Oia, Santorini, Ciclade

Am ajuns pentru prima oara in Santorini in iulie 2015. Prima pagina a ziarelor din toata lumea anunta apocalipsa in Grecia. Noul guvern condus de sturlubaticul Alexis Tsipras juca un poker extrem cu Uniunea Europeana… finantele Republicii Elene erau ravasite de ani de zile de incompetenta si hotie, iar Uniunea Europeana cerea o austeritate la maximum. Riscul era iesirea Greciei din zona euro, revenirea la drachma si colapsul economic. In plus, presa romaneasca (la unison cu cea internationala) vuia de faptul ca grecii nu mai au mancare, nu mai au benzina, nu mai merg cardurile si totul se naruie. Televiziunile de stiri romanesti anuntau Apocalipsa la fiecare jumatate de ora. In aceste conditii, agentiile de turism din Romania s-au mobilizat si au trimis aproape 100 de ziaristi, reporter TV, radio, bloggeri, etc spre insulele grecesti sa vada care este situatia la fata locului. Grecia este o piata importanta pentru agentiile romanesti pentru ca cei mai multi turisti romani tot in Grecia se duc (Turcia, Bulgaria, Ungaria sunt departe in spatele Greciei). Evident, in Grecia era liniste si pace. Grecii aveau mancare, bautura, distractia era in toi peste tot si banii se puteau scoate linistit din ATM-uri daca nu aveai card de la vreo banca greceasca (retragerile erau limitate). Ma rog, de fapt si de drept, liniste si pace nu era, pentru ca erau MILIOANE DE TURISTI.

Expeditia “Grexit” a fost mult prea Speedy Gonzales. Prin Mykonos am vizitat doar cateva cluburi (alea faimoase – Paradise si Super Paradise), dar am plecat cu frustrarea ca nu am vazut nici o secunda orasul vechi despre care auzisem ca e superb (acum, dupa ce l-am vazut, confirm, e superbissim), apoi am alergat cu masina prin Creta pentru a ne intalni cu tot soiul de oficialitati care au indrugat politicianisme (am avut parte doar de o jumatate de ora de inotat prin milioane de turisti pe stradutele din Chania) si, in fine, in Santorini am avut cam 18 ore la dispozitie (inclusiv noaptea). Am cerut o masina la receptie, cea mai mica, a venit o KIA la un pret decent in nici 20 de minute si apoi am bantuit cat am putut pe insula… traficul era infernal – de la hotelul meu care era pe langa aeroport pana la Oia am facut aproape 2 ore. Pentru cei care nu stiu, sunt aproape 20 km si mi-a trebuit 2 ore ! Orice credeti ca poate merge pe o sosea se tara bara la bara – de la ATV si scutere la 4×4 si camioane. Iar la Oia, apusul de soare a fost vazut de o multime care se calca in picioare.

Anno Domini 2020. Anno Covidi 2020. Merg si eu ca omul necalatorit prin iulie in Cehia (bine ca m-am dus atunci cand epidemia parea sa dispara) si descopar o Praga absolut minunata. O Praga linistita, o Praga savuroasa, o Praga aproape fara turisti, o Praga cum nu o s-o mai pot vedea in timpul vietii. Atunci m-am gandit unde m-am dus si am fost asaltat de multimi, calcat in picioare de milioane de turisti. Marele Zid Chinezesc. Pica, China e inchisa pana la vaccin. Palatul Regal din Bangkok. Neah, Thailanda e inchisa pana la vaccin. Pe aici, prin Europa… si mi-au trecut prin cap doua locuri – Venetia si Santorini. Astea sunt locurile unde trebuie sa merg in Anno Covidi 2020. La cateva zile dupa ce am revenit de la Praga, italienii ne-au palit cu o carantina de 14 zile asa ca Venezia a picat. A ramas Santorini.

Si pentru ca aveam ceva de facut in timpul verii, am zis ca nu ar fi o idee rea sa merg in septembrie. Dimpotriva, e o idee excelenta, am mai fost in insule in septembrie si vremea este pur si simplu incantatoare – este cald, dar nu excesiv cum ar putea fi vara si evident, sunt mai putini turisti. Iar marea e calda dupa o vara intreaga de soare si caldura. Dar ce mai coafa mai bine era faptul ca nu mai era imbulzeala in tara la testele COVID, asa ca am putut face testul fara nici o problema si am primit rezultatele relaxat. Negativ, evident, altfel nu as mai fi scris randurile astea 😉

