Cum va ziceam, la final de mai am fost invitat in judetul Covasna la Dalnic unde tocmai se deschidea My Lake Glamping pentru a avea si eu o experienta de glamping in Romania. Evident, nu am stat doar in cort si la mancat gulas brasovean, am mai misunat prin zona si am descoperit niste locuri cu adevarat deosebite, dar din pacate foarte putin cunoscute si promovate. In primul rand, Muzeul Haszmann Pal din Cernat (un muzeu cu adevarat remarcabil de unelte, masini agricole, radiouri si un mic muzeu al satului secuiesc), apoi am fost la fabrica Csiki Sor, o fabrica “ca afara” si in fine am ajuns si la Lacul Sf. Ana, probabil cel mai cunoscut obiectiv turistic din zona, dar care merita cu varf si indesat vizitat. De altfel la lacul Sf. Ana am mai fost odata, mai precis in 1997, dar sincer nu imi aduceam aminte prea multe. A fost o revizitare absolut minunata si am descoperit peste tot niste oameni extrem de pasionati de ceea ce fac. De altfel, daca ma intrebati un singur lucru cu ce am venit din secuime este faptul ca am gasit niste oameni extrem de pasionati de ceea ce fac. Si pentru asta jos palaria !

Muzeul Haszmann Pal – Cernat, judetul Covasna. Ei bine de acest muzeu auzisem de la o amica bloggerita de calatorii din Brasov – Ana zisa si Anapedia care a fost anul trecut si a venit incantata – “mama, ce muzeu fain am gasit in Covasna si nu stie nimeni de el” – ceva de genul asta mi-a zis. Si atunci cand am discutat programul pe Dalnic, am vazut ca suntem la doi pasi de Cernat, am zis ca e musai sa-l vedem. Si evident ca a figurat in programul de vizitare.

Muzeul este gazduit intr-o fosta proprietate de grof de prin zona – are o gradina imensa, un conac si numeroase acareturi din lemn pline cu o groaza de masinarii. Dar ceea ce m-a fermecat de cand am intrat pe usa conacului a fost linistea – o oaza de verde, de liniste, de frumos. Totul organizat, pus la locul lui, cu atentia unui colectionar obsedat de colectiile sale. Si, ioi istenem, sunt numeroase colectii – de la tractoarele antice aliniate la milimetru in curte de zici ca sunt gata sa porneasca intr-o cursa de Formula 1 tractoreasca pana la batoze, masini cu aburi, de treierat, o gramada de utilaje unele avand venerabila varsta de un secol, altele si mai vechi care au fost folosite in agricultura si acum se odihnesc, frumos lustruite, atent ingrijite si etichetate. La un moment dat, simteam ca si cum colectia nu ar fi avut capat – in curte, tractoare, sub sopron, tot soiul de masini agricole, in subsolul conacului, o colectie impresionanta de sobe de incalzit, si intr-un final, probabil colectia care m-a dat cel mai mult pe spate – cea de radiouri, dar si de gramofoane si alte electronice ale istoriei… de radiourile acelea care indicau nume de localitati (daca invarteai rotita in cautare de statii radio, niciodata nu dadeai de radio-urile pomenite, dar cel putin te lasa sa visezi frumos).

Aha. E un muzeu tehnic. Dar am facut cativa pasi si am ajuns printre niste casute traditionale – un adevarat muzeu al satului secuiesc. Ideea este aceeasi ca la celelalte muzee ale satului din Romania – cum ar fi cele de la Bucuresti sau Sibiu  – case autentice, construite in vechime au fost dezmembrate, luate din diverse sate si complet refacute aici, in curtea muzeului din Cernat cu tot cu mobilele si facilitatile traditionale. Cea mai veche este o casa de la 1690 din Varghis, dar sunt unele si de la 1700. Par perfect locuibile, adica intrand parca as fi putut sa dorm acolo… exista si cateva manechine care sa prezinte si portul traditional, dar intr-o casa pozitia lor mi s-a parut haioasa, dar autentica. Barbatul citea ziarul la masa, in timp ce nevasta muncea din greu la razboiul de tesut. Baremi daca sotul i-ar fi citit si ei stirile :). Dar asta nu vom stii niciodata.

