Zilele acestea am sarbatorit schimbarea administratiei Municipiului Bucuresti si a catorva din sectoare dupa 12 ani de management (sau cum ar zice englezul “mismanagement”) PSD. Am urmarit nu pot sa spun cu o atentie prea mare campania electorala care oricum s-a concentrate pe problemele primare arzatoare ale cetatenilor Bucurestiului – lipsa apei calde, lipsa caldurii, traficul halucinant, sistem de transport prost, lipsa locuri de parcare, poluare extrema, scoli ca vai de steaua lor, retea sanitara deficitara (cu exceptia traficului si a lipsei locurilor de parcare, fix astea erau problemele si acum 30 ani cand au cazut Odiosul si Sinistra). Atunci as mai fi adaugat lipsa curentului electric si a oricaror marfuri din magazine, de bine, de rau, asta nu mai e o problema). Am mai ciulit din cand in cand urechile poate, poate aud subiectul turism, subiectul turisti straini, dar am ciulit-o degeaba. Nu stiu daca vreun candidat a pronuntat vreodata acest cuvant. Prin programul lui Nicusor apare undeva ceva despre MICE, Firea n-a zis nici un cuvant, iar pe Basescu nu l-am urmarit (iar programul lui politic nu l-am gasit pe vreundeva cand l-am cautat, cred ca a fost secret).
Deci, liniste si pace despre turism in Bucuresti. Oare vom asista la inca 4 ani in care turistii straini vor ajunge din greseala in Bucuresti si majoritatea vor pleca spunand “Bai, orasul asta chiar a fost interesant, ce noroc ca nu stie nimeni de el”.
Acum vreo doua – trei decenii, niste oameni destepti au inventat marketingul de destinatie. Au convins autoritatile locale ca orasele (sau provinciile, sau tarile) pot sa fie promovate ca orice brand si dupa aceleasi principii. Daca Nike, Coca Cola, McDonald’s, Mercedes sunt croite si promovate pe baza unor principii bine cunoscute de marketing si comunicare, de ce nu ar fi la fel si Thailanda, Islanda, Cape Town sau Provence ? De ce nu s-ar pozitiona si promova la fel ? In cazul marilor branduri, companiile respective au creat departamente de marketing si brand manageri care sa se ocupe de destinele brandurilor (personal, sunt mandru ca am lucrat ca brand manager in compania care a inventat conceptul si pozitia de brand manager in 1931 – Procter & Gamble). Dar brandurile respective sunt detinute de companiile respective, tine de ele cum sa le pozitioneze si promoveze. Dar cine detine brandul India ? Dar brandul Viena ? Ei bine, probabil autoritatea locala. Dar nu in intregime. E detinut si de comunitatea locala si de comunitatea de business turistic locala.
Asa ca in cadrul administratiei locale, au aparut asa numitele “tourism boards” – adevarate companii de marketing care s-au ocupat in mod profesionist de brandul turistic al regiunii, tarii, orasului. In primul rand, la baza intregii activitati s-a facut munca de pozitionare. Ce vrea acel oras sa comunice, ce vrea acel oras sa fie in mintea oamenilor interesati de calatorii ? Hai sa luam orasele romanesti care s-au pozitionat profesionist la noi in tara – Sibiu este orasul cultural (Capitala culturala din 2007 a ajutat enorm, dar de atunci, Sibiul geme de actiuni culturale, in anii “normali” nu cred ca e saptamana fara sa se intample ceva), Clujul este orasul tineretului (vezi marile festivaluri, competitiile sportive din Sala Sporturilor – asta si pentru ca al Bucuresti e o gluma de Sala a Sporturilor si nu numai), Oradea este Art Nouveau, folosindu-si mostenirea arhitecturala, dar Bucurestiul ce e ? Capitala, da, dar cum se pozitioneaza, ce vrea sa fie ? Ce vrea sa spuna pentru a atrage milioane de turisti atat straini, cat si romani ?
Are Bucurestiul un tourism board ? Nu stiu, nu cred. Au fost niste incercari, din pacate esuate. Exista una din acele faimoase companii municipale create de Firea pentru a sifona niste bani care habar n-am sa fi facut ceva. Probabil nimic. Sau ceva ce nu a vazut nimeni. Si care a adus maximum 5 turisti pe an.
Ce trebuie sa fie un tourism board (sau o Organizatie de Management a Destinatiei) ? In primul rand trebuie sa fie un parteneriat public – privat. Pentru o mai buna folosire a resurselor si pentru o amplificare a colaborarii. Trebuie sa fie un sprijin pentru business-urile private din turism, dar sa se si sprijine pe ele pentru crearea de sinergii.
