buna perioada zona respectiva se numea Tara Oltului, nu a Fagarasului, iar locuitorii se numeau “olteni”). Oficial, insa, a fost Tara Fagarasului incepand cu secolul al XIV-lea. De asemenea, Tara Fagarasului autentica era cea de la sud de Olt, dar de-a lungul timpului, odata cu crearea comitatului Fagaras in secolul XIX, si unele zone de peste Olt au devenit parte a comitatului (apropos, comitatul Fagaras cuprindea si zone din afara Tarii istorice cum ar fi Zarnesti si chiar Bran !). Astazi, Tara Fagarasului se intinde si in dreapta, dar si in stanga Oltului, asa ca cuprinde si foste sate sasesti.
Oltul a fost de-a lungul ultimelor secole granita intre sasi si romani. Toti cei care erau la nord de Olt erau sasi, cei de la sud, erau romani. Evident, de-a lungul istoriei, au existat numeroase schimburi si cele doua comunitati s-au influentat una pe cealalta, dar si astazi, cand traversezi Oltul, remarci o alta arhitectura a caselor si un alt aer. La doar cativa kilometri distanta.
Daca in iulie, am fost la Carta unde pe ruinele unei impresionante manastiri cisterciene de secol XIII exista o biserica saseasca, de data asta am fost si la Cincu, unde se afla o alta biserica intarita a comunitatii sasesti. Cincu este poate cunoscut la nivel national pentru ca aici se afla o baza importanta a armatei romane, mai precis un centru de pregatire a armatei terestre unde deseori au loc misiuni NATO (hotelurile din Fagaras sunt de multe ori ocupate de ofiteri din tarile NATO), dar pe langa aceasta baza, in centrul satului se afla o impresionanta biserica fortificata. Bisericile fortificate au aparut in Ardeal, mai ales in comunitatile sasesti dupa marea navalire tatara din 1241 cand numeroase comunitati destul de tinere de sasi colonizati in estul Transilvaniei de regii Ungariei cu vreo 80 – 90 ani inainte au fost distruse – locuitorii ucisi sau capturati ca sclavi, bunurile pradate si satele arse. Dupa aceasta navalire, sasii supravietuitori au decis ca in fiecare sat sa-si transforme bisericile in adevarate cetati – asa ca si-au inconjurat bisericile cu ziduri puternice ca de cetate. Apoi, aceste biserici fortificate au devenit centrul comunitatilor – aici isi pastrau proviziile – atat in vremuri de pace, dar si de razboi, nelipsind un Turn al Slanei din aproape nici o biserica fortificata.
Drumul spre Cincu este extrem de pitoresc. Dupa ce traversezi Oltul pe la Voila (cand il traversezi si vezi ce mic e, nu poti sa nu te crucesti daca stii ca Ceausescu in mintea lui bolnava se decisese sa construiasca o a doua centrala nuclearo-electrica la Voila ! O centrala iti trebuie acces la apa din belsug de aceea, centrala romaneasca este pe Dunare, iar bietul Olt de la Voila nu este un rau prea fortos, mai ales in perioada de seceta). Apoi, urmeaza dealuri domoale, o sosea serpuind, aproape fara trafic. Vei trece prin satul Cincsor, de asemenea un sat sasesc unde se afla o alta biserica fortificata si, in fine, am ajuns in Cincu.
Nu este greu sa descoperi biserica. Se afla construita pe un mic deal care se afla in centrul satului, dominand cu zidurile sale masive si turnul-clopotnita destul de adormitul Cinc. Am urcat cu masina langa biserica si am intrat. La intrare o mica gradina si o intrare un pic cavernoasa. Am vazut destule biserici sasesti prin Ardeal, dar aceasta este deosebita – are practic doua mici etaje – exista o strana un pic suprainaltata (parca gandita pentru fotografii secolului XXI) si cateva trepte mai jos, restul.
Biserica se pare ca a fost construita inainte de anul 1300 dupa stilul arhitectural (nu exista informatii scrise despre fondarea bisericii, lucru un pic straniu pentru atat de ordonatii sasi care notau totul), dar coroborand cu faptul ca tatarii au lovit in 1241, pare logic ca biserica-fortareata a inceput a fie construita in jumatatea de secol ulterioara. Este o biserica mare, ampla, vasta si datorita faptului ca Cincu (sau Schenk in nemteste) a fost o urbe importanta – au primit dreptul de judecata si de pedeapsa capitala. De unde poti stii asta ? Poti sa-ti dai seama in orice orasel transilvanean – daca turla bisericii este impodobita cu 4 turnulete mici inseamna ca urbea avea drept la pedeapsa capitala. Daca nu, trebuiau sa se adreseze forurilor superioare – in general regele sau principele.