Printre case se afla si porti secuiesti (am descoperit si eu acuma ca in Romania, nu doar Maramuresul este specializat in porti), dar si niste totemuri folosite ca cruci de secui din mosi-stramosi. M-am uitat cu mare curiozitate la aceste totemuri. Am intrebat ce inseamna, am fost repezit in doua cuvinte care nu spuneau nimic. Chiar sunt curios care e ideea. Mie mi-au adus aminte de totemurile vazute prin Asia Centrala inclusiv prin Mongolia, dar si in celebrul Deal al Crucilor din Lituania. Totemurile central-asiatice nu au legatura cu budismul, ci mai degraba cu samanismul. Din cate retin, erau niste simboluri care reprezentau elementul natural prin care respectivul om (ma rog, mort) sau clan se conecta cu divinitatea. Totemurile legau stiinta samanilor de spirite, de animale, de natura. Forma lor este indiscutabil central-asiatica, dar chiar as fi curios sa inteleg ce mai inseamna astazi in secolul XXI pentru secui. Sau ce a insemnat in ultimele secole – in ultima instanta, sunt niste simboluri 100% pagane care intra intr-o contradictie flagranta cu religie crestina. Da, protestantismul e mai tolerant cu manifestari pagane, dar catolicismul, nu, iar secuii au fost o buna parte din istorie catolici (si acum, o buna parte din ei sunt catolici). As fi fost interesat de povestea totemurilor si legatura lor cu crestinismul, dar cum ziceam, am fost repezit – din nestiinta (am dubii) sau pentru ca o ascunde ceva misterios si amenintator ?

Si intr-un final sa va povestesc si despre casa principala, despre conac – conacul i-a apartinut grofului din Cernat pe numele lui Gyula Damokos care fusese nationalizat odata cu venirea comunistilor, cedat CAP-ului din sat si, ca peste tot prin tara, transformat in ruina. In sat, Pal Haszmann, un profesor de sat, dar colectionar pasionat a construit incet incet aceasta colectie fabuloasa, strangand lucruri vechi din satele din Covasna. Impreuna cu Muzeul National Secuiesc din Sf. Gheorghe, a deschis acest muzeu, salvand vechiul conac candva in anii 70. Colectia a donat-o muzeului cu dorinta expresa sa fie expusa in satul sau, Cernat. Visul lui s-a indeplinit (el a murit in 1977, sincer, nu stiu cum arata muzeul atunci), cel putin fiul sau care a decedat anul acesta a putut sa vada aceasta bijuterie muzeistica completa. In conac, se gasesc de asemenea numeroase vestminte traditionale, obiecte din lemn pictat (cele mai spectaculoase sunt desigur lazile de zestre), ustensile de tors, obiecte de olarit… nu, nu e un haos, toate sunt bine organizate, aliniate la milimetru, spunand o poveste de demult.

Conditiile lui Pal Haszmann sunt urmate si acum – colectia sa nu a parasit Cernatul, iar familia sa lucreaza in continuare la muzeu, ducand traditia mai departe. Dar muzeul este un muzeu viu – aici au loc tot soiul de ateliere in care copii vin sa invete sa picteze sau sa lucreze in lemn. In fine, in anii acestii pandemici, evenimentele au incetat pentru a preveni raspandirea bolii, dar in anii normali, muzeul este plin de viata si sute sau mii de copiii sau adolescenti vin sa invete aici mestesuguri traditionale cu speranta ca cineva le va duce mai departe.

Muzeul este deschis zilnic (exceptand lunea ca in cazul majoritatii muzeelor din Romania), din pacate nici pagina de Facebook, nici site-ul muzeului nu par sa mai existe. In caz ca site-ul va fi revitalizat, aici gasiti linkul.

Nota

Am fost in Covasna la invitatia primului sit de glamping din regiune – My Lake Glamping. Pentru mai multe informatii cu privire la experienta, aruncati un ochi pe articolul meu despre My Lake.

Imagini Muzeul Haszmann Pal – Cernat, Covasna

Vechiul conac

Misterioasele totemuri secuiesti

Tractoare istorice aliniate la milimetru

O colectie nesfarsita de masini agricole cu o varsta respectabila

In subsol, o colectie de sobe din fonta

Fabulosul muzeu al radiourilor

Un gramofon printre radiouri 🙂

Si partea de muzeu al satului

Femeia la razboiul de tesut, barbatul citeste ziarul 🙂

E totusi ziarul local 🙂 Se scuza

Harta muzeului de la Cernat