Sibenik, Coasta Dalmata, Croatia

Cand ai niste super-orase turistice care atrag milioane precum Dubrovnik si Split, uneori te gandesti daca mai ai nevoie si de altceva pentru a-ti dezvolta turismul. Ei bine, Croatia a fost binecuvantata de venetieni cu un sirag intreg de orase istorice, absolut superbe care se intind pe coasta Marii Adriatice de la nord la sud (inclusiv si la sud de Croatia, in Muntenegru si chiar si in insulele ionice ale Greciei poti descoperi niste orase superbe construite de venetieni). Dar densitatea de orase istorice in zona croata este cu adevarat spectaculoasa – pe langa mega-starurile Dubrovnik si Split, poti gasi o groaza de orase istorice perfect pastrate (multe reconstruite de fapt datorita unor cutremure devastatoare) – Korcula, Trogir, Hvar, SIbenik, Zadar, Rijeka si evident, mega-cunoscuta Pula.

In cadrul excursiei, fiind limitat la o saptamana, nu am putut sa le vizitam pe toate – Croatia merita si o luna de explorare, nu am ajuns pe insule, in schimb, ne-am limitat la Trogir, Sibenik si Zadar. In Trogir mai fusesem cu 16 ani in urma, in celelalte, nu, era o premiera si pentru mine.

Trogir este un orasel mic, pe o limba de pamant, flancat de 2 canale – unul destul de ingust care face din Trogir o insula, altul clar mai lat. Dar Trogir cred ca este orasul perfect pentru instagrameri si fotografi – unghiuri interesante, strazi care nu sunt la fel de pline ca in Split sau Dubrovnik, flori care se catara discret pe colturi, turle care se ridica semet peste oras si mai ales panoramele de care ai parte – fie de pe cetatea care se afla la capatul promenadei de-a lungul canalului “lat” sau din turla catedralei.

Oriunde te uiti, gasesti arhitectura frumoasa, palmieri si din cand un ochi de mare. Am intrat pe una din portile cetatii si imediat, m-am “pierdut” pe micile stradute medievale, acum transformate in ulite turistice. Ma rog, sa te pierzi in Trogir e mult spus, orasul este destul de ingust, in schimb este destul de lat – dupa conformatia insulei. Povestea Trogirului este relativ similara cu cea a celorlalte orase de pe coasta – fondat de colonistii greci, a inregistrat o explozie de populatie atunci cand triburile de avari si de slavi au distrus orasul Salona (atacul devastator al avarilor si auxiliarilor slavi au dus la fondarea Splitului) si mii de refugiati vorbitori de limba latina s-au refugiat pe insule, inclusiv in Trogir. A devenit un oras-stat (ca si Dubrovnikul), dar dupa ce a fost vasal croatilor, bizantinilor si genovezilor, independenta Trogirului a disparut dupa ce Venetia a cucerit definitiv orasul-insula in 1420. Ma rog, nu chiar definitiv, dar o perioada de aproape 4 secole este importanta. Trogirul se mandreste cu faptul ca a fost primul avantpost european care a rezistat tatarilor. Dupa istorica batalie de pe raul Sajo din 1241 cand tatarii au spulberat definitiv si iremediabil avantul ungurilor de cucerire a Europei de Sud si Est, regele Bela al IV-lea a fugit si s-a baricadat in Trogir, urmarit de tatari. Tatarii insa nu puteau sa cucereasca orase sau insule puternic fortificate (cum era Trogirul) si nici nu stiau sa construiasca o flota – tatarii erau maestrii in lupta directa pe camp, avand o cavalerie usoara si extrem de mobila, asa ca Bela IV a scapat.

Acum, nu mai dau tatarii, dar dau turistii. Dar nu la fel de mult ca in alte parti. Odata ajuns in piata centrala a orasului unde se afla, evident, catedrala, dar si o loggie asa ca in multe orase italiene, am fost atras de un cor barbatesc care greu iti dadeai seama de unde vine, dar cumva plutea in aer. M-am lamurit repede – in loggie, se afla un cor de barbati imbracati in haine traditionale (foarte similare cu cele traditionale italiene) – corul urmeaza o traditie medievala a corurilor-fraternitati din jurul bisericilor italiene si dalmate. Stilul muzical de numeste “klapa” cu o structura homofonica si care redevine extrem de popular dupa o perioada de declin – astazi in Croatia sunt inclusiv festivaluri de klapa. Este o muzica interesanta, placuta, culta, o reverberatie in timp.

