El Gouna, Egipt

Daca va ganditi la Hurghada ca o destinatie unitara, unica, ei bine sa stiti ca exista mai multe centre turistice pe tarmul Marii Rosii care pot fi destul de diferite. Hurghada este indiscutabil, capitala regiunii, metropola si aeroportul, dar de-a lungul coastei, se afla diverse oaze turistice pline cu hoteluri mari, all inclusive – desigur, exista si un cartier de hoteluri a Hurghadei, exista Makadi Bay sau Sahl Hasheesh, exista si Soma Bay, inclusiv Abu Soma unde am stat eu langa orasul Port Safaga sau cel mai faimos dintre ele, El Gouna. Nu le-am vazut pe toate (in Abu Soma am stat, dar zona turistica este mica, doar cateva hoteluri dintre care doar Amarina era realmente operational. Dar din toate aceste zone turistice costiere, mi-am dorit foarte mult sa ajung in El Gouna.

Acum 20 ani, in 2000 cand am ajuns pentru prima oara in Egipt am fost impreuna cu niste prieteni romani si portughezi. Amicul portughez avea o prietena egipteanca (din cate imi aduc aminte se “cunoscusera” pe ceva forumuri, o intalnire extrem de exotica si neobisnuita pe vremea aceea) care ne-a fost o gazda mai mult decat ospitaliera – ne-a aranjat sa stam la un hotel fain din Hurghada la pret de backpackeri, ne-a facut rost de o barca sa facem o plimbare pe Marea Rosie, sa ne oprim la snorkeling si sa debarcam pe insula Giftun (o amintire de neuitat, pentru mine a fost prima croaziera din viata si stiti, prima oara nu se uita niciodata) si ne-a invitat la ea acasa in El Gouna. Pe vremea aceea, Hurghada nu era cine stie ce – era un orasel prafuit de provincie, cateva hoteluri mari si oricat ne-am chinuit, nu am gasit vreun loc cat de cat de plimbat. Am fost intr-o tura prin Hurghada si acum, in 2021 si s-a schimbat enorm. Exista baruri, restaurante, magazine, mall-uri, chiar si cateva locuri de promenada, dar nu pot sa zic ca e un oras wow – e destul de agitat, aglomerat si cu trafic intens. In 2000, era si mai rau. In schimb, El Gouna era un paradis – curat, liniste, plin de verdeata si flori si… te puteai plimba pe jos. Dupa nebunia din Cairo, imi urla linistea in urechi.

Ei bine, si astazi El Gouna este un paradis, o oaza de bun gust, de liniste si continua sa fie locul cel mai dragut de luat la picior din tot Egiptul. Este un proiect turistico-imobiliar de amploare construit de Samih Sawiris, unul dintre cei 3 frati miliardari care conduc imperiul Orascom (un imperiu de afaceri fondat de tatal lor, Onsi Sawiris, astazi in varsta de 91 ani care si-a inceput afacerile in constructii dupa moartea presedintelui socialist Gamal Nasser si a pus bazele unui imperiu in valoare astazi de peste 40 miliarde de euro). Samih Sawiris a gasit aceasta zona unde se afla o laguna (El Gouna inseamna in araba “laguna”) si a gandit o oaza de lux si bun gust, o oaza de liniste, de verdeata si flori. Este locul cel mai “verde” din Egipt si este cu adevarat o placere sa-l iei la pas. Este promovat ca fiind o Venetie a Egiptului, datorita lagunelor meandrate care il strabat, dar eu as zice ca mai degraba este un Monaco – hoteluri de lux, magazine de fite, restaurante de calitate inalta si nu mai putin de trei porturi pentru diverse ambarcatiuni – yahturi, salupe de inalta viteze si alte vase care mai de care mai spectaculoase.