Un lucru de asemenea pozitiv este ca absolut surprinzator, Wizz Air a inceput sa opereze zboruri directe (de 2 ori pe saptamana) din Bucuresti spre Santorini si Mykonos. Apropos, zborurile de Mykonos opereaza si acum si vor mai opera pana pe 17 octombrie. Zborurile de Santorini au fost oprite inca din septembrie, eu am fost pe ante-penultimul zbor si ce pot sa va spun este ca avionul a fost full – as zice 90 – 95%. Deci poate ar mai fi trebuit sa mai opereze cel putin pana la 1 octombrie sau poate si mai incolo. Dar stirea excelenta este ca atat Santorini, cat si Mykonos apar si in programul de vara 2021 al celor de la Wizz Air. Tot 2 pe saptamana – primul zbor spre Mykonos va fi pe 30 martie (acum e disponibil la 229 lei / 47 euro), iar primul zbor spre Santorini va fi pe 28 martie (acum e disponibil la acelasi pret). Evident, posibil sa mai scada, mai ales cand mai apar promotii. Iar daca vreti sa mai dati o fuga in toamna asta, biletul dus-intors la mijloc de octombrie este 298 lei / 61 euro – evident, optiunea cea mai ieftina, la care mai trebuie sa adaugati bagaje si altele ce va doriti daca va doriti.

Ce este Santorini ? Pentru mine este cred cea mai frumoasa insula greceasca. Pe langa orasele acelea cicladice minunate, caldera aduce un relief absolut dramatic. In plus, pamantul acela negru, inclusiv plajele negre sunt din alta lume. Am zis de plaje ? Hai sa precizez ce nu este Santorini. Nu este exact o destinatie cu plaje minunate – sunt pietricele, multi bolovani in apa si evident, nu ai parte de apa aceea verde-albastru fosforescent care apare in cazul altor insule din Grecia.

Dar atunci apare cealalta oportunitate. Daca zbori cu Wizz-ul in Santorini, de ce sa nu vizitezi si alte insule ? Sari din insula in insula, faci asa-numitul island hopping. Inca de acum 20 si ceva de ani de cand am inceput sa citesc despre insulele grecesti, am ajuns la concluzia ca ceea ce imi doresc sa fac este island hopping – sa merg din insula in insula. Santorini este vulcanica, are acea buza a craterului extraordinara cu orase albe revarsate pe panta tandarii de insula ramasa. Naxos este insula activa, insula unde poti sa faci trekking, chiar sa te urci pe un varf de 1000 de metri, dar si cu niste plaje absolut superbe (cred ca cel mai fain nisip l-am intalnit pe Naxos). Paros este o bijuterie – cu satucele acelea inundate de flori, cu plaje cu nisip fin si cu dealurile acelea aparute ca dupa o joaca a gigantilor din varful carora poti admira o panorama de care nu te poti desprinde. Mykonos este insula party-ului, a luxului si a elegantei. Cand am ajuns eu in toamna asta, nu era insula party-ului pentru ca autoritatile inchisesera cluburile din motive de COVID, dar am descoperit un oras absolut superb. Dar evident, voi reveni pe larg.

Crezi ca este dificil island hopping-ul ? Absolut deloc, dar absolut deloc. Intre toate insulele din Ciclade (inclusiv intre cele mai mici si putin populate) sunt ferry-uri care opereaza tot timpul anului. Este evident, vara sunt mult mai frecvente, fiind chiar si cateva pe zi intre principalele insule (si eu am fost in Santorini, Naxos, Paros si Mykonos, considerate insule principale). Sunt mai multe companii care opereaza ferry-uri, asa ca pentru a va lamuri cel mai bine cu privire la preturi si orare, aruncati o privire aici. Am ratat insulele mai mici, dar in mod cert, ma voi intoarce in Ciclade. Si atunci nu voi rata Antiparos, Milos, Sifnos sau Folegandros. Sau Ios. Sau altele. Luati-va doua saptamani, poate o luna si luati-le la rand. Veti veni indragostiti !