Evident, nu am putut rata ocazia de a descoperi panorama orasului – cum ziceam, exista doua puncte importante de panorama – din castelul care se afla la capatul orasului si din turla bisericii Sf. Laurentiu, o biserica in stil venetian aflata pe lista UNESCO. Privelistea de sus e de vis, mai ales intr-o zi senina. As fi dorit sa mai stau in Trogir, sa fi baut un suc de portocale la o terasa pe promenada, dar mai aveam de mers in ziua respectiva, asa ca am luat-o la drum spre …

Sibenik este un oras special pentru croati pentru ca spre deosebire de celelalte orase de pe coasta, fondate si construite de greci, iliri, romani, dalmatini sau venetieni, ei bine, Sibenik a fost fondat de croati. Mai precis de regele Petar Krasimir IV care evident, are o statuie in parcul din Sibenik, o statuie atat de urata incat daca regele ar invia, prima lui decizie ar fi logic sa ordone decapitarea sculptorului. La inceputurile statului croat (inainte de a fi inglobat in Ungaria), Sibenik a fost chiar capitala pentru o perioada scurta, asa ca mandria locala este mare. Fondat de croati sau nu, asta n-a contat prea mult pentru noua super-putere de la Adriatica, Venetia care a cucerit Sibenikul in 1412. Dar cucerirea nu a fost un lucru rau pentru oras, dimpotriva – venetienii au decis ca in Sibenik sa se afle organismul care sa se ocupe de taxarea comertului cu sare in intreaga Adriatica – aici vorbim de bani seriosi.

De asemenea, Sibenikul este legat si de prima mentionare a “morlacilor”, o comunitate de pastori romani care isi duceau veacul si turmele printre slavi, italieni si care pana la urma au fost asimilati de slavii majoritari (urmasii lor sunt astazi croati, sarbi si chiar si bosnieci musulmani).

Se vede ca Sibenik a fost un oras croat. Are un alt aer ca celelalte orase de pe coasta. Arhitectura venetiana este mai putin prezenta, iar faptul ca orasul vechi este cocotat pe un deal, ii da un alt vibe. In varful dealurilor din jur se afla cate o cetate de unde poti descoperi o panorama absolut superba, iar cetatea din oras (mai sunt vreo doisprezece pe dealurile inconjuratoare intr-un sistem de aparare greu de penetrat in perioada medievala si ulterioara) este folosita pentru numeroase evenimente culturale.

Sibenikul este la mare, asa ca evident, are o promenada-parc cu restaurante care se intind de-a lungul fostului zid de aparare dinspre mare, iar pe drumul spre cea mai apropiata plaja de orasul vechi (indiscutabil, este si cea mai plina), ai parte de panorama vechiului oras asa cum se vedea si acum sute de ani de marinarii care se apropiau de oras – cu cupole tronand peste cladirile orasului si multa, multa piatra – arhitectii din Sibenik au combinat maiastru stancile pe care este construit orasul cu zidurile locuintelor, bisericilor, palatelor.

Dar Sibenik nu este mandru doar pentru ca e croat si pentru arhitectura sa, ci si pentru un salt inainte tehnologic care a dus la o revolutie totala a stilului nostru de viata. Sibenikul este primul oras din lume care a folosit curentul electric alternativ. Centrala hidroelectrica din Sibenik a fost a doua din lume (prima a fost la cascada Niagara si a fost inaugurata cu doar 2 zile inaintea celei din SIbenik), dar a fost prima care a carei productie a fost folosita efectiv – Sibenik este primul oras din lume care a folosit curent electric alternativ pentru luminarea strazilor (exista o zona in orasul vechi care ar fi fost prima ulita din lume luminata electric). Evident, peste tot, aceasta performanta ii este atribuita celebrului si relativ controversatului Nikola Tesla pe care se bat doua tari – Nikola Tesla a fost sarb (nascut in Krajna Militara Sarba in actuala Croatie), tatal sau fiind preot ortodox sarb, iar mama sa fiica unui preot ortodox sarb din vechea Granita Militara, dar nascut in actuala Croatie. Dar in loc ca Nikola Tesla sa uneasca cele doua popoare care il considera “al lor” (sarb nascut si crescut in Croatia), este un subiect de controversa – “e al nostru, ba e al nostru”. Cert este ca Nikola Tesla a fost sarb nascut in Croatia, cu cetatenie austriaca (in vremea respectiva, Croatia era parte a Austriei, inclusiv Frontiera Militara Sarba) si mai apoi americana, fiind ingropat la Belgrad. Hodoronc tronc, in anii 90, ceva ziaristi au descoperit ca Nikola Tesla ar fi fost … roman. Hai sa fim seriosi, asa si Nelson Mandela, Papa Ioan Paul al II-lea, regele Rama IX si Einstein ar fi fost romani. Omul a fost sarb din Croatia pana la vreo 4-5 generatii inaintea lui, apoi urmele se pierd. O fi avand vreun stramos dalmatin, istro-roman, cuto-vlah, morlac sau geto-dac ? Tot ce e posibil. Dar asta nu il face roman pe un geniu al Umanitatii. Dar ce e cert, datorita lui, Sibenik a fost primul oras din liume care a folosit curentul electric alternativ, o adevarata Revolutie in istoria umanitatii.