Proiectul El Gouna a inceput in 1996 (iar in 2000 cand am fost era extrem de mic cu doar cateva hoteluri de mare lux, cateva restaurante, baruri si o zona pietonala limitata). Astazi este un oras in toata regula, construit pe 20 insule, de-a lungul a 10 km de coasta, cu o catedrala impozanta (familia Sawiris sunt copti crestini), stadion de fotbal (echipa El Gouna FC infiintata in 2003 a trecut prin toate diviziile inferioare ale campionatului egiptean, ajungand acum vreo 2 ani in Prima Liga. Este deja pe locul 3 dupa imens de populare Al Ahly si Zamalek si probabil daca nu anul acesta, sigur la anul se va bate la titlu pentru a detrona pe cele doua “clasice” – care sunt un soi de FC Barcelona si Real Madrid a fotbalului egiptean), 3 terenuri de golf (de unde si faptul ca este asa de verde), 3 porturi de ambarcatiuni de agrement (Marina), o groaza de hoteluri, restaurante, baruri si magazine, milioane de palmieri, cel mai tare spital din Egipt, o scoala de varf si sute de vila impozante. Dintr-o destinatie pur turistica (in 2000, nu imi aduc aminte decat de hoteluri si alte facilitati turistice), El Gouna a devenit o investitie imobiliara de prim ordin. Toti cei care au fost prin Egipt spun ca e o tara saraca, dar la o populatie de 100 milioane locuitori, exista si destui oameni bogati – iar acestia au toti sau aproape toti vila in El Gouna. Cum imi zicea cineva “aici se refugiaza toti – ca e Revolutie sau Covid, toti oamenii cu bani vin in El Gouna”).

Si evident, nici cultura nu este lasata la o parte, El Gouna Film Festival este unul dintre cele mai interesante festivaluri de film din intreaga lume araba promovand cinematografia din regiune. Ah si sa nu uit – El Gouna are si un mic aeroport, dar nu cautati vreun zbor de linie, este doar pentru mici avioane private. Nici nu cred ca va incerca sa il mareasca sa devina o competitie pentru aeroportul Hurghada. Prea mult trafic aerian si avioane prea mari strica la zen – iar El Gouna are zen din plin. Oricum, de la aeroportul Hurghada pana la El Gouna este o autostrada care evita orasul Hurghada, deci se ajunge extrem de repede.

M-am plimbat pe stradute, de-a lungul unui mic canal si evident, si prin unul din porturi. Este o incantare. Ca peste tot in lume, numarul de turisti este mic (toate hotelurile din El Gouna ca in tot Egiptul nu pot sa primeasca decat 50% din numarul maxim de locuri), asa ca in afara de promenada de langa port, putini turisti. Pe promenada, bucurie si zambete – tineri, in mare parte egipteni (daca ai senzatia ca egiptenii se imbraca numai in jalabia si femeile sunt infasurate din cap pana in picioare, aici vei avea un soc – tinere egiptence in fuste scurte, buric la vedere, razand cu gura pana la urechi impreuna cu baieti. Aici este un altfel de Egipt), lume la terase. Nu stiu daca e interzis sa iei masa inauntru (cred ca nu), dar de ce sa stai inauntru, cand afara e soare, florile iti zambesc, palmierii te saluta inchinandu-se, iar vremea este absolut geniala.

Sa va spun ca ceea ce il face mai placut este faptul ca fiecare coltisor din El Gouna a fost gandit si “desenat” de unii dintre cei mai mari arhitecti din Europa si SUA, iar brief-ul primit de la d. Sawiris a fost sa existe o gandire unitara, inspirata din arhitectura nubiana (si ulterior mediteraneana – unele zone au clar inspiratie italiana, dar si malteza am senzatia, mi-au adus aminte de balcoanele acelea din La Valetta). Ei bine, daca in celelalte mini-orasele turistice de pe coasta, fiecare proprietar si-a construit hotelul dupa gusturile lui, aici exista o unitate arhitecturala impecabila care intareste frumusetea acestui oras.

Am fost sa vizitez 4 hoteluri – unele hoteluri pot fi usor vizitate ca niste obiective turistice pentru ca sunt adevarate oaze paradisiace intr-o oaza paradisiaca.

Am vizitat 2 dintre hotelurile intial construite, hoteluri cu gradini imense, inundate de flori si numeroase locuri – Steigenberger care este de fapt pozitionat ca un resort de golf (este inconjurat de un amplu teren verde pe care erau si cativa jucatori de golf – nu, Trump nu era printre ei, pregatea nebunia de la Washington din zilele urmatoare) si Movenpick.

