Historical Park

Multi o stiu, o repet si acum. Una din cele mai vechi pasiuni ale mele este istoria. Practic, din copilarie. Imediat dupa ce am invatat sa citesc, adica prin clasa I, mi-a cazut in mana o carte de istorie, dar scrisa intr-un stil de basm – “Povestea neamului romanesc” de Mihail Drumes care m-a incantat. Nu stiu cata riguriozitate stiintifica este in acea carte, dar trebuie sa va ganditi ca a fost scrisa pentru copii care sa inteleaga ceva pentru varsta lor. Eu am indragit cartea la nebunie (imi placeau basmele, asa ca am trecut rapid de la Fat-Frumos la Alexandru cel Bun), am citit-o de zeci de ori si dupa aceea, am trecut si la carti serioase – practic din clasa a III-a, am inceput sa cumpar lunar revista Magazin Istoric, iar acum am colectia completa (din aprilie 1967 pana azi), dar si sute de alte carti de istorie.

De ani de zile, in Romania, se varsa fluvii de lacrimi si se arunca cu bombe nucleare de acuzatii asupra generatiei mici de azi ca nu vor mai stii ce e istoria, ce a facut Mihai Viteazu si cat de viteji au fost dacii. Sincer, nici in clasa mea din scoala generala nu stiau prea multi pentru ca un subiect poate un pic cam fad pentru unii cum e istoria nu poate fi insusit aruncandu-i copilului o carte in fata. Asa se invata pe vremea lui Carol I si Ferdinand, dar de prin anii 60 – 70, metoda de invatare prin buchisire a fost demult depasita.

Invatamantul de azi si de maine este interactiv si foarte vizual. Una intelegi cum i-a batut Stefan cel Mare pe turci la Podul Inalt vazand un film in 3D, si alta citind o pagina dintr-o carte de preferinta fara poze (sau una infatisandu-l pe Stefan asa cum a fost surprins de pictorii de biserici ai perioadei). Si asa ajung la filmele lui Sergiu Nicolaescu care sunt pe nedrept blamate, dar care au deschis apetitul pentru istorie pentru multi. Acele filme nu erau documentare istorice, nu erau produse pentru canalele History sau National Geographic, erau filme artistice. Artistice, nu documentare. Da, apareau personaje reale cum ar fi Mihai Viteazul sau Mircea cel Batran, dar restul personajelor erau in general imaginare, iar un film artistic poate intotdeauna sa introduca tot soiul de intrigi, dragoste, sex, sange care nu sunt documentate. In ultimii 50 ani de filme istorice hollywoodiene nici unul nu relateaza realitate. “Tunurile din Navarone” povestesc despre o lupta pe o insula care nu exista, toate productiile cu Robin Hood au in centru personaje care nu au existat niciodata, chiar si foarte realul film Dunkirk are parte de o groaza de personaje si situatii fictionale intr-un context real desigur. Am vazut ca multi au cazut pe spate cat de real si bun e Dunkirk. Da, este un film facut la nivelul de varf al anilor 2019, capabil sa recreeze perfect atmosfera epocii, dar este un film de fictiune – o buna parte din ceea ce vezi in film nu s-a intamplat in realitate. Este un film “fiction”. Nu e de dat pe History Channel. Serialul “Last Kingdom” de pe Netflix prezinta niste personaje istorice reale, dar care dar a caror viata nu are nimic comun cu ce apare in film. Este un serial excelent, neavand insa nimic comun cu istoria reala a regatelor saxone.

Revenim insa la cum invatam istoria azi, nu in 1879. Interactiv. Prin documentare, prin filme, prin vizual. Si cel mai bine este prin a experimenta evenimentele. Am povestit de-a lungul timpului despre niste muzee de istorie din Polonia in care am fost si care recreau perioada … am pasit prin Polonia devastata de bombardamente, am intrat prin poarta unui lagar de concentrare, am stat intr-o casa unde radio-ul anunta avansul trupelor sovietice aliate cu cele naziste, am intrat in curtea santierelor navale Gdansk alaturi de un Lech Walensa tanar. Muzeele celui de-al doilea razboi mondial si a Solidaritatii de la Gdansk. Muzeul Zajezdnia din Wroclaw, Muzeul Insurectiei de la Varsovia sau Muzeul Schindler din Cracovia te transporta in timp si traiesti, simti, auzi si mirosi evenimentele. Nu sunt niste muzee cu display-uri din carton, sunt muzee experimentale. Cum noi nu avem in Romania.