Zadar, ultimul oras din seria celor trei pe care le-am vizitat are o poveste diferita. Dupa primul razboi mondial, Italia, una din puterile invingatoare si-a dorit intreaga Coasta Dalmata, bazandu-se pe drepturile fostului imperiu venetian. Dar, ghinion, Serbia era si ea o putere invingatoare, iar conditiile ingrozitoare traite de populatia si armata sarba in razboi crescusera gradul de simpatie la nivel global la niste cote greu de atins. In plus, miscarea de unificare a slavilor de sud era pe val – exista o efervescenta unificatoare peste tot prin Balcaniul de Vest slav – asa ca desi tehnic, Croatia era printre tarile invinse (Dalmatia fusese austriaca, iar Croatia maghiara pana in 1918), s-a trezit intre puterile invingatoare in urma unirii cu Serbia si Slovenia (macedonenii si bosniecii inca nu aparusera ca popoare distincte). In consecinta, Italia nu si-a satisfacut cererile de extindere serioasa pe coasta estica a Adriaticii – a obtinut peninsula Istria (pierduta in al doilea razboi cu exceptia orasului Trieste) si sustinea sa preia si orasele Rijeka (Fiume) si Zadar (Zara) cu regiunea alaturata inclusiv Sibenik datorita faptului ca aveau o populatie majoritar italiana plus majoritatea insulelor de pe coasta. Split si Dubrovnik, puternic croatizate nu au mai fost incluse in intelegerea de la Londra care a premers intrarea Italiei in razboi de partea Antantei.

La finalul razboiului, insa intelegerile au ramas in coada de peste, tratatul final din sistemul Versailles dand Zara (Zadar) Italiei si Rijeka devenind un oras-liber. In 1924, italienii si iugoslavii au cazut la pace si in consecinta si Rijeka (Fiume) a devenit italiana. Revenind la Zadar, inglobarea in Italia a fost o adevarata nenorocire. Din capitala Dalmatiei (Zadar fusese capitala Dalmatiei in perioada austriaca), Zadar s-a trezit o enclava inconjurata de Iugoslavia nu tocmai fericita cu deciziile conferintei de pace si o populatie de 20.000 oameni – croatii au plecat din oras). In larg, insulele apartineau Iugoslaviei si trebuia sa treci prin stramtori inguste sa iesi in Marea Adriatica. Ce a urmat ? O economie bazata pe contrabanda, inflorirea Mafiei, prabusirea economica. Pentru a sustine cumva orasul si datorita pozitiei strategice, Zara a devenit un port important al Flotei Militare a Italiei. Zara a iesit din incercuire in 1941 cand sub loviturile Germaniei, Iugoslavia s-a prabusit, iar Hitler a creat un stat-marioneta al Croatiei. Italia a solicitat Croatiei lui Ante Pavelic, “patriotul” lider al noii Croatii intreaga Coasta Dalmata, iar patriotul de la Zagreb a predat-o instantaneu – toata coasta de la Zadar (Zara) la Split (Spalato) a devenit italiana, cam toate insulele din Adriatica si o zona in jurul orasului Kotor din Muntenegru. Noua Dalmatie italiana numara 390.000 locuitori din care 280.000 erau croati si 90.000 sarbi. Italieni erau cam 5000.

Zara a devenit capitala Dalmatiei italiene si principalul ei port militar si comercial. Totul parea frumos si de bun augur. Dar dupa victoriile initiale ale Axei, alianta germano-italiana a inceput sa piarda pe toate fronturile si spre groaza tuturor, Zadar a ajuns in bataia avioanelor aliate care nu au ratat ocazia sa bombardeze orasul-fortareata. 80% din cladirile vechiului oras au pierit in flacari.

Zadarul “vechi” de azi e un mix de vechi cu nou. Spre deosebire de alte orase ex-iugoslave distruse in catastrofe naturale (cum ar fi Budva rasa de pe fata pamantului de cutremurul din 1979), Zadar si-a construit partial monumentele, iar centrul este un mix de blocuri si case noi si cladiri reconstruite. Evident, principala cladire este Catedrala orasului, Sfanta Anastasia, o tamaduitoare care s-a ocupat de exorcizari pe teritoriul de azi al Serbiei si a fost executata in perioada imparatului Diocletian. Catedrala a fost distrusa si refacuta de mai multe ori in istorie (ultima data in al doilea razboi mondial), asa ca este un mix de tot soiul de stiluri arhitecturale. La doi pasi de ea, se afla o biserica mai veche in stil bizantin numita Sf. Donat construita in Forul Roman din care au mai ramas cateva coloane fotogenice. Are si o clopotnita in care urca, asa ca nu am putut rata sa ma urc si in turn, evident, de unde poti admira panorama intregului oras, dar si al insulelor din jur.

