Degustare vinuri, Santorini
Cei care ma cunosc stiu ca nu sunt un mare bautur de alcool. Dimpotriva, de cele mai multe ori singurul care nu bea alcool, fie bere, vin sau tarie de la o masa sunt eu. Dar in momentul in care ajung intr-un loc si aflu ca exista ceva produs local care nu exista nicaieri in lume, devin extrem de curios si evident vreau sa aflu mai multe. Mai ales ca este vorba de o insula minuscula, are doar 76 km patrati adica un pic mai mult decat suprafata Sectorului 1 bucurestean – si pe o astfel de suprafata se afla 18 podgorii care produc vreo 3-4 soiuri de vin care cresc doar in Santorini, cum sa nu doresc sa descopar care e treaba cu vinul in Santorini. Si surprinzator pentru o insula atat de mica, este o activitate extrem de complexa – o modalitate de crestere a vitei-de-vie speciala, dar si soiuri care nu cresc decat in Santorini !
Trebuie spus ca sa faci agricultura in Santorini este o activitate extrema – solul este numai piatra, ploaia cade extrem de rar, iar tot ce a crescut vreodata sau creste in Santorini se datoreaza faptului ca dimineata se lasa roua. Da, tot ce creste in Santorini este pe baza de roua si nu de ploaie. In plus, trebuie spus ca suprafata insulei este ravasita destul de des de vanturi puternice de abia te tii pe picioare. Dar, acest pamant destul de inospitalier pentru agriculturi are si un avantaj – filoxera, temuta boala a strugurilor care a distrus aproape toate podgoriile Romaniei in secolul al XIX-lea (de aceea, noi plantam mai ales soiuri frantuzesti pentru ca marea majoritate a soiurilor romanesti istorice a fost distrusa – cu greu au mai supravietuit niste soiuri de feteasca si alte cateva). Ei bine, viticultorii locali se pot teme de soare, de vant, dar nu de filoxera. Pamantul e imun.
Pe de alta parte, pamantul are o groaza de minerale cum foarte putine locuri din lume le are. Cocktailul de minerale face ca trei produse locale sa fie cu adevarat grozave – vinul, tomatele si fava (un soi de mazare galbena – in urma cercetarilor facute in situl pre-eruptie de la Akortiri, fava de azi este urmasa directa a favei mancate de minoici cu aproape 4 milenii in urma !).
Asa ca atunci cand am fost invitat la un mini-tur de degustare de vinuri nu am zis nu. Chiar ma interesa povestea vinului de Santorini. Dupa tura de la vulcan, m-am spalat de urgenta, schimbat si fuga la degustare de vin.
Prima oprire – la podgoriile Argyros. Este, daca nu ma insel cel mai mare producator de vin din Santorini (nu va asteptati la niste productii enorme, insula e mica) si de mare traditie. A fost oficial fondata in 1903 si de atunci, s-a ocupat de ea patru generatii ale aceleasi familii (familia Argyros, evident), dar neamul lui Argyros s-a ocupat de vin de cu cateva secole inainte de a fonda podgoria – prin zona aceasta nu foarte departe de cel mai inalt deal din Santorini s-au cultivat dintotdeauna struguri, doar ca regiunea era detinuta de biserica catolica, asa ca neamul Argyros s-a ocupat de struguri si productia de vin inca inainte de a deveni antreprenori si a detine podgorii. Ca idee, Santorini a fost detinut de ducatul de Naxos, ducat controlat de venetieni si condus de italieni prea-catolici, asa ca exista si in ziua de azi o comunitate puternica de greci catolici in Santorini. Ajung intr-un visitor center frumos, bine aranjat, cu magazin care nu vinde doar vinuri, ci si suveniruri, si sunt luat in primire de dna Loukaki, manager de export.