In primul rand, un Bucharest Tourism Board ar trebui sa stabileasca o pozitionare pentru oras, sa creeze un brand de oras. Brandul nu inseamna un logo, logo e cireasa de pe tort, trebuie sa stabileasca ce vrea sa comunice si cui. Poate Bucurestiul sa sustina ca e orasul viitorului, super high tech, vino sa traiesti secolul XXII ? Nu, intr-o lume unde exista Dubai si Shanghai. Poate sa spuna ca este un oras istoric cu monumente de nemaivazut ? Nu chiar, uitati-va la Praga si Budapesta care sunt fix langa noi. E drept, cele doua capitale central-europene au fost capitale de imperii si asta se vede. Evident, trebuie gasit altceva. Si asta nu se scoate din palarie, la o bere cu prietenii, ci pe baza unor cercetari serioase, studii de segmentare facute atat in tara, cat si in strainatate. Iar acel ceva trebuie sa fie bazat pe un fundament puternic. Daca spunem ca e orasul culturii, atunci Bucurestiul trebuie sa geama de muzee si sa aibe sute de evenimente culturale marcante pe an.
Ce vrea sa fie Bucurestiul, ce vrea sa comunice pentru a atrage turisti ? Nu stiu ce poate sa fie, cum am zis asta nu se decide la o bere, dar hai sa zicem pentru a crea un mic exercitiu ca vrem sa fie “party capital of Europe”. Bon, ne adresam atunci tinerilor 18 – 30 ani, poate chiar spre 35, dar atunci trebuie creat si produsul. E posibil sa se faca ? Da, e posibil, nu trebuie chiar investitii prea mari. Atras investitori privati, deschis tot soiul de cluburi pentru toate buzunarele si gusturile, schimbat layout-ul urban al orasului spre party… creat zone de party care sa nu deranjeze locuitorii, zone unde nebunia sa tina pana dimineata. Party bus-uri, party-uri pe malul unor lacuri, party-uri urbane.
Promovarea unui oras tine de 3 elemente cheie – mostenirea urbana (care la Bucuresti mai degraba a fost demolata), noile investitii / atractii si evenimentele. E posibil ca tu sa atragi odata niste turisti – stiti orasele sau tarile acelea in care te duci si te intorci zicand “fain, mi-a placut, dar nu e exact locul pe care sa-l vad de doua ori”. Ei bine, noile atractii si evenimentele au obiectivul sa readuca turistii care deja au fost, evident, pe langa a-I atrage pe unii noi. De ce Dubai-ul construieste tot soiul de traznai (care musai trebuie sa fie cele mai mari din lume) in fiecare an ? Pentru a readuce turistii care deja au fost, si evident sa atraga si unii noi. Noutatile creaza stiri, stirile creaza interes, interesul aduce turisti.
Dar toate aceste 3 elemente trebuie sa fie create in jurul pozitionarii. Sa revin la ideea de Bucuresti ca “party city” – investitiile trebuie sa fie canalizate in a crea ceva fun, ceva atractiv pentru grupul tinta. Evenimente – simplu, tot soiul de concerte, festivaluri si atragerea de artisti importanti din strainatate. Daca ne uitam care sunt principalele evenimente ale Bucurestiului, acestea sunt Festivalul George Enescu (muzica clasica) si pelerinajul de Sf. Dumitru. Da, primul eveniment este un eveniment de elita – nu aduce sute de mii de turisti, dar cei care vin (si vin destul de multi din strainatate) umplu hotelurile de 4 si 5 stele si restaurantele de lux, lasand in capitala o groaza de bani. Pelerinajul de Sf. Dumitru nu aduce decat imbulzeala, vanzari record de covrigi si lumanari. Dar Bucurestiul ca o capitala importanta trebuie sa inventeze ceva care sa fie cu adevarat mare. Cum e Untold la Cluj. Dar nu poti sa ai un alt Untold inca si mai mare la Bucuresti. Trebuie altceva. Si acel altceva e in functie de pozitionare. Daca esti in continuare pe party, atunci party sa fie – poti crea un party care sa se desfasoare in tot centrul, cu DJ la fiecare colt de strada cam cum e Ziua Regelui la Amsterdam.
Bucurestiul are nevoie de un tourism board pentru a stabili cum vrea sa se pozitioneze si apoi sa execute an de an aceasta pozitionare in spatele unor concepte si idei.