Ei bine, am descoperit cu surprindere ca in Bulgaria, prezentarea istoriei a mers la un alt nivel – la nivelul unui part tematic numit Historical Park. Da, un parc tematic ! Aflat pe undeva nu foarte departe de autostrada Varna – Sofia (care in acest moment nu este construita decat pana la Shumen), Historical Park recreaza istoria Bulgariei in cel mai interactiv mod cu putinta. Este parte al unui proiect grandios in curs de dezvoltare care va cuprinde nu doar partea de educare-distractie a parcului tematic, cat si un proiect imobiliar. Dar o buna parte din parcul tematic este construit si daca va aflati prin zona, merita, merita sa fie vazut. Chiar sa si mergi special – cred ca o voi face probabil la anul sa vad ce a mai aparut nou,

Intrarea in parc se face pe langa statuia masiva a a unui arcas, iar in momentul in care am intrat in sala de primiri, am redescoperit organizarea parcurilor tematice din Europa sau America. Aici am si mancat si baut – in mod normal, exista un restaurant, dar in acel moment nu era deschis, iar fiecare detaliu este bine gandit – farfuriile din care am mancat si pocalele din care am baut sunt de influenta tracica, vinul era special doar pentru parc si pe eticheta apareau niste monarhi din istoria tarii, iar cand am cerut Coca Cola mi s-a raspuns ca nu au, produsele Coca Cola nu prea au de-a face cu istoria Bulgariei si in schimb am primit un suc din … lavanda (cred ca era pentru prima oara in viata cand am baut asa ceva) mixat cu lamaie. Nu am baut un pocal, ci doua carafe, a fost exceptional.

Odata intrat in curte, am descoperit ca exista un traseu pe care daca il parcurgi vei interactiona cu istoria Bulgariei din cele mai vechi timpuri. Cum ziceam, unele locuri nu sunt gata (cetatea dedicata celui de-al doilea tarat bulgar – pe care noi il numim imperiul romano-bulgar este in constructie), iar zonele dedicate primului tarat bulgar (ala de ne-a crestinat pe noi, romanii si ne-a facut ortodocsi) si perioadei romane inca nu exista, dar vor fi construite in urmatorii ani. Am descoperit o statuie a celor 3 tari din dinastia (a)romana a Asanestilor si un lac pe care am descoperit nuferii cu cea mai mare paleta coloristica din cate am vazut.

Primii pasi i-am facut in epoca de piatra si a fierului. Intram in bordeie construite si iti dai seama despre evolutia conditiilor de viata de la un bordei la altul. Din nou, nefiind vorba de case, unelte, paturi, haine de mii si mii de ani care stau ferrite in vreo vitrine de muzeu, ci facute in ultimul an, le poti atinge, le poti manui, le poti simti. Si nu sunt facute din plastic de doi lei (sau doi leva). Sunt facute din materiale de cea mai buna calitate – nu e butaforie de studiouri cinematografice. Totul este real si s-a investit serios pentru a se apropia de “real thing”.

Am ajuns apoi in perioada traca – am descoperit niste temple si morminte extraordinare de care nici nu am auzit. E drept, pentru a fi protejate, unele sunt inchise publicului, asa ca singura posibilitate de a le vizita sunt aici, la Historical Park. Cu aceasta ocazia, am reusit sa intru in copia perfecta a mormantului regelui trac Dromichete aflat de fapt la Svestari. Acesta este deschis, dar pentru o perioada foarte scurta de timp dimineata, si pentru a ajunge la timp fie trebuie sa dorm prin zona, fie sa plec pe la miezul noptii din Bucuresti. Dar dupa ce am intrat in replica mormantului de la Svestari, m-a facut sa-mi doresc inca si mai mult sa vizitez “the real thing”. Cele trei morminte ale regilor traci au niste culori incredibil de bine pastrate, si inteleg ca intensitatea lor se pastreaza si in mormintele originale – sunt niste imagini extraordinare, care pot concura de la egal la egal culorile din mormintele egiptene din Valea Regilor. Din cele trei morminte a caror replica le-am vazut la Historical Park, doar cel de la Svestari este deschis publicului.

Perioada romana cum am spus nu e construita deoarece este foarte scumpa si delicata – forul roman va fi impodobit cu statui din marmura reala, nu plastic si silicon si asta dureaza si costa. Si, da, va fi facut din marmura, ca in realitate, chiar daca este scump.