Productia de vin care a adus atata faima si bogatie Santoriniului de-a lungul secolelor s-a aflat in ultimele decenii intr-o mare primejdie. Insula destul de rurala si uitata de lume pana prin anii 80 si-a intors fata spre turism, asa ca marea majoritate a locuitorilor a inceput sa-si faca drachmele si apoi euro din turism. Si nu e doar problema fortei de munca (cultivatul strugurilor e o treaba grea), ci si a suprafetei cultivate – aceasta a scazut dramatic datorita faptului ca a fost convertita in spatii turistice – hoteluri, restaurante, proiecte imobiliare, obiective turistice. Mi-am adus brusc aminte de povestea singurului viticultor din Algarve, Portugalia. Acesta mi-a spus ca dupa dezvoltarea turismului in sudul Portugaliei, toate, dar absolut toate podogriile din Algarve au fost taiate si terenul folosit pentru hoteluri sau case de vacanta – exista sute de hoteluri aliniate de-a lungul tarmului, adica fix unde se facea vinul de Algarve odinioara (nu era la fel de faimos si deosebit ca cel de Madeira sau Porto, dar orisicum). Acum, dupa 2000, au aparut cateva podgorii noi in Algarve care incearca sa reinnoade traditia vinului de Algarve, dar nu pe malul marii ca nu mai e loc de hoteluri, ci in interior, dar nu foarte departe de ocean.
Aceeasi poveste si aici in Santorini – principalul dusman al vinului de Santorini este turismul. Terenuri intregi de pe o insula atat de mica au fost transformate in complexuri hoteliere sau proiecte imobiliare, iar podgoriile au fost taiate. Nu s-a ajuns la extrema din Algarve unde au fost taiate toate, dar suprafata s-a redus enorm, iar soiuri precum Mavrotragano aproape ca au disparut – noroc ca au fost salvate de cativa viticultori entuziasti si pasionati.
Ascult cu interes istoria familiei Argyros (detine circa 120 hectare de vita-de-vie, dar cumpara si de la producatori independenti) si povestea din jurul principalului soi din Santorini numit Assyrtiko care este mandria insulei. Imi spune ceva ca vita creste intr-un mod special aici, dar sincer nu am realizat exact ce a spus pana am ajuns in podgorie – in primul rand, am ramas socat sa aflu ca pe terenul celor de la Argyros se afla inca vita care traieste si produce de 200 ani (varsta medie este de 70 ani !) si apoi am descoperit ca vita santorineza nu creste pe araci ca oriunde altundeva in lume, ci este aranjata ca o coronita pe pamant – la prima vedere, mi-a adus aminte de Welwitschia Mirabilis, o planta taratoare din Namibia care traieste pana la 1500 ani. Vita din Santorini nu traieste 1500 ani, dar orisicum, traieste incredibil de mult si cumva seamana – tarandu-se pe pamant, aranjata ca o coronita. De ce asta ? Am zis ca climatul din Santorini nu este prea prietenos cu agricultura – ars de soare si batut de vanturi – asa ca doar aici viticultorii locali au renuntat la araci, inventand aceste coronite sau cuiburi aflate la nivelul solului. Fascinanta aceasta adaptare la conditii !
Aflu de asemenea ca in cazul vinului de Santorini, viticultorii nu se bazeaza prea mult pe butoaie (Santorini nu are prea mult lemn), asa ca gustul si savoarea vine direct din struguri. Istoric, butoaiele erau aduse din Odessa, dar azi se folosesc containere metalice care nu adauga nici o savoarea vinului, totul vine din struguri.
Pe langa Assyrtiko, celalalt vin faimos al insulei este Vinsanto, un vin foarte dulce (mie, unui necunoscator mi s-a parut apropiat de vinurile de Porto sau de Jerez, celebrul sherry sau hai mai de aproape, de Lacrima lui Ovidiu), facut din struguri uscati la soare pentru 12 – 14 zile dupa recoltare. Vinsanto … pai asta nu e nume italian ? Da, este. Dar si numele de Santorini tot italian este. Productia de vin a prosperat in timpul dominatiei italiene si a Ducatului de Naxos, iar exporturile spre Venetia si Italia in general l-au facut celebru. Vinul santorinez a devenit vinul oficial folosit de Biserica Ortodoxa Rusa pentru impartasanie, asa ca exportul de Vinsanto a fost permis in vremea Imperiului Otoman si chiar in vremuri de razboi – Moscova si Constantinopolele s-au infruntat pe campul de lupta de numeroase ori de-a lungul istoriei pana in zilele noastre cand cele doua tari se lupta in Siria sau probabil foarte curand si in Armenia. Dar si atunci, Vinsanto ajungea la Petersburg si Moscova trecand pe sub nasul Sultanului, prin stramtoarea Bosfor.