Dar tourism board-ul nu trebuie sa se ocupe doar de marketing, PR si comunicare. Trebuie sa se ocupe si de turisti sa fie sigur ca au o experienta buna. Trebuie sa ofere puncte de informare in locurile cheie – nu ascuns undeva in Pasajul Universitatii unde nici un turist nu ii va deranja vreodata pe anagajati. Si punctele cheie sunt punctele de intrare in oras si in principalele locuri turistice. In Bucuresti, ar trebui un punct in aeroportul Otopeni, un punct in Gara de Nord si cel putin un punct in Centrul Vechi. Un punct care sa ofere informatii actualizate, sa promoveze tururi si atractii, sa ajute in cazul unor probleme. Noi nu avem decat un singur Info Point cum am spus, bine camuflat si ascuns. Bucurestiul este singura capitala europeana si una din putinele in Euro-Asia care nu are un birou de informatii turistice in aeroport sau gara !
Tourist board-ul trebuie sa fie digital – nici nu stiu daca Bucurestiul are vreo pagina de Facebook, de Instagram, Youtube sau Tiktok nici nu trebuie sa ma mai gandesc. Nu are nici un site ca lumea, iar ala care e, este doar partial in engleza. Sa spunem ca cel mai mare numar de turisti straini din Bucuresti sunt israelienii ? Exista baremi vreo hartiuta scrisa in limba Israelului ? Nu cred. Ca veni vorba de israelieni.. Stiti ce ii intereseaza pe multi dintre ei ? Shoppingul. Preturile in Israel sunt halucinante si in traseul oricarui turist israelian trebuie musai sa fie vreo trei mall-uri din Bucuresti. Este greu de creat un Shopping Festival in lunile “moarte” gen ianuarie – februarie, comunicat si promovat ca atare in pietele tinta ? Nu. Dar cine sa-l faca ?
Un alt lucru obligatoriu in care un Tourism Board se poate implica este dezvoltarea conectivitatii. Degeaba avem planuri minunate, investitii nemaivazute si evenimente pentru milioane daca nu exista legaturi de transport. De bine, de rau, exista curse externe low-cost spre multe orase mai ales vest-europene, dar niciodata nu e destul. Inainte de COVID, 57 companii aeriene operau la Bucuresti, zburand spre 131 destinatii. Din Budapesta sunt (sau mai bine zis, erau) zboruri spre 200 destinatii (sigur vor sari de 200 dupa COVID). Ca idee, Belgradul e legat direct de 79 destinatii si e un oras mult mai mic. Tourist board-ul trebuie sa negocieze si sa atraga companii aeriene care sa lege Bucurestiul de mai multe destinatii – daca te uiti pe harta, sunt putine legaturi spre Balcani, spre Europa de Est, spre Orientul Apropiat si zero spre Asia. Spre America, doar Air Canada vine vara din Toronto si Montreal.
De asemenea, tourism board-ul trebuie sa fie agresiv in a atrage cat mai multe agentii de turism din tari – tinta sa includa Bucurestiul in planurile lor. Si nu doar pentru o vizita de 6 ore, ci pentru cat mai multe nopti de cazare. Si asta se negociaza prin oferire de diverse avantaje, uneori nu neaparat bani.
O alta zona in care suntem deficitari este asa-numita zona de MICE. Nu de soricei, ci de Meeting – Incentives – Conferences – Exhibitions. Cate evenimente mari ale companiilor sau diverselor industrii au loc la Bucuresti ? Nu foarte multe, e drept nici nu avem capacitate de mega-evenimente. Dar este o directie extrem de importanta pentru orice tourism board serios.
O alta activitate importanta a oricarui tourism board din lume sunt asa-numitele info-trip sau fam trips. In turism, mai important decat in alte domenii, este extrem de important ca cei care “vand” destinatia respectiva sa fi fost acolo, sa o simta, sa inteleaga ce si cum. Si de aceea, e foarte important ca sa fie adusi atat oameni din turism (gen agentii de turism), dar si oameni din media (bloggeri, vloggeri, instagrameri, media traditionala). Pana acum, asta a fost realizata de oameni din mediul privat cum ar fi Tudor Maxim de la Experience Romania / Bucharest cu niste rezultate de-a dreptul spectaculoase, dar in mod normal, asta este jobul Tourism Board Bucuresti.
Vom avea vreun Tourism Board profesionist care sa creasca turismul in Bucuresti ? Ca la o schimbare in bine, speri sa da. Nu trebuie reinventata roata, exista deja Tourism Board-uri mega-profesioniste si cu rezultate deosebite cum e cel de la Oradea care dovedeste ca si in Romania se poate. Dar ceea ce ma face ca mai degraba nu este faptul ca nu am vazut nici un interes, cat de mic pentru turism in programele celor care au castigat alegerile locale. Sa speram ca isi vor schimba optica si printre tevi inlocuite si spitale construite, vor realiza ca inlocuirile si constructiile au nevoie de bani, iar turismul poate fi o sursa. Dar trebuie o organizare si niste investitii. Minime.