Am incercat sa gasesc o barca pentru o tura pe insulele din jur, dar nu am gasit. Croatia lunii august se confrunta cu o invazie de turisti la care nu se asteptau, asa ca toate obiectivele turistice erau arhipline, hotelurile nu mai aveau camere de inchiriat, iar barcile erau greu de gasit. Pentru a achizitiona diverse tururi de jumatate de zi sau o zi, se gasesc tot soiul de tarabe in principalele locuri turistice ale orasului – am zis ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior, cand unul din cei de la tarabe gasise un vas disponibil, dar imediat a venit stirea dezamagitoare – capitanul era beat si nu putea conduce. Era ora pranzului :).

Asa ca in consecinta, am avut parte de o zi linistita, luand la pas colturile mai vechi, mai noi si mai reconstruite ale orasului. Intr-un oras unde multe cladiri vechi au fost distruse, autoritatile se gandesc la obiective turistice noi – asa ca probabil cele mai faimoase obiective turistice din oras sunt construite recent, mai precis Sea Organ (Orga Marii) si Salutation to Sun (Salutul Soarelui), terminate candva prin 2005 – 2010. Orga Marii este o lucrare interesanta – una din putinele din lume. Diverse tuburi ca de orga sunt incastrate fix pe malul marii sub niste trepte de marmura, iar valurile care lovesc intermitent instalatia genereaza un soi de muzica de multe ori similara cu cea a filmelor SF cand apar extraterestrii in scenariu. Daca te asezi si nu sunt puhoaie de oameni (am fost la apusul de soare care a fost sublim, dar erau si mase intregi de localnici si turisti), atmosfera este indiscutabil suprarealista. Poti incerca noaptea tarziu, vechiul Zadar nu e faimos pentru viata de noapte si probabil sunt putini turisti – iar spectacolul este evident non-stop.

Al doilea obiectiv turistic – Salutul Soarelui este o instalatie de placi de sticla si celulele foto-voltaice care incep sa lumineze fix dupa apusul soarelui. E la doi pasi de Orga Marii, si din nou, daca sunt putini turisti, iti aduce o experienta suprarealista. Si uite asa un oras mai putin dotat de stramosi (ma rog, o fi fost dotat, dar si-a pierdut zestrea arhitecturala) atrage turistii cu atractii noi. Unii nu se bazeaza doar pe stramosi si natura sa aduca turistii…

Cum ziceam, Croatia nu are doar orase super-staruri turistice. Are o gramada de orase istorice intr-o succesiune spectaculoasa de-a lungul Coastei Adriatice, o coasta prospera, plina de negustori intreprinzatori care au lasat in urma lor orase splendide. Si care acum atrag bogatie prin turism. Preturile nu sunt mici, dar locurile sunt pur si simplu fascinante.

Nota

Am fost pe Coasta Dalmata impreuna cu un grup in parteneriat cu agentia Karpaten care a operat vara aceasta zboruri charter directe intre Bucuresti si Dubrovnik.

Imagini Coasta Dalmata – Trogir, Sibenik, Zadar 

Canalul acesta face din Trogir o insula 🙂

Welcome to Trogir

Cu ghida din Trogir

Stradutele din Trogir

Trupa de muzica traditionala corala

Pe promenada Trogirului

La capatul ei, ditamai cetatea !

Ce-ar fi sa ma urc in turla ? Buna idee 🙂

Cam asa se vede orasul de sus

Statuia fondatorului orasului Sibenik

Incotro ?

Stradutele din Sibenik

Cam asa arata leii croati 🙂

Sibenik, orasul cocotat pe deal

Urme ale vechiului zid de aparare

Zastava, masina iugoslava. Seamana cu un Fiat ? Ati ghicit de unde au luat licenta 🙂

Intrarea in cetatea care domina centrul

Aici au loc spectacole

De jur imprejurul orasului, se afla o duzina de cetati

Orasul vechi vazut din cetate

Catedrala din Sibenik

La pas, prin centru

Biserica Sf. Donat din Zadar, aflata in vechiul For Roman

Poarta de intrare in oras

Strada principala din Zadar

Stradutele marginase nu arata la fel de perfect 🙂

Croatii sunt mari bautori de vin

Nu am putut sa ratez ocazia de a ma urca in turn

Cam asa se vede Zadarul din turn

Si din drona 🙂

In larg… acele insule erau iugoslave cand orasul era italian

Orga marii

Si un apus de soare de neuitat

Salutul Soarelui

Zadarul vechi pozat din drona

Langa Salutul Soarelui (cercul acela albastru) se afla Orga Marii (acolo unde sunt adunati oamenii)