Voiam sa ma trezesc dis-de-dimineata in ultima zi “plina” de vizitare prin insulele ionice, mai precis prin Kefalonia, dar nu a fost sa fie. Grecia are uneori un efect somnifer, asa ca am adormit fara sa pun ceasul sa sune… Noroc ca ceasul biologic a dat totusi alarma, asa ca am prins micul dejun si imediat m-am pus la volan. Planul era sa descopar coasta vestica, mai precis cea nord-vestica, dar am fost atras pe drum de imaginea fascinanta a muntelui Ainos… cum fusesem dupa amiaza si fusese un pic de pacla, de apa care se transformase in vapori de la caldura si crease un pic de ceata, acum era dimineata si mult mai clar. Asa ca atunci cand am luat-o in directia Sami, al doilea port ca marime a insulei si am ajuns la intersectia cu drumul spre munte, am taiat-o la dreapta, inapoi spre varful Megas Soros. Si intr-adevar, atmosfera a fost mult mai clara si privelistea absolut naucitoare.

Dupa o perioada petrecuta in varf de munte, admirand intreaga Kefalonie, a trebuit sa o iau din loc. Ma presa ceasul. Urma sa vizitez pestera Melissani, iar toate sfaturile imi spuneau sa fiu acolo undeva intre orele 12 si 14:00. Pestera Melissani este o pestera a carui tavan s-a prabusit partial, iar soarele patrunde din plin si face ca apa lacului din pestera sa aibe o culoare speciala. Am urmat cumintel sfaturile, dar, evident, nu am fost singurul, asa ca in parcarea de la intrarea in pestera Melissani era ditamai codoiul. Dar se misca repede, asa ca nu cred ca am stat mai mult de 20 – 30 minute si am si ajuns la casa de bilete. Am avut si noroc.. la vreo 5 minute dupa mine, au aparut vreo 2-3 autocare, asa ca numarul celor de la coada a crescut semnificativ.

Pestera Melissani a fost o pestera care fusese folosita in antichitate ca un soi de templu pentru nimfe… religia greaca din Antichitate sustinea ca aici se aflau frumoasele nimfe, iar urme ale ofrandelor au fost descoperite de arheologi pe fundul lacului. Ce este interesant este ca dupa antichitate, pestera a fost uitata, accesul blocat si a fost regasita din intamplare prin 1950 sau 1951. Cutremurul din 1953 a facut-o cunoscuta pentru toata lumea deoarece a dus la prabusirea tavanului, iar superba culoare a apei lacului pana atunci subteran a iesit la iveala.

Pentru a vizita pestera Melissani, trebuie sa cobori pe niste scari, sa stai cuminte la coada si pe urma sa urci pe o barca cu un luntras care stie ca fiecare vrea poze cat mai frumoase. Dar in plus, toti par sa fie hatri … arunca cu un pic de apa de la unul la altul, dar fix cat sa nu stropeasca vreun turist, iar dupa ce a aflat ca pe barca suntem in majoritate romani (asa s-a intamplat), a inceput sa cante… “un elefant se legana pe o panza de paianjen”… si inca foarte bine ! Oare o avea un repertoriu pentru toate popoarele ? Cat despre apa, este cu adevarat incredibila – limpede ca cristalul, culori de-a dreptul halucinante, un peisaj de iti taie respiratia. Singura problema – mi-as fi dorit ca luntrasul sa fi stat mai mult, dar, deh, coada era lunga. De altfel cand am iesit la suprafata, nu mai era nimeni la coada. Secretul cu ora la care trebuie sa te duci il stiu toti :).

A doua pestera, de data asta cu tavanul intact se afla la cateva minute de mers cu masina, tot prin zona. Se numeste Drogarati  si a fost descoperita mai recent – acum 300 ani. Aici nu era cam nimeni, asa ca nu am stat la nici o coada si am coborat in pestera. Cineva imi spunea la un moment dat ca cele mai frumoase pesteri din lume sunt cele extrem de bine luminate – dupa ce am vizitat pesteri in Vietnam si China care sunt luminate ca la Disneyland, tind sa-i dau dreptate. Si la noi am vazut cateva pesteri foarte frumos luminate (sa ne gandim in primul rand la salina de la Turda care nici macar nu e pestera), asa ca cred ca omul are dreptate. Pliantele turistice spuneau ca Drogarati este una dintre cele mai frumoase pesteri din Grecia, dar nevizitand-o decat pe Drogarati, nu pot decat sa ma pronunt. Pestera nu este mare, este practic o camera imensa, dar minunat luminata … asa ca stalactitele, stalagmitele si diversele forme karstice sunt absolut stralucitoare ! O incantare, in plus si temperatura este incantatoare, fata de caldura de afara.