A urmat degustarea ca la carte – cu branza sau fainoase intre diversele tipuri de vin – si a fost si Aidani (vin alb, tot un soi tipic pentru Santorini), Assyrtiko de 2019 (am inteles ca a fost un an prost ca a plouat prea mult), Monsignori (din nou, tipic pentru Santorini) si evident, Monsanto – unul de 20 ani ! Wow.
Am plecat apoi spre nordul insulei, la doi pasi de Oia, la podgoria Sigalas, o podgorie noua, fondata cu doar vreo trei decenii in urma de un profesor de matematica, dar pasionat de vin. Astazi Sigalas este un producator mic de vinuri-boutique (face cam 300,000 sticle pe an) exportate prin mai multe tari ale lumii (din Brazilia in Australia).
Am intrat dupa apusul soarelui la Sigalas. De la poarta, mi-am dat seama ca e un mic business de familie. Nu, nu era visitor center-ul acela frumos si stralucitor de la Assyrtiko, ci parea vila cuiva, parca am ajuns la cineva acasa. Si chiar asa m-am simtit – ca si cum as fi la cineva acasa, iar doamna vine sa ne serveasca cu vin din camarile casei. Inca nu era intuneric bezna, asa ca am putut vedea mica podgorie care se intinde de langa casa –wow, ce surpriza ! – vita se catara pe araci, nu se incolacea in cuiburile tipice pentru Santorini. Aflu secretul – aici sub dealul pe care se catata Oia a carei lumini se vedeau in zare nu bate vantul aproape deloc, este o zona ferita, asa ca nu e nevoie ca strugurii sa se prosterneze in nisipul pamantului ca in cazul majoritatii vitelor de pe insula.
Si Sigalas creste principalele soiuri santorineze (apropos, se pare ca de-a lungul timpului, cultivatori din alte insule au incercat sa aclimatizeze Assyrtiko sau Aidani, dar nu au reusit si au lasat Santoriniului exclusivitatea acestor soiuri). Spre deosebire de ce am testat la Argyros, cei de la Sigalas se pare ca s-au cam jucat mai mult cu cupajele, cert este ca am fost servit cupaje de soiuri santorineze cum ar fi Kavalieros sau un vin numit simplu Santorini. Evident, la final am incercat si dulcele Vinsanto, dar, de departe, cel mai bun vin a fost Mavrotragano – un alt soi specific insulei, dar care aproape disparuse in conditiile reducerii semnificative a suprafetelor cultivate in favoarea dezvoltarii imobiliaro-turistice.
Mavrotragano a fost in mod cert cel mai bun vin testat in aceasta dupa amiaza plina de vinuri. Este produs intr-o cantitate mica si nu il poti gasi peste tot – ici si colo, prin Santorini si surprinzator, l-am gasit si in supermarketul Spar din Naxos.
Daca va ganditi sa va incantati papilele gustative la una sau mai multe sesiuni de degustare de vinuri in Santorini, puteti face rezervari aici:
Pentru Argyros Estates – ai mai multe optiuni de vizitare / degustare pe care le poti afla aici.
Pentru Sigalas, puteti afla optiunile si sa rezervati aici.
Am vizitat Santorini cu sprijinul Greek National Tourism Organisation, Wizz Air si a Primariei din Santorini carora le multumesc pentru suport si ospitalitate !
Degustare de vinuri in Santorini
Spectaculoasa intrare de la Argyros Estates
Barul
Camera de degustare – totul frumos si cu bun gust
Din produsele de la Argyros
Vita de vie creste pur si simplu pe pamant
Mai erau cateva boabe parguite (probabil vor fi folosite la Vinsanto)
Cosuletele de Santorini
Aici se naste vinul Argyros
Gata de degustare !
Orice vin are o poveste 🙂
Si orice vin se potriveste cu pahare 🙂
Assyrtiko, principalul soi tipic din Santorini
Vinsanto mai tanar, Vinsanto mai batran 🙂
Sigalas – zici ca ai ajuns in casa cuiva, nu intr-o „intreprindere”
Mai ferit de dealul de la Oia, vita creste pe araci
La treaba 🙂
Unul din produsele cu care Sigalas se mandreste
Exista si un vin numit simplu „Santorini”
Faimosul Mavrotragano
Vinurile lui Sigalas