Am trecut apoi in perioada in care in Tracia au aparut popoarele turanice, inclusiv cele ale bulgarilor. Am intrat in iurte ca in Mongolia sau Kazahstan, practic am revazut Asia Centrala si am realizat ce conflict civilizational a aparut intre populatia locala si cea venita din campiile Asiei Centrale – iurte contra case cu tot comfortul, blanuri mitoase contra haine din lana sau chiar si matase. Si, da, nici un detaliu nu a fost ratat. Este si zona unde poti sa inveti sa tragi cu arcul in stil central-asiatic sau sa te imbraci ca Ginghis Han. Ma rog, ca Han Asparuh. Cum ziceam, celelalte doua perioade ale istoriei bulgare inca nu exista – e vorba de primul tarat bulgar iesit din contopirea Bizantului cu simbioza nordica-turanica a slavilor si bulgarilor, iar perioada ultima a istoriei medievale, cea a Taratului de la Veliko Tarnovo este in constructie, cetatea fiind deja impresionanta.

Am povestit in trecere despre locuri si cladiri, dar Historical Park e mai mult decat atat. Cum ziceam, poti sa pui mana pe ghioage si sabii reale (ma rog, facute anul trecut, dar aratand ca in realitate), te poti imbraca in tinute de epoca, poti sa auzi muzica traca (sau ma rog cum se crede ca suna – tracii fiind cei care au oferit muzica grecilor), poti sa intelegi impactul civilizatiei grecesti asupra populatiei geto-tracice, poti sa tragi cu arcul… poti sa retraiesti perioada respectiva. Si asa copiii pot sa fie atrasi de istorie si sa-si doreasca sa afle mai mult.

Historical Park nu este doar o expozitie. Face si evenimente, evident, istorice. La cateva zile dupa ce am vizitat parcul urma sa gazduiasca un eveniment major de “historical reenactment”  – pasionati din toata zona, inclusiv Romania urmau sa se reuneasca in cel mai mare festival medieval din Balcani. In septembrie, mai precis pe 25 septembrie va fi o competitie de tras cu arcul si asa mai departe.

Sincer, as fi ramas o zi, poate mai mult in Historical Park. Sa fi probat toate straiele, sa fi manuit toate armele, sa fi jucat rolul de arcas turanic. Dar din pacate, nu am putut, trebuia sa mergem mai departe, desi cu greu am fost strans de prin iurtele proto-bulgarilor. Dar in mod sigur voi reveni. Si poate voi merge si la Svestari. E cam la ora si jumatate de mers cu masina de Historical Park. Ar fi minunat

Pentru mai multe amanunte, aruncati un ochi aici –––> Historical Park 

Am fost in regiunea Varna la invitatia Municipalitatii Varna cu ocazia implinirii a 100 ani de la turism si a celor de la hotelul Palm Beach din Nisipurile de Aur despre care puteti citi aici.

Imagini Historical Park

Intrarea – o cetate strasnica si un arcas serios

Receptia de la Historical Park

Vinul special al locului

Si acum ma ling pe buze

A fost GENIAL – suc de lavanda cu lamaie !

Pocale, tavi si farfurii in stil trac

Langa statuia fratilor Asanesti, se construieste o cetate reprezentand cel de-al doilea tarat bulgar

Pe lac, sunt niste nuferi absolut superbi

Sa trecem in revista istoria Bulgariei – incepand cu epoca de piatra

Cam asa arata o casa primitiva

„Omul de aur” – cel am ornat cadavru cu cele mai vechi obiecte din aur din lume – o reconstituire

Si acesta era palatul lui

Un templu trac

Si un palat regal trac

Poate cel mai faimos trac din toate timpurile – Spartacus

Sala de receptii

Te poti imbraca in haine de lider trac

Unul din numeroasele tezaure ramase de la traci – si lor le placea aurul

Dormitorul regal trac

Incredibilele picturi ale mormintelor regilor traci

Istoricii sustin ca tipul acela durduliu si gol este Zamolxis

O panorama din palatul regal trac

Perioada romana inca nu a fost construita, asa ca am trecut direct la bulgarii turanici si iurtele lor central-asiatice

Fix ca in Mongolia de azi

Interiorul unei iurte regale

Existau si iurto-mobile

Si in fine, se ajunge la viata sedentara in creuzetul traco-romano-slavo-bulgar.