Biserica a fost largita in doua valuri – se vede foarte clar la ferestrele din interior ca pe vremuri erau de exterior. Ca in cazul tuturor bisericilor sasesti, a suferit in urma convertirii in masa a sasilor la protestantism. In acele momente, toate zorzoanele si podoabele catolice au fost distruse, iar frescele vopsite (se poate vedea o fresca, descoperita in zilele noastre). Luther a sustinut ca nu e credincios cel care nu poate citi Biblia cu ochii lui si asta a dus la alfabetizarea in masa a populatiei sasesti – evident, cu un impact deosebit in bunastarea lor. Si pentru a-i obliga sa invete sa citeasca, frescele din biserici care de fapt interpretau Biblia pentru analfabeti si cei care nu stiau latina au fost sterse. Bisericile protestante au renuntat de asemenea si la slujbele in latina – considerate complet nefolositoare deoarece de cele mai multe ori exceptand eventual preotul (dar de multe ori nici el), nimeni nu intelegea latina. De aceea, toate cartile sfinte au fost traduse instantaneu in limbile vorbite de credinciosi. De altfel poate putini stiu, dar prima carte in limba romana cu litere latine nu a fost tiparita de vreun roman, ci de preotii calvini sasi – e vorba de o culegere de cantece religioase calvine a episcopului roman Pavel Tordasi – sasii au incercat sa-I convinga pe romani sa treaca la protestantism (mai precis, calvinism), traducand carti in limba lor (cu litere latine, au fost iata niste precedesori ai Scolii Ardelene). Si probabil daca nu ajungeau la putere in Transilvania principii catolici de religie catolica din dinastia Bathory, astazi romanii ardeleni ar fi fost calvini. Ar fi fost mai bine ? Ar fi fost mai rau ? Nu se stie.
Dar sa revin la biserica din Cincu. Ce lucruri interesante ascunde in afara de vechea fresca readusa la lumina ? Evident, exista o orga ca in orice biserica protestanta, dar ca in cateva alte biserici din Ardeal exista o temnita a “divortatilor”. De fapt, religia locala interzicea divortul, dar cu mijloace ceva mai subtile decat un ordin “Nu ai voie sa divortezi, stai jos !”. Sotii care se certau si voiau sa se desparta erau bagati intr-o camera din biserica unde aveau un singur pat, o singura farfurie, o singura lingura, o singura furculita si un singur pahar. Copiii erau lasati la vecini sau rude. Iar cei doi nu puteau iesi din aceasta veritabila puscarie anti-divort decat daca s-au impacat, asa ca in Cincu nu au mai fost divorturi timp de 150 ani.
De asemenea, Cincu se lauda ca a fost si capitala temporara a Transilvaniei. Aici au fost organizate trei Diete ale Transilvaniei – adevarate Parlamente ale Principatului si in principiu, acolo unde era Dieta, acolo era capitala. Dar cel mai mult, Cincu a fost capitala doar 18 zile :).
O alta particularitate interesanta este faptul ca in centrul bisericii exista o … fantana ! Da, dupa ce dai la o parte un pic din lemnul de pe podea, dai de locul unde in Evul Mediu se afla o fantana. Locuitorii din Cincu au aflat ca in Rasnov, cetatea a cazut in timpul unui asediu deoarece atacatorii au otravit apa, asa ca s-au hotarat sa nu riste – asa ca au sapat pe sub biserica pana au dat de apa. Nu mai aveau riscul sa ramana fara apa in caz de vreun atac. De asemenea, pe sub biserica a fost construit un sistem de tuneluri subterane pentru evacuare in caz de pericol. Inteleg ca cel mai lung care avea cam 600 metri lungime dadea in cimitir :). A fost utilizat tot in timpul luptelor pentru evacuarea mortilor pe timp de noapte sa poata sa-I ingroape crestineste. Se stie ca turcii nu puneau piciorul in cimitir noaptea.
In fine, sunt numeroase povesti… de altfel, daca ajungi in orice sat sasesc descoperi extrem de multe povesti interesante din vremuri de demult. Iar organizarea comunitatii de sasi merita aflata indiferent in ce sat ajungi. Pentru ca este o lectie de disciplina, ordine si management. Si o explicatie de ce sasii au fost cea mai bogata comunitate din Ardeal.
Evident, am urcat si sus, in turn pe niste scari de lemn, dar strasnice. La cei peste 100 kg ai mei nu mi-a fost niciodata teama ca una va ceda. Si de sus, am avut panorama intregului sat. Ghida ne-a spus ca atunci cand e senin si clar (din pacate nu a fost nici senin, nici clar), se vad Fagarasii. Iar primavara cand toata regiunea din zona Cincu este verde, un verde crud de primavara, Fagarasii sunt albi, inca acoperiti de zapada alba, este o priveliste de neuitat…
Am plecat de la Cincu spre Fagaras. Cum am spus, drumul trece prin Cincsor unde se afla o alta biserica fortificata saseasca. Din pacate, nu aveam timp sa ne oprim si la Cincsor. Trebuia sa ajungem si la cetate in Fagaras, si la Mandra la familia Zara, si la Racos. Si acasa la Bucuresti. Dar nu a bagat Dumnezeu zilele in sac. Voi mai reveni in Tara Fagarasului si o sa ajung si la Cincsor. Dar daca voi mergeti pentru o vacanta in Tara Fagarasului, tineti cont ca va trebuie destule zile la dispozitie. Este o zona cu foarte multe locuri de vazut si experimentat, de o varietate extraordinara. Si merita, merita, merita vazuta.
Imagini Cincu
Sus pe deal, dominand satul
Cu turla disproportionat de inalta
Intrarea in biserica
Interiorul
Pe aici, sub podea, se afla fantana
Si pe aici, tunelurile
Acoperisul, din pacate, este intr-o stare jalnica
Dar clopotele inca functioneaza
Cincu vazut de sus, din clopotnita
