Statuia lui Bill Clinton – Pristina, Kosovo

Am ajuns si eu acum cativa ani in Kosovo impreuna cu doi prieteni, printre care si regretatul Nicky Predescu. Am bantuit cateva zile prin Kosovo, am fost si in Macedonia (pe atunci fara „de Nord”) impreuna si am ramas cu niste amintiri dragi. Eugen a fost si el in Kosovo si m-am gandit ca cei care au in minte un road trip pentru la vara, informatiile lui Eugen ar fi de folos.

Așa cum spuneam și în articolele anterioare, am fost mereu fascinat de țările mici. Tot cochetam să ajungem și noi în Kosovo, supranumit si „cel mai tânăr stat al Europei”. Iar pentru cei care vor să meargă la vară în concediu în Grecia, recomand o escală în micuțul stat balcanic.

Așa am procedat și noi, pe drum spre Grecia am alocat o zi pentru a vizita cele mai mari două localități ale Kosovo – Priștina și Prizren – chiar în anul în care s-au împlinit 10 ani de la declararea independenței.

Despre Kosovo

Republica Kosovo se află sudul fostei Iugoslavii având vecini Albania, Macedonia de Nord și Muntenegru. Ca parte a fostei Iugoslavii, Kosovo și-a declarat independența în iulie 1990 iar în 1992 a fost ales primul președinte, Ibrahim Rugova la un scrutin la care a participat doar populația albaneză din Kosovo. În încercarea de a se separa definitiv de Iugoslavia, organizația paramilitară Armata de Eliberare din Kosovo a declanșat război împotriva forțelor sârbe din Kosovo. În februarie 2008 Kosovo declara independența față de Serbia. Ei au declarat independența dar nici până astăzi nu Kosovo nu este recunoscut de toate țările lumii ca stat independent. SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă și multe țări ale Europei recunosc independența în timp ce Spania, Rusia, România și Serbia (bine-nțeles) nu. Doar aproximativ jumătate din țările membre O.N.U. recunosc Kosovo ca stat independent.

Kosovo are puțin sub două milioane de locuitori în timp ce în capitala Priștina trăiesc aproximativ 150.000 de oameni.

Cum ajungi în Kosovo și ce acte ai nevoie

Sunt mai multe modalități de a ajunge în cel mai tânăr stat al Europei. Poți tranzita Serbia dar în acest caz vei avea nevoie de pașaport. Serbia nu recunoaște Kosovo ca stat independent (și prin urmare nici punctul de trecere al frontierei). Te poți întoarce tot prin acest punct vamal dar trebuie să prezinți pașaportul cu ștampila de ieșire din Serbia.

Poți intra în Kosovo și din Macedonia (e și recomandarea mea), în acest caz nu ai nevoie de pașaport (acum, noi am avut nevoie în 2018), poți intra pe baza cărții de identitate sau a pașaportului. Eu recomand pașaportul dacă vrei să ai drept suvenir o ștampilă kosovară.

Nici o firmă de asigurări din Europa nu acoperă daunele produse în Kosovo. Astfel trebuie să știi că vei avea nevoie de cartea verde eliberată de firme de asigurări de acolo. Nu e nicio problemă, asigurarea o poți încheia înainte de trecerea frontierei dar se poate face și online (că doar tehnologia a pătruns peste tot). Asigurarea costă minim 15 euro, Euro fiind și moneda națională în Kosovo. Trebuie să știi că pe lângă documentul de călătorie poliția de frontieră verifică și dacă ai cartea verde – aceasta acoperă daunele pe care posesorul le poate face mașinilor kosovare, cât despre mașina posesorului „Dumnezeu cu mila”.

Pe drum spre Kosovo

Ajunși la Skopje, eram pregătiți de un „one day trip” în mica țară balcanică – să fiu sincer, cu niscaiva emoții. Când spui Kosovo te gândești imediat la război sau la cunoscuții „haiduci” kosovari (varianta locală a rakeților ucrainieni), fapt pentru care unii turiști se feresc de această țară. Am constatat însă că zvonurile de acasă nu se potrivesc cu realitatea din târg și că de fapt lucrurile nu stau tocmai așa, Kosovo a fost pentru noi o surpriză extrem de plăcută.

Iar farmecul Kosovo era tocmai faptul că e cel mai tânăr stat al Europei (mă rog, partial recunoscut de țările lumii așa cum spuneam), un fel de „Orașul Interzis” până nu demult.

De la Skopje până la granița cu Kosovo se face cam jumătate de oră iar de acolo până în capitala Priștina încă o oră. Ajunși la punctul de trecere a frontierei în Kosovo, un polițist de frontieră kosovar foarte amabil ne-a cerut actele (inclusiv cartea verde pe care am avut inspirația să o cumpăr online din țară fiindcă acolo nu se întrezărea nicio posibilitate de a o cumpăra). Vama era într-un defileu, o zonă muntoasă de o frumusețe deosebită ne-a întampinat înca de la intrarea în micuțul stat parțial recunoscut. Nici vorbă de tancuri sau armată.

După câțiva kilometri prin defileu a început să apară șantierul unei autostrăzi (care probabil la data când citiți reportajul e gata) iar după puțin timp munții au început să dispară și a apărut semnul de autostradă: am intrat pe șoseaua de mare viteză. Da, a fost o surpriză extrem de plăcută să constatăm că aici în Kosovo există autostradă – noua, buna si gratuită (era atunci). Și construita tot de Bechtel (și destul de probabil finanțată de americani). Am mers pe autostradă aproape 40 de kilometri până în capitala Priștina – ea însă mai continua. Kosovo ne bate clar la raportul kilometri de autostrada versus suprafața țării.