Steingenberger este pe o insula, o limba de pamant inconjurata de verdele terenului de golf, dar si de turcoazul lagunei care se incolaceste in jurul resortului. Este intr-o zona foarte linistita a El Gounei (El Gouna este prin definitie linistita, va dati seama ce inseamna linistea la Steingenberger). Ajungi repede oriunde – ori iei un tuktuk electric si silentios (arata fix ca cele din Bangkok, mai putin fumul de benzina proasta si zgomotul), ori o iei pe jos – imediat ajungi in El Gouna Downtown. Are o plaja super-faina, dar nu la mare, ci la laguna. Vis-à-vis de hotel, peste un brat de laguna se afla un turn – cea mai inalta cladire din El Gouna (proprietarii nu au construit aici blocuri pentru a pastra caracterul intim al locului) unde in mod normal se afla un restaurant de calitate (acum inchis din cauza de COVID). Am luat o barcuta care face ture la nevoie intre cele doua maluri ale lagunei si apoi am luat-o spre varf – imaginea este cu adevarat de vis. Doar de aici, iti dai seama de cat de mare este El Gouna si cat de verde si tot de aici poti descoperi numeroase vile cu adevarat somptuoase

Hotelul este construit in stil nubian (fiind unul din primele, respecta planul arhitectural initial), rosu, dar un rosu-caramiziu foarte placut. Inutil sa spun ca piscinele sunt incalzite iarna, asa ca este unul din locurile unde Basescu este contrazis – “iarna e ca vara”.

Daca Steigenberger este un hotel verde, inconjurat de apele canalelor, Movenpick este un paradis – dupa ce am iesit din receptie, am ajuns pe o terasa inalta de vreo trei – patru etaje, iar la picioarele mele  a aparut o gradina ca in Paradis – milioane de flori multicolore, un mic rau care se duce spre piscinele incalzite si Marea Rosie pe fundal. Movenpick are avantajul de a avea iesire la mare – are parte de o plaja ampla cu nisip fin si are chiar si un lac natural. Aici am si mancat intr-un restaurant de peste si fructe de mare absolut fabulos si m-am plimbat descult pe plaja. Am si vizitat o camera (cam toate din cele admise de guvern erau pline, deci nu am vazut cam toate tipurile) si m-am bucurat de explozia aceea de culori. Daca as fi stat in Movenpick, indiscutabil as fi petrecut foarte mult timp in gradina.

Casa Cook este un hotel minimalist – modern – cladirile sunt dreptunghiulare fara briz-brizuri si fiecare are piscina ei (de fapt e cate o piscina arondata la 2 – 3 camere). Mi-a adus aminte de hotelul in care am stat in Mykonos care si el avea numai suites cu piscina proprie. Din pacate, nu am putut sa vad vreo camera pentru ca 50 din cele 100 de camere ale hotelului erau ocupate, iar celelalte 50 tinute inchise din ordin guvernamental nu erau chiar in cea mai buna forma.

Cum ziceam, atmosfera era complet diferita de celelalte doua hoteluri – totul modern, totul minimalist, o multime de piscine, si un restaurant cu o bucatarie complet deschisa – conceptul este de asa numitul kitchen show in care clientii vad ce si cum sunt pregatitie bucatele de bucatari. Cand am ajuns eu erau bucatari, nu si clienti, care probabil erau pe plaja, deci nu era mai nimic spectaculos de vazut.

Plaja este gigantica, cred ca toata lumea din El Gouna ar putea sa stea aici pe plaja, de altfel mergi destul de mult pana sa ajungi in zona amenajata cu sezlonguri si umbrelute. Aici este zona de sporturi marine – fix in fata hotelului niste windsurferi se pregateau sa porneasca si ceva mai incolo am vazut o groaza de windsurferi in exercitiul functiunii.

Casa Cook este mai departe de centru, se afla de altfel intr-un cartier rezidential cu bloculete de lux, dar si de aici poti chema oricand un tuktuk electric sa te duca in centru.

