Casa Darvas – La Roche, Muzeul Art Nouveau, Oradea

Este una din regulile de baza pentru destinatiile care isi doresc sa creasca, sa atraga cat mai multi vizitatori, sa genereze cat mai multi bani pentru comunitatea locala ca nu trebuie sa se bazeze doar pe ce le-a lasat natura si stramosii pentru a atrage vizitatori. Evident, exista unele destinatii care au mai mult noroc – atat de natura, cat si de harnicia si gustul artistic al stramosilor, dar si acelea au o limita, trebuie intotdeauna sa aduci ceva nou pentru ca cei care te-au vizitat mai demult sa revina sau sa atragi vizitatori noi – trebuie sa investesti in noi atractii, in evenimente, in renovari, in tot soiul de activitati. Si probabil cel mai bun exemplu din Romania este orasul Oradea, un no name in turismul romanesc pana mai acum 10 ani si acum una dintre destinatiile turistice care cresc cel mai repede si cel mai frumos.

Am ajuns prima oara in Oradea acum vreo 10 ani. Habar n-aveam ca Oradea are atatea cladiri Art Nouveau – citisem eu intr-o revista TAROM ca ar fi intrat in reteaua Art Nouveau, dar prima mea reactie a fost “ma lasi… Oradea si Art Nouveau”. Nu fusesem niciodata in Oradea pana atunci, dar fusesem de multe ori la Timisoara si odata si la Arad si ziceam ca o fi la fel – sunt cladiri Art Nouveau, dar una aici si alta mai incolo. Ei bine, cand am ajuns la Oradea cum ziceam, acum 10 ani, am ramas cu gura cascata – nu era o cladire Art Nouveau aici si una mai incolo – era un ditamai orasul Art Nouveau. Erau literalmente sute de cladiri Art Nouveau, practic tot centrul, chiar si prin niste cartiere, e adevarat, mai vechi. E drept, lasate de izbeliste, prafuite, cu ultima vopsea data pe vremea Regelui Ferdinand, dar erau o gramada de cladiri Art Nouveau – ce potential urias aici, chiar ma gandeam ce pacat ar fi fost ca si  Oradea sa fie la fel ca multe alte locuri “nascut talent si mort speranta”.

Ei bine, nu a fost cazul, Oradea este unul din povestile de success ale Romaniei post-revolutionare. Am mai ajuns si in 2017 si in 2020 (practic prima calatorie dupa ce am iesit din lockdown a fost sa vizitez Oradea) si absolut de fiecare data am fost uimit de cat de mult evolua orasul – de fiecare data, vedeam o gramada de cladiri vechi refacute, noi atractii deschise – in special Aquaparkul care pana la deschiderea Thermelor de langa Bucuresti era de departe cel mai frumos din tara), noi muzee, noi atractii, noi evenimente, noi parcari, noi pasaje si o organizare stradala “ca afara”. De fiecare data, a trebuit sa alerg zile in sir sa vad ce a mai aparut ceva nou. Si plecam cu ideea ca oricum nu am vazut totul.

Ei bine, acum, in ianuarie am ajuns din nou la Oradea, iata cam la un an si jumatate dupa ultima tura. Nu am avut prea mult timp la dispozitie, am mers si cu alte treburi decat sa vizitez Oradea (evident, dintotdeauna, chiar si in perioadele mele corporatiste “furam” un pic de timp pentru a descoperi orasele in care mergeam in delegatie – Sarajevo, Timisoara, Belgrad, Bruxelles, Moscova si multe altele), dar acum avand timp limitat, m-am decis sa ma limitez doar la acele lucruri care s-au deschis in ultimele 18 luni – de cand nu am mai fost in Oradea. Sigur, as fi dorit sa mai revad strada pietonala, sa ma arunc in Nymphae, in aquapark si altele, dar vorba aceea “atata s-a putut” :). Pentru ca pandemie, nepandemie, Oradea a continuat sa construiasca, sa renoveze, sa deschida, sa investeasca in viitor cand vor veni mai multi turisti.

Asa ca hai sa va zic ce am vazut nou in Oradea.

Muzeul Art Nouveau – casa Darvas La Roche – intr-un oras care este practic un oras Art Nouveau, cu sute de cladiri (din ce in ce mai multe complet renovate), practic e musai sa existe si un muzeu Art Nouveau. Pentru ca daca te plimbi prin oras si vezi atat de multe fatade, parca ai vrea sa vezi si cum arata un interior din epoca respectiva. Arhitectura Art Nouveau a aparut in Anglia in secolul XIX, a trecut Canalul Manecii in Franta si de acolo s-a propagat in toata Europa – orase diverse ca Barcelona, Riga, Oradea, Viena sau Praga se lauda cu cladirile lor Art Nouveau. Stilul a devenit extrem de popular mai ales in vechiul imperiu al habsburgilor, in Europa Centrala intre 1890 si 1910. Si fix in acea perioada, Oradea a trecut printr-o perioada extrem de prospera, determinata de comerciantii evrei care au investit o parte importanta din profituri in cladiri … cum altfel decat in stil Art Nouveau cum dicta moda.

