Ce va trece prin minte cand va ganditi la Zakynthos ? Ei bine, cred ca aproape in cazul tuturora va trece prin fata ochilor imaginea aceea cu plaja inconjurata de munti, cu o apa azuriu-efervescenta si o epava pe ea. Ei bine, da, este obiectivul turistic numarul 1 din Zakynthos si absolut toata lumea trebuie sa mearga acolo daca ajunge pe insula. Asa ca de multe ori este o victima a propriului succes. Anul acesta (si mai ales anul trecut), nu sunt chiar asa de multi turisti (lipsesc britanicii care reprezinta contingentul cel mai mare de turisti in anii normali), asa ca nu era chiar puhoiul obisnuit. Dar si asa, erau destui. Dar sa ajungem acolo… Ce pot sa spun este ca apa marii din jurul insulei Zakynthos are o culoare absolut fermecatoare, iar coasta cu pesterile sale, cu plajele sale izolate, cu stancile sale sunt o adevarata simfonie a frumosului.

Recomandarea localnicilor era ca sa merg dimineata la Plaja Navagio (da, asa se numeste faimoasa plaja a Zakynthosului), inteleg ca in greceste navagio inseamna epava naufragiata, dar nu bag mana in foc. Numai ca nu mi-am pus alarma la telefon (rar mi se intampla, dar atunci s-a intamplat) asa ca m-am sculat la 9 fix cand teoretic ar fi trebuit sa fiu la imbarcare. A urmat o ora de-a dreptul militareasca – baie, dus, mini-bagaj, strans toate cablurile si electronicele, mancat, iar la 10 punct demaram in directia Navagio. Trebuie spus ca eu am avut baza in Tsilivi la Alexandra Beach Resort, pe coasta estica, nu chiar sud-estica, dar hai sa-i zic in jumatatea sudica a coastei estice, iar Navagio e in coltul nord-vestic, cumva in cealalta parte a insulei. Si cum spuneam, Zakynthos nu exceleaza in sosele, iar pe partea vestica se afla si munti – de aceea Navagio e asa spectaculos. Am apasat pe accelerator cat am putut sa fiu in siguranta, dar Zakynthos-ul m-a sabotat in cel mai rau hal – nu am putut sa nu opresc de nu stiu cate ori pentru ca panoramele erau de-a dreptul splendide. Nu puteam sa nu opresc, sa ma bucur de ele si evident sa le fotografiez. Imposibil sa treci rece si in viteza pe langa asemenea minunatii.

In fine, GPS-ul m-a indreptat aiurea pentru ca intr-un final sa ajung in locul de unde se pleaca spre plaja Navagio care este accesibila doar pe mare (ma rog, sau cu parasuta pentru cine se incumeta). Punctul de plecare spre Navagio este langa un far la Capul Skinari la Potamitis Brothers. Practic, este o ghereta unde se vand bilete si apoi cobori pe niste scari bine instalate in abruptul karstic spre vase. Exista doua optiuni – doar plaja Navagio sau plaja Navagio + Blue Caves (Pesterile Albastre). Pentru transportul spre Navagio, pretul este 10 euro, pentru “combo” – 20 euro. Nu trebuie rezervare, nu este o ora fixa de plecare, vasele vin si pleaca in permanenta. Pentru plaja Navagi se opereaza cu un vas ceva mai mare, iar pentru Blue Caves un vas mai mic pentru a putea intra in pesterile destul de putin inalte.

ATENTIE, MARE ATENTIE: Sa va luati apa cu voi. Langa casa de bilete nu exista decat un mic chiosc cu un nene care vinde produse traditionale (miere si ulei de masline) si care la intoarcere avea si apa, jos, la imbarcare nu e nici un magazin, iar pe plaja Navagio nu se vinde absolut nimic – nu e practic nici o facilitate de nici o natura (nu magazin, nu toaleta, nici pomeneala de umbrelute J). Doar epava.

Ne-am imbarcat pe vas, marea majoritate erau deja sus pe vas si stateau la umbra, in jurul unei “ferestre” de sticla de pe fundul barcii unde aruncai o privire la ce e sub mare si am plecat, La inceput, peisajul nimic deosebit, ulterior au inceput sa apara acele stanci absolut geniale care parca organizau un crescendo de spectaculozitate spre destinatia noastra… si la un moment dat, de departe am vazut locul … plin de vase de toate dimensiunile, si apa aceea de o culoare indescriptibila !