Am condus apoi de-a lungul coastei spre nord, spre Agia Effimia. Aici, coasta este destul de salbatica, iar plajele mici si extrem de stancoase. De altfel, putini turisti vin prin zona, dar culoarea apei este de un verde stralucitor, datorita stancilor albe. M-am oprit la Paradise Beach in Agia Effimia, dar datorita bolovanilor prea mari, am decis ca nu este exact locul unde mi-as dori sa intru in apa, asa ca am purces inapoi, taind insula in doua spre capitala Argostoli (sau Argostolion). Pozitia orasului este extrem de frumoasa si ferita, dar din pacate nu si de cutremure. Pe o peninsula inalta, pe o parte, avem Argostoli care se revarsa spre un golf aproape inchis, de cealalta parte, Lassi devenita statiune turistica. Este un oras mic, are doar 10,000 locuitori, dar prosper – dupa ce capitala s-a mutat din fortareata Sf. Gheorghe, aici pe malul ascuns la marii, comertul si belsugul au explodat … cum ziceam, Argostoli are un port perfect, ascuns atat de furturni, cat, pe vremuri, de pirati. Orasul de azi este nou, cel vechi a fost ras de pe fata pamantului de cutremurul din 1953, asa ca nu pot spune ca e vreo minune a arhitecturii. M-am plimbat un pic pe strada pietonala comerciala cu inghetata tare imbietoare si apoi am luat-o pe promenada de-a lungul apei. La un moment dat, era o zona plina cu terase fix pe malul apei, iar cei de la mese se stransesera sa vada o testoasa care venise probabil si ea la restaurant :). Am vazut-o si eu in toate frumusetea.

Sfarsitul excursiei a fost practic pe una din plajele de la Lassi. Orasul cu hoteluri, restaurante, magazine este destul de labartat si plin de verde, stabilimentele turistice nu se inghesuie pe malul marii sau de-a lungul soselei. Plajele sunt de nisip (perfecte pentru romani), dar destul de inguste… oricum marea majoritate sunt amenajate, desi exista niste mini-plaje, practic incastrate in niste stanci pe langa hotelul in care am stat, hotelul Lassi. Am lasat masina la agentie si spre marea mea uimire, nimeni nu s-a uitat la nimic … sa fi aparut vreo zgarietura, vreo busitura. Am dat cheile, am povestit un pic despre frumusetile Kefaloniei si asta a fost totul.

A doua zi dimineata, a trebuit sa ma trezesc inaintea tuturor. Pana si la receptie nu era nimeni. Vaporul meu pleca la 7:45. L-am intrebat pe Google, am gasit un numar de telefon de taxi si in 10 minute, masina era la intrarea in hotelul care dormea dus. Mi-a parut rau ca nu mi-am luat la revedere in mod formal, dar sper sa mai revin candva, cumva… Am ajuns in portul care deserveste doar un ferry, biletele se vindeau la o masa instalata la doi pasi de vapor (eu le cumparasem dus-intors din Zakynthos) si apoi am plecat spre cealalta insula unde ma astepta masina.

Ultimele ore de rasfat le-am petrecut la hotelul Kymothoe Elite, un hotel cu staif care ofera doar suites (unele cu jacuzzi chiar in balcon). Am mancat un pic, m-am balacit, deja era prima zi din valul de caldura care a lovit Grecia la sfaristul lunii iulie ce au dus la acele incendii de padure dezastruoase, asa ca m-am simtit minunat intre aer conditionat si piscina :). De la Kymothoe, am plecat direct la aeroport unde cursa Wizz Air aducea turisti noi. Avionul arhiplin la plecare ceea ce ma face sa cred ca si la anul Wizz-ul va reveni cu zboruri spre insulele grecesti si spre Zakynthos in mod special…

Cum ajungi in Kefalonia

Cum am zis, sunt uimit ca nu exista nici un zbor direct intre aceasta insula superba si Romania. Eu am zburat cu Wizz Air pana in Zakynthos si am trecut cu ferry boat-ul companiei Ionion Pelagos. Cu masina din Romania poti sa conduci pana in Lefkada si de acolo cu ferry, sau pana in portul Kilini in Peloponez si de acolo cu ferry.

Unde sa stai in Kefalonia

Cum va asteptati exista locuri de cazare pentru toti si peste tot, dar principalele concentrari turistice sunt la Lassi, pe coasta vestica langa capitala insulei, Argostoli si la Skala, pe coasta estica. Nu am fost la Skala, nu stiu cum arata, dar Lassi este relaxata, verde si putin aglomerata. O placere sa te plimbi si sa te asezi undeva intr-o gradina la un calamari sau un cocktail. Personal, am stat la Hotelul Lassi, un hotel excelent de 3 stele, aflat la doi pasi de Lassi, dar nu pe strada principala – in consecinta este foarte linistit, se aud doar cicadele. Camera si mai ales terasa extrem de mari, exista si o piscina in spatele hotelului pe care din pacate nu am incercat-o. Micul dejun bogat cu de toate, iar personalul zici ca stai la prieteni.