Priștina, kilometrul zero

Prima impresie a fost că Priștina este un orășel liniștit cu oameni care își văd de viața de zi cu zi. Am ajuns în centrul capitalei pe „Bulevardi Nene Tereza” adică pe bulevardul Maica Tereza unde ne întâmpină un ansamblu format din patru statui ale principalelor personalitati pe care kosovarii le idolatrizează: Zahir Pajaziti, comandantul armatei de eliberare din Kosovo, Ibrahim Rugova, primul președinte al Kosovo, Gerge Kastrioti supranumit și „Skanderberg” adică „brațul de fier”, eroul national al Albaniei și statuia Maicii Tereza, cunoscuta misionară catolică de origine albaneză.

Chiar dacă eram în Kosovo, magazinele unor cunoscute branduri internaționale nu puteau să lipsească. În centrul capitalei Priștina erau prezente magazine precum cele ale United Colors of Benetton, Zara și Stradivarius.

Chiar în centrul capitalei statului Kosovo, în fața Palatului Tineretului și Sportului se află „Newborn Monument”, „Monumentul Renașterii” dezvelit pe 17 februarie 2008 chiar în ziua în care Kosovo și-a declarat independența. Monumentul înalt de aproape un metro este reprezentat de cele șapte litere ale cuvântului „newborn” care chiar asta înseamnă, „renaștere” și a fost realizat foarte rapid, în doar zece zile. „Monumentul Renașterii” a fost a fost „updatat” în anul 2018, odată cu împlinirea a zece ani de la declararea independenței statului Kosovo, „NEWBORN” devenind „NEW10RN”.

Am continuat plimbarea prin centrul capitalei kosovare pe bulevardul „Bill Klinton” trecând prin piața „Tregu Medlin Olbrajt”. Din câte se vede aici în Kosovo (ca și în alte state) se transcrie fonetic: adica se scrie cum se aude. La una din intersecțiile „Bulevardi Bill Klinton” se află statuia fostului președinte american, acesta fiind privit aici în Kosovo ca un erou, la fel ca și fostul secretar de stat Madeleine Albright, care au contribuit decisiv la independența fostei provincii iugoslave. De mirare că nu au amplasat statuia în piața centrală alături de celelalte patru statui. Lipsesc din peisaj statuile lui Hillary Clinton și a Monicăi Lewinsky, așa ca să fie tabloul complet 😊. Nu departe de statuia lui Bill Clinton e un magazin de haine care nu se putea numi altfel decât… Hillary. Așa că poți spune că Hillary (magazinul evident) e pe Bill Clinton (bulevardul)

Chiar dacă populația micuțului stat balcanic este majoritar musulmană (peste 95%), nu lipsesc și bisericile creștine. În Priștina este o catedrală catolică – „Maica Tereza” – inaugurată în anul 2010 pentru a marca centenarul nașterii cunoscutei misionare. La data inaugurării construcția nu era finalizată în totalitate dar la ora actuală catedrala a fost terminată și este una dintre cele mai înalte construcții din capitala statului Kosovo. Din păcate nu același lucru se poate spune si despre catedrala ortodoxă „Isus salvatorul” a cărei construcție a fost începută în anul 1995, înainte de începerea războiul devastator. Viitorul acestui lăcaș de cult este incert, în prezent este o ruină și se pare că nici nu sunt semne ca această catedrală să mai fie vreodată terminată.  Fiind vorba de o biserică ortodoxă, acest lăcaș de cult ar urma să deservească minoritatea sârbă. Iar relațiile dintre kosovari și sârbi nu sunt cele mai bune, prin urmare se tergiversează finalizarea bisericii.

În imediata vecinătate a acestei catedrale ridicată în incinta campusului Universității din Priștina se află cladirea Bibliotecii Naționale din Kosovo, o clădire destul de controversată din punct de vedere arhitectural. Cladirea a fost construită în anul 1982 după planurile unui arhitect croat. Din punctul meu de vedere, al omului de rând, e un bloc de beton îmbrăcat în sârmă, aș numi-o chiar o clădire caraghioasă și kitschioasă. Dar uneori de la kitsch la artă e doar un mic pas. Oficial arhitectul a declarat că este o îmbinare de stil bizantin și islamic – probabil avea o imaginație foarte bogată. Altii spun însă că ar fi vorba de îmbinarea modernului cu un stil tradițional rural.

Se spune că cele 99 de cupole existente simbolizează cunoscuta pălarie albaneza „qeleshe” sau „plisi”, lucru care i-a cam enervat pe politicienii iugoslavi din acea vreme.

Imagini Pristina, Kosovo

Cartea verde kosovara

Si factura de rigoare

Welcome to Pristina

Centrul din Pristina

Biblioteca nationala kosovara

Catedrala catolica

Abandonata catedrala ortodoxa

„Celebrele” bulevarde din Pristina – Bulevardul Bill Clinton

Piata Madeleine Albright

Magazinul Hillary de pe bulevardul Bill Clinton

Bulevardul Maica Tereza

Si statuia acesteia

Statuia lui Bill Clinton

Kosovo – New Born

Statuia lui Skenderbeg, eroul national al albanezilor

Muzeul mobil din Pristina

Traiasca si infloreasca 😉