Intr-un final am ajuns aproape de mal si am primit consemn sa revenim dupa o ora. Vasele in general “isi varsa” clientii si apoi pleaca mai incolo pentru a lasa loc altor barci care debarca sau imbarca turisti de toate natiile. E un aer de parca joci intr-un film care reda debarcarea in Normandia a aliatilor. Evident, lipsesc impuscaturile, dar zici ca esti in D-Day. Epava este destul de mare, ruginita si nu am vazut pe nimeni care sa incerce sa o escaladeze. Vasul se numeste MV Panagiotis si a esuat pe aici in timpul unei furtuni in 1980. Fusese construita in Scotia in 1937, dar din 1964 se mutase la caldurica in Grecia, unde a trecut din mainile unui armator in a altuia (de fiecare data si-a schimbat numele). A esuat pe 2 octombrie 1980 pe aceasta plaja inconjurata de munti aproape verticali si aici a ramas. Exista o serie de legende conform carora vasul transporta tigari de contrabanda din Grecia spre Sicilia unde erau asteptate de Mafia, alte povesti spun ca de fapt avea marfuri legale si le ducea in Albania cand i-a lovit furtuna. Localnicii ar fi dat navala si ar fi jefuit-o, asa ca vreo doua duzini din ei ar fi fost arestati.

Ca o fi una, ca o fi alta, MV Panagiotis, mai precis scheletul ei ruginit se afla pe aceasta plaja absolut incredibila. Soarele era foarte puternic, asa ca lumea ori se arunca in apa printre barci si corabii, ori se ascundea la umbra epavei. M-am dus si eu intr-un colt mai putin aglomerat si am ridicat un pic drona pentru cateva imagini pe care le vedeti mai jos… Nici nu stiu cum a trecut timpul pana cand am fost chemati de sirena vasului inapoi si ne-am intors la baza. De aici, ne-am impartit in 2 – cei care au luat biletul doar pentru Navagio a plecat, ceilalti ne-am imbarcat pentru Blue Caves. Nimeni nu ne-a cerut bilet, nimeni nu a verificat nimic, s-a mers pe incredere.

Blue Caves sunt o serie de mici pesteri inundate de apele marii, sapate in stanca Zakynthosului. Cele din zona Capului Skinari poarta numele de Blue Caves pentru ca atunci cand soarele bate intr-un anumit unghi, culoarea albasta a marii se reflecta pe zidurile albe ale pesterii. Ma rog, nu cred ca am fost la ora care trebuie pentru ca nu era asa de spectaculos albastrul de pe pereti, dar orisicum, a fost o mini-croaziera mai mult decat agreabila. Ne-am oprit intr-o pestera unde cine a vrut sa inoate s-a aruncat in apa si apoi ne-am intors la baza unde am terminat o sticla de 2 litri de apa dintr-o sorbire J. La vreun km de intrarea la Potamitis Brothers se afla un restaurant numit Faros (de la farul de langa), care din nou a fost “God sent” – dupa atata soare si deshidratare, am avut parte de o masa excelenta si mult, mult suc natural de portocale :).

Urmatorul stop a fost intr-un sat oarecare la o mica fabricuta de ulei de masline. Zakynthos este cu adevarat o insula a uleiului de masline. Cineva mi-a spus ca sunt peste 2 milioane de maslini pe insula si ca multi au varste de sute de ani. Pentru ca un maslin sa devina roditor ii trebuie cam 30 ani, asa ca maslinii sunt preluati din tata in fiu si ingrijiti de-a dreptul dumnezeieste … generatii intregi de tarani din Zakynthos au trait de pe urma acestor arbori. Evident, peste tot au fost si prese de ulei de masline, banuiesc ca orice sat avea una, multe s-au inchis, au mai ramas cateva care sunt deschise pentru turisti – vara nu este sezonul de culegere a maslinelor, asa ca producatorii se transforma in magazine care ofera niste informatii (cu tot cu filmulete puse pe un ecran de televizor) despre cum se transforma maslinele in ulei… Si evident, poti sa cumperi uleiul de masline al casei, dar nu numai – se mai vand si produse traditionale din zona – de la vin de casa si miere la tot soiul de dulciuri. Ce e interesant, producatorii la care am oprit aveau ulei de masline la care au adaugat diverse arome – cum ar fi de portocala, asa ca am luat unul de incercare (la ora la care scriu, nu l-am incercat ;)). Mai erau disponibile si uleiul cu aroma de lamai, usturoi si chilli. Sa nu uit cum se cheama – Elies Olive Press din satul … Elies