Cum te misti prin insula

Nu stiu cum stau kefalonienii cu transportul in comun, dar evident, ideal este sa ai o masina. Vei gasi numeroase companii de inchiriat masini, imensa majoritate locale (or fi si cele internationale in aeroport), eu am luat o Kia Picanto de la CBR Rent-a-Car, o companie destul de mare in Kefalonia – peste tot am vazut masini cu un auto-colant mare pe portiere. Nu am avut nici o problema, masina buna.

Ce am vizitat in Kefalonia – pe zile

Ziua 1 – am plecat la ora 9:45 din portul Agios Nikolaos din Zakynthos si am ajuns o ora si jumatate mai tarziu in Kefalonia unde m-a asteptat un taxi. Am mers la hotel sa imi las lucrurile si pentru un dus, iar apoi, cineva de la hotel m-a dus cu masina la sediul CBR Rent-a-Car sa-mi iau masina. Am plecat apoi spre cetatea Sf. Gheorghe, apoi am urcat pe muntele Ainos pana la varful Megas Soros (da, se poate cu masina, e un drum foarte bun), si in fine, seara m-a prins pe plaja Lourdas aflata pe coasta sudica (spre Zakynthos) a insulei. Am revenit apoi la hotel.

Ziua 2 – am plecat pe ruta paralela cu coasta vestica spre nord. M-am oprit pe drum printr-o groaza de locuri cu priveliste de vis, culminand cu plaja Myrtos. Am continuat apoi spre oraselul Fiskardo, m-am intors in Asos si pe drumul de intoarcere, am dat o tura pana la plaja Petani de pe peninsula Paliki. Dupa o scurta baie, am revenit la hotel

Ziua 3 – am plecat din nou pe varful Megas Soros pentru o panorama ceva mai clara. Am ajuns apoi la pestera Melissani, o pestera cu tavanul prabusit pe la ora 13:00, cum era recomandat si apoi la pestera Drogarati, aflata in apropiere l Am condus apoi de-a lungul coastei vestice pana la Agia Effimia si apoi am revenit spre hotel pentru a lua la picior si Argostoli, capitala fara prea multe valente turistice a insulei. Dupa ce am predate masina, am revenit la hotel pentru ultima noapte de somn scurt

Ziua 4 – am plecat cu noaptea in cap sa prind ferry boat-ul de Zakynthos care pleca la ora 7:45 din obscurul port Pessada. Drumul dureaza 1:30 ora pana in la fel de putin cunoscutul port Agios Nilkolaos din Zakynthos.

Nota

Am fost si am vizitat Kefalonia cu sprijinul Wizz Air cu care am zburat in insula invecinata Zakynthos, a hotelului Lassi si CBR Rent-a-Car .

Imagini Kefalonia

Micul dejun la hotel Lassi

Capitala insulei, Argostoli

Picanta pe drumuri de munte… de data asta pe muntele Ainos

Evident, nu am fost singur pe drumuri de munte

Pe vale un sat foarte ordonat

Coasta plina de golfulete ale Kefaloniei

Si interiorul plin de vegetatie al insulei

La coada la intrarea in pestera Melissani

Spre imbarcare

Cu barcutele acestea te plimbi pe lacul de clestar

Fara cuvinte

Tavanul care s-a prabusit la cutremur

Doamne, sunt niste culori…

Pestera Drogarati

Agia Effimia

Si a sa Paradise Beach

Oraselul Sami, al doilea ca marime in Kefalonia

In urmarire de broaste testoase in Argostoli

Uite una !

Streets of Argostoli

Cine n-ar putea-o iubi ?

Un pic de shopping nu strica

Una din plajele din Lassi

O statiune relaxata, cu mult spatiu verde si deloc ingramadita

Are si niste mini-plaje ascunse in stanca

Stapana hotelului 🙂

Ferry-ul de Zakynthos gata de plecare inainte de rasaritul soarelui

Casa de bilete ad-hoc

Hotel Kymotoe Elite – aici m-am balacit inainte de a pleca la avion

Una din suites – cu jacuzzi in balcon

Am avut de munca in Grecia. Prin zoom 🙂

La revedere Zakynthos, la revedere Kefalonia. Sper ca voi mai reveni 🙂

La revedere, Zakynthos !