Ei bine, spre surprinderea mea, El Gouna nu are doar hoteluri de 5 stele de sa te lase cu gura cascata. Exista si niste hoteluri mai ieftine si am si vazut unul. Plasamentul e excelent – este fix langa unul din porturile de yahturi unde se afla o groaza de restaurante si baruri, iar zona pietonala este la vreo 10 minute de mers pe jos. Daca pana atunci, descoperisem zone de arhitectura nubiana, sud-mediteraneana si chiar modernista, ei bine, stradutele unde se afla Turtle’s Inn aduc mai degraba cu o medina nord-africana (ma rog, am vazut medine si in Andaluzia sau Puglia), cu ulite inguste si pline de umbra. Mai exista un hotel similar langa – Captain’s Inn aflat doi pasi mai incolo pe care nu l-am vizitat.

Turtle’s Inn este un hotel curat si corect de trei stele, nimic spectaculos, dar camerele sunt marisoare si extrem de curate. E drept, nu aveau aproape nici un client (nici macar acel 50%, cred ca doar vreo 2-3 oaspeti in cel mai bun caz), toti clientii stand in invecinatul Captain’s Inn. Dar locatia este geniala, este fix langa marina si langa zona plina de viata, asa ca daca vii pornit pe distractie si hotelul conteaza mai putin, aici e locul.

Am plecat bine dispus din El Gouna. Micul sat din 2000 a crescut intr-un oras de-a dreptul, dar si-a pastrat aceleasi coordonate – unitatea arhitecturala, curatenia, florile, verdele si mai ales faptul ca te poti plimba in liniste pe stradutele pietonale unde te poti opri oricand la o bere, o limonada cu menta sau o masa ceva mai imbelsugata.

Am fost in Egipt la invitatia agentiei de turism Karpaten care opereaza zboruri charter directe saptamanale spre Hurghada. Acestea vor continua tot timpul anului pana in octombrie. In Hurghada, m-am bucurat de ospitalitatea celor de la Hotelul Amarina Abu Soma Resort despre care am scris aici.

Imagini El Gouna

Zona Hurghada este plina de autostrazi.

Intrarea in El Gouna. Controlul de securitate este extrem de minutios

Pe strazile pietonale din El Gouna

O gramada de flori

Mi-a placut numele 🙂

Un Ponte Vecchio de El Gouna

Un oras adevarat are si supermarketuri

Magazine de tot felul

Unul dintre cele trei debarcadere – ai la ce sa te uiti  !

Salupa mica si eleganta este facuta in Egipt

Promenada din port

Un loc popular – The Garage unde ospatarii sunt imbracati in mecanici auto 🙂

Tanara generatie egipteana

Pomul de Craciun din Hotel Steigenberger El Gouna

Piscina de la intrarea in hotel. Pe fundal, turnul in care m-am urcat pentru panorama

Zona centrala de la Steigenberger

Acele minunate flori ale Egiptului

Langa plaja, un cort traditional

Asa arata o camera standard

Balconul…

… cu vedere la laguna si la terenul de golf

Plaja cu niste umbrelute interesante 🙂

O cladire cu camere

Downtown este peste terenul de golf

Se poate trece vis-a-vis cu o salupa

Spre turnul panoramic, pe langa un alt teren de golf

Sus, in turn !

Hotelul Steigenberger

Hotelul Movenpick in departare

Vila ca la Hollywood 🙂

O mica tura pe canalele din El Gouna

Casa Cook – modernist si minimalist

Una din numeroasele piscine

Bucataria deschisa

Plaja

Plaja cu windsurferi e la doi pasi

Camere cu piscine

Mini-„medina” din El Gouna

Turtle’s Inn – in El Gouna nu sunt doar 5 stele 🙂

Camera superioara

Vederea din balcon. Debarcaderul e la doi pasi

Hotelul are si restaurant propriu

Lobby-ul de la Movenpick decorat de Craciun

WOW !

O camera standard

Baia ampla

Proprietatea e imensa, deci am ajuns la restaurant cu o masina electrica

Fish restaurant

Acei creveti absolut minunati

Nu poti sa nu termini masa cu prajituri arabesti 🙂

Pe plaja, intre lac si mare

La revedere, El Gouna !12