Care este treaba cu Santorini ? Santorini a trecut prin mai multe perioade istorice foarte diferite si extrem de influentata de clima. Candva, acum 3 – 4000 de ani, Santorini era o insula verde, incredibil de fertila (deh, sol vulcanic), cu ploaie si o vegetatie luxurianta. Era probabil cea mai mare insula din Ciclade, asa ca existau toate premisele dezvoltarii unei civilizatii infloritoare. Si da, a aparut. Santorini a fost a doua insula dupa Creta unde a inflorit superba civilizatie minoica considerata de multi prima civilizatie adevarata a ceea ce noi numim azi “Europa”. Pe vremea aceea, pe taramurile noastre, zapada era de 3 metri iarna, iar muntii erau acoperiti de ghetari eterni… foarte greu sa-ti dezvolti o civilizatie prea infloritoare (desi exista spectaculoasa civilizatie Cucuteni care a inflorit in conditii climatice grele pana cand a fost stearsa de pe fata pamantului de triburile indo-europene din care ulterior aveau sa rasara tracii, grecii, latinii, germanicii, celtii, balto-slavii, scandinavii si celelalte popoare a caror urmasi suntem noi, europenii.

Dar aceasta perioada stralucitoare a apus brusc intr-un an blestemat pentru bietii santorinezi. Undeva in jurul anului 1600 i.Hr. vulcanul a erupt, una dintre cele mai violente eruptii din perioada “civilizata” a omenirii – expertii spun ca vulcanul a scuipat in atmosfera de patru ori mai mult material decat gigantica eruptie a vulcanului Krakatoa din Indonezia din 1883. Se presupune (bazat pe materialele arheologice gasite in orasul antic Akrotiri, aceste Pompei al Santorini-ului) ca vulcanul a inceput sa dea semne ingrijoratoare cu cateva luni inainte de marea eruptie (cutremure, posibil si niste mini-eruptii) asa ca populatia locala a putut fugi – nu s-au gasit urme umane, doar orasul acoperit de lava). Nu a fost un Pompei unde localnicii au murit cu miile sub cenusa vulcanica. Dar insula a fost pustiita, iar civilizatia stralucitoarea civilizatie minoica din Creta si Ciclade a disparut – partial din cauza schimbarii climatice datorata eruptiei si partial din cauza atacurilor aheilor (proto-grecii) veniti dinspre Grecia continentala de astazi. Schimbarile climatice care au dus la haos social si prabusirea unor state, dinastii sau civilizatii au fost semnalate pana hat, in China.

Santorini de astazi este foarte diferit de Santorini minoic. Intre timp, clima s-a incalzit, la noi, ghetarii din Carpati au disparut lasand locul unor lacuri glaciale cum e cel de la Sf. Ana sau din Retezat, iar zonele foarte manoase si binecuvantate de ploaie de acum 3500 ani s-au uscat si desertificat. Asta a fost cazul lui Santorini. In ultimele secole, chiar si milenii, Santorini a fost o stanca destul de sterpa, o bucata de stanca neagra unde oamenii s-au chinuit sa-si creasca recoltele si sa-si hraneasca copiii. Stralucirea oraselor minoice (care dispuneau de cladiri cu pana la 3 etaje, dar si conducte de canalizare – cele mai vechi din lume !) a fost inlocuita de comunitati care traiau de pe azi pe maine. Pe una dintre cele mai aride insule din Grecia, plantele cresc udate de roua diminetii si nu de stropii ploii. Dupa perioada de pace din perioada Imperiului Roman si apoi Bizantin, Santorini s-a aflat in mijlocul unor conflicte – a fost detinut in special  de venetieni, dar si de Ducatul de Naxos – un stat ramas in urma cruciatilor si apoi a trecut sub suveranitatea otomanilor, dar fara o ocupatie directa – autoritatile otomane nu s-au chinuit sa se stabileasca pe insulele din zona (inclusiv in Santorini), trecand doar din cand in cand pentru tribut, dar lasandu-I pe locuitori in plata lui Allah.

Numele Santorini provine din italiana (datorita controlului venetian). Santorini vine de la Santa Irina a carei biserica se afla pe insula cand au venit venetienii. De altfel, pe insula continua sa traiasca o puternica si influenta comunitate catolica cu radacinile din perioada venetiana.

Vulcanul este inca activ si a contribuit la schimbarea geografiei locului pana chiar si deceniul trecut – cateva insule din fostul areal distrus al insulei au aparut in ultimele sute de ani, iar miscarile vulcanice din 2012 – 2013 au dus la ridicarea insulei Santorini cu cativa centimetri – o miscare semnificativa din punct de vedere geologic. Vulcanul este permanent monitorizat si vulcanologii promit ca nu va mai exista o eruptie similara celei de acum 3500 ani. Cel putin nu in perioada vietii noastre. Of, am scapat !