Urmatorul punct pe agenda a fost sa merg in locul de deasupra plajei Navagio acolo unde se fac pozele alea care atrag zilioane de like-uri. Sfatul primit de la hotel a fost sa ma duc in jurul orei 17:00 ca atunci bate soarele cel mai bine, dar, dupa cum banuiti nu am fost singurul care am primit acest sfat. Asa ca dupa am descins intr-o parcare (cu magazinase cu suveniruri, si vreo doua cafenele), am descoperit ca locul respectiv este de fapt un soi de “balconas” facut din metal, deasupra haului… iar pentru a face o poza, se statea la o coada (civilizata de altfel) unde conform calculelor mele, se astepta cel putin 45 minute …. Asa ca am renuntat. Am ridicat drona si am facut cateva poze plajei acum pustii.

Un alt punct de panorama e un pic mai incolo, pe o stanca, probabil la vreo 15 – 30 minute de mers pe jos (banuiesc ca si acolo se sta la coada pentru pozitia magica), dar cum eram incaltat in niste sandale in care nu aveam incredere sa o iau la picior si sa fac trekking, am renuntat. Poate voi mai ajunge candva in Zakynthos J. Dupa o oprire la manastirea Sf. Gheorghe, urmatoarea oprire a fost in satul Kampi. Kampi nu are nici o plaja, este sus pe muntele care domina coasta vestica, dar are un atu romantic – se pare ca cel mai frumos apus de soare este savurat de aici – de altfel o serie intreaga de cafenele au rasarit pe buza stancii de unde poti admira apusul … Am oprit la Sunset Michali’s Taverna atras si de numeroasele indicatoare care m-au luat in primire inca de pe drumul principal si nu am regretat … desi n-am prins apusul, privelistea este cu adevarat romantica …

A doua zi, am continuat programul maritim. De data asta am luat-o spre sud, mai precis pe peninsula sud-vestica si m-am dus glont spre Keri Beach. Keri Beach este probabil principalul loc de unde iti poti inchiria barci (cu sau fara “capitan”) pentru a explora tarmurile sudice si sud-vestice ale Zakynthosului. Exista un tip de barci care pot fi conduse de oricine fara permis special de skipper si te poti duce pe plaje inaccesibile decat de pe mare, sa descoperi o gramada de mici pesteri cum sunt cele din zona Blue Caves sau te strecori prin niste arcuri naturale extrem de spectaculoase. Sigur, poti sa-ti iei barca si cu skipper, daca nu vrei sa te complici cu condusul barcii.

Eu am luat o barca de la Big Blue, unul din operatorii din Plaja Keri – daca ma intrebati de preturi, exista un meniu intreg in functie de ce barca vrei si perioada din an, cel mai bine este sa arunci o privire aici, ai toate preturile – inchirierea cu ora, pe zi, cu capitan sau fara sau pentru un tur de 3 ore timp in care poti cobora pe plaja Maratonissi, descoperi arcurile si pesterile si sa vezi cel putin o broasca testoasa (in reclama celor de la Big Blue aparea ca daca inchiriezi o barca si nu vezi nici o testoasa te duc ei sa vezi una J). Eu am inchiriat Ranieri Shark 19 (190 euro intreaga barca) cu un skipper (eu il gratulam cu titlul de capitan) de origine albaneza… Tipul foarte simpatic si evident cunoscator a intrat prin toata vagaunile coastei, am trecut de mai multe ori prin arcurile naturale pentru fotografii J si am ajuns spre surprinderea mea hat, departe pana la Kampi (am vazut terasele “de apus de soare”). Sincer, este una dintre cele mai faine experiente din Zakynthos – sa stai lafait pe niste saltele in partea din fata a barcii, admirand aceste stanci absolut spectaculoase.