Si din nou, de ce lumea da navala in Santorini ? Pentru ca imaginea de pe buza stancii este absolut spectaculoasa. O insula ca o semiluna, stanci rasarind din marea albastra ca de cerneala si mai ales acele sate / orasele albe, albe, revarsandu-se pe stancile de culoare inchisa. De departe, ai senzatia ca pe stanca sunt cantitati enorme de zapada, dar cum te apropii, iti dai seama ca sunt cladiri de un alb stralucitor.

In al doilea rand, micile sate absolut splendide – este o incantare sa te plimbi pe aleile inguste, printre cladirile de un alb stralucitor, unele ingropate in flori roz sau albe, intesate de biserici cu cupole de culoarea marii de dedesupt. Aceste sate traditionale (mai ales cele de pe buza insulei) s-au transformat in atractii turistice – toate cladirile au acum functiuni turistice – hoteluri, majoritatea boutique hotels de lux cu mici piscine de unde sa admiri panorama vulcanului, restaurante, magazine de mare lux si rafinament. Santorini nu este o insula ieftina, dimpotriva, este a doua cea mai scumpa insula a Greciei dupa Mykonos, dar rafinamentul si bunul gust este la el acasa.

In al treilea rand, plajele negre, extrem de ciudate pentru multi dintre noi.

In al patrulea rand, iubitorii de vin sunt atrasi in Santorini de Vin Santo si mai ales de soiul Assyrtiko, un soi de vin care creste doar in Santorini – o sa dedic un articol sau o parte de articol speciala vinurilor din Santorini deoarece am avut parte si de o vizita la doua podgorii de pe insula – vinul a fost de-a lungul istoriei singurul produs agricol al insulei demn de comert – de altfel, in lipsa unor conditii naturale favorabile, santorinezii au fost obligati sa devina comercianti – asa ca au avut parte de bunastare – din cele mai vechi timpuri cei mai bogati oameni nu sunt producatorii, ci comerciantii, cei care risca sa transporte marfurile si sa castige bani buni.

In al cincilea rand sunt apusurile de soare absolut superbe – locul favorit al tuturora este la Oia, dar, credeti-ma, poti sa ramai mut in fata spectacolului oferit de Zeul-Soare oriunde de pe insula… atata timp cat privesti spre vest si de preferinta vezi cum soarele dispare in apele marii…

Am venit extaziat din Ciclade. De mult nu m-am simtit mai bine, de mult nu mi-a placut asa de mult o calatorie. Poate si pentru ca sunt cam necalatorit, dar si pentru ca locurile sunt superbe. Merita orice test COVID, Merita orice efort. Si mai ales sa calatoresti in Ciclade anul acesta este cu adevarat magic.

Presimt ca va fi un serial lung pentru ca pentru fiecare insula am atatea lucruri de spus. Si mai ales despre island hopping si despre de ce merita sa-ti planifici o astfel de calatorie. Nu e deloc greu !

Am vizitat Santorini cu sprijinul Greek National Tourism Organisation, Wizz Air si a Primariei din Santorini carora le multumesc pentru suport si ospitalitate !

Imagini Santorini, Ciclade

Zborul de Santorini pe tabela electronica a aeroportului Otopeni

La decolare, am facut o tura deasupra Bucurestiului

Wizz Air pe aeroportul din Santorini

Welcome to Santorini

De departe, zici ca e zapada pe stanca…

Dar, de fapt, sunt case albe, albe, albe stralucitoare

Cam asa arata insula Santorini in interior – foarte putina vegetatie, un climat destul de dur

Fira, capitala Santorini

La pas, prin Fira

Rasaritul de soare este intotdeauna suav in Santorini

Oia, perla insulei Santorini

Plina cu biserici cu cupolele de culoarea …

… marii

Explozie de flori pe stradutele din Oia

Este de asemenea un loc special pentru sesiuni foto

Urmele citadelei din Oia – unde se strange lumea pentru apusul de soare

O alta cladire emblematica pentru Oia si Ciclade, in general – morile de vant

Noaptea in Oia este la fel de spectaculoasa

La fel de frumoase sunt si localitatile din interior, nu numai cele de pe „buza” insulei. Pyrgos este pur si simplu superb

Plaja neagra de la Perissa

Una din specialitatile locale – prajitura de portocale

Apusul in Santorini este superb. Oriunde !

Assyrtiko, vinul local din Santorini

Vin Santo este specialitatea dulce a insulei

Dar producatorii de vin locali se mandresc cu Assyrtiko – unul dintre cele mai bune variante

Island Hopping ? Nici o problema ! Ferry-uri moderne leaga insulele intre ele (mai ales vara)