Evident, daca stii sa inoti (eu, nu), poti sa-i spui carmaciului sa opreasca undeva sa te scalzi. Planul a fost sa vizitam si sa vad ce era mai frumos si apoi sa oprim pe insula Maratonissi unde sa fac baie… Evident, am fost atras de faima insulei, de pozele spectaculoase (mai ales cele din aer) care imi aduceau aminte de Thailanda sau mai degraba de Palau, dar ca de obicei … la pomul laudat sa nu te duci cu sacul… pentru ca nu eram singurul care voiam sa opresc la Maratonissi. In primul rand, turistii pot folosi doar o mica parte din plaja – un culoar de-a lungul tarmului marii, pentru ca la vreo 5 metri de apa este o sfoara si anunturi ca mai incolo nu au voie decat broastele testoase. O sa va povestesc mai pe larg in episodul urmator cum sunt protejate broastele testoase in Zakynthos care este una din principalele insule unde acestea se inmultesc… si sa stiti ca masurile luate sunt chiar impresionante. Probabil daca as fi stiut care e treaba ( o vanzoleala generala, vase care veneau si plecau intr-o veselie, o plaja extrem de ingusta (da, nisipul era genial), as fi optat ca sa debarcam pe o plaja mai mica, ingusta, dar nepopulata din zona pesterilor. Dar asta e… omul invata.

Cum am spus, experientele pe mare in Zakynthos sunt de neuitat. Sunt probabil cele mai faine de pe insula. Da, pe Navagio e greu sa eviti aglomeratia (nu stiu, poate sa fi acolo la prima barca, dar probabil plaja este umbrita de stancile destul de inalte), dar daca iti inchiriezi o barca cu sau fara “capitan” din plaja Keri, va fi o experienta memorabila. Atentie – nu te hazarda sa accelerezi prea mult. Exista paza de coasta cu radar si nu sunt prea iertatori. Pe noi ne-a oprit si capitanul nostru a primit o amenda piperata. Nu stiu ce i-o fi zis patronul ca evident, amenda era pe numele companiei care inchiriaza barci., nu numai a lui. Ne indreptam in mare viteza spre rada unui alt mini-port de la nord de Keri unde am vazut, evident o testoasa… sa stiti ca sunt mari de tot, nu, nu la fel de mari ca cele din Gapalagos, dar sunt impresionante ! Si povestea lor merita cunoscuta. Dar despre asta, in episodul urmator :).

Nota

Am fost si am vizitat Zakynthos cu sprijinul Wizz Air, a Asociatiei Hotelierilor din Zakynthos, hotelului Alexandra Beach Resort si Margaris Rent-a-Car

Imagini Zakynthos

Culorile Marii Ionice

La doi pasi de Zakynthos se afla insula Kefalonia

Potamitis Brothers – pentru a merge la plaja Navagio

Vasul pentru Navagio

Aici este debarcaderul

Stancile astea albe fac marea albastru efervescent

Ne apropiem de Navagio

Celebra plaja

Pe plaja, vin vase de toate dimensiunile

Celebra epava

Singura umbra de pe plaja

O idee mai ampla – imagini din drona

La revedere, Navagio

Pentru Blue Caves, o barcuta mai mica

Sa aruncam un ochi sub mare

In drum spre Blue Caves

Inotand in Blue Caves

Apa chiar e albastra

Ai senzatia ca insula Kefalonia e la o aruncatura de bat

Hai sa vedem cum se face uleiul de masline

Degustare de ulei de masline

Nu am mai vazut ulei de masline cu diverse arome

La coada la selfie-uri

Cam lunga, asa ca am ridicat drona

Plaja cand e pustie

O alta panorama e posibila de pe aceasta stanca

Manastirea Sf. Gheorghe

Soarele se apropie de apus la Kampi

Coasta Marii Ionice la Kampi

Simpaticii de la Big Blue – de aici am inchiriat barca

Asta e

La drum pe marea verde-albastra inconjurat de stanci

Aceste arcuri naturale pur si simplu incredibile

Si aici sunt pesteri „albastre”

Am debarcat pe Maratonissi

Super aglomerata

Plaja disponibila este o fasie langa mare. In rest, e rezervat broastelor testoase

Ca sa se stie

Broaste testoase…

A iesit un pic sa ia aer

La revedere, Maratonissi