Casa Darvas – La Roche a fost construita intre 1909 si 1912 de catre fratii Vago pentru omul de afaceri local de origine evreiasca Darvas si asociatul sau elvetian La Roche (de unde si numele) care au pus la punct o exploatare a lemnului din muntii Bihorului. In anii 30, a fost vanduta familiei Simon (tot evrei) care au fost deportati in lagare de concentrare de catre administratia maghiara (Oradea a fost sub ocupatie ungureasca intre 1940 si 1944 in urma Diktatului de la Viena). Oradea a cazut mai apoi din lac in put – de la hortysti la comunisti. Supravietuitorii familiei Simon s-au mutat in cateva camere, iar restul a devenit club sportiv – ani de zile, minunata cladire a fost sediul echipei de fotbal FC Bihor care mai ales in anii 80 a jucat si prin Divizia A (indiscutabil, aveau cel mai tare sediu a unei echipe de Divizia A). Echipa a fost evacuata in ultimul deceniu si cladirea-patrimoniu a fost achizitionata de primarie pentru a o transforma in muzeu.

Interiorul de astazi reda cat se poate de veridic interiorul unei vile Art Nouveau din Belle Epoque. Nu au ramas foarte multe lucruri originale, dar muzeografii s-au chinuit cu ajutorul a numerosi anticari din tara si strainatate sa achizitioneze mobile originale de epoca, sa refaca diversele camere – nu este un muzeu standard, este o casa reala, parca teleportata de acum 110 ani – poti descoperi cum arata o bucatarie sau o baie din acele vremuri, iar fiecare camera si-a regasit functionalitatile de atunci – camera in care se intalneau barbatii (care fumau ca turcii), camera in care se intalneau femeile,camera servitoarei, terase cu vederea spre una din marile sinagogi ale orasului (aflata fix peste Crisul Repede si care a fost refacuta si ea si transformata intr-un centru cultural). Culorile sunt puternice, iar vitraliile (unele sunt chiar originale) aduc o patina a timpului in vila-muzeu. Dar in aceasta lume de inceput de secol XX s-a introdus cu gratie si tehnologia – vei vedea si ecrane de unde poti sa afli ce mai poti vedea in Oradea. Si cum v-am spus, se pot vedea multe. Dar mai ales, nu rata proiectiile spectaculoase care se desfasoara intr-o camera speciala. Nu uita sa intrebi la bilete cum pot fi vazute ca merita !

Sa nu ratati si expozitiile temporare. Acum este o expozitie dintr-o colectie particulara de gravuri cu opere ale marelui Francisco de Goya, iar pentru pasionatii de automobile o expozitie de miniaturi de automobile (in vremea copilariei mele se numeau “masinute de fier”). Cel putin acum exista de asemenea si o expozitie de moda din perioada respectiva sau de extrase din ziarele vremii – atat in romana, cat si in maghiara.

Mai multe informatii aici –> Muzeul Art Nouveau 

Muzeul Francmasoneriei

Intr-o tara care exista datorita francmasoneriei (Unirea Principatelor a fost infaptuita in exclusivitate de francmasoni – Cuza, Kogalniceanu, Alecsandri, Rosetti, Bratienii, cu sprijinul total al fratelui Napoleon III, imparat al francezilor), subiectul este tabu. Asa ca mi s-a parut un curaj destul de mare ca Oradea sa deschida un muzeu al francmasoneriei. Este un muzeu unic in Romania si probabil si in Europa de Sud Est, un muzeu original care merita vizitat.

Casa aleasa este o casa care a avut evident de-a face cu francmasoneria – aici a fost sediul lojei francmasone a Oradei din care faceau parte reprezentanti ai micilor si marilor antreprenori ai orasului, intelectuali si autoritati. Era subordonata Marii Loje de la Budapesta. Dupa primul razboi mondial, cladirea nu a mai adapostit nici o loja masonica – a trecut de la societate filantropica de ajutorare a mamei si copilului la spital, camin, cresa, apoi folosita de armata sau jandermerie pana cand intr-un final a devenit sediul Vamii dupa Revolutie. Desi a fost construita in epoca de glorie a Art Nouveau, cladirea nu a urmat moda si este construita ca un fel de neo-templu grecesc fara ferestre la intrare si cu numeroase elemente masonice – glob, sfincsi, triunghiuri.

Nu pot sa spun ca stiu prea multe despre francmasonerie si din pacate nu am avut un ghid la dispozitie, dar obligatoriu cand revin la Oradea, poate prind un ghid sa inteleg mai multe, In cladire se afla o sala ampla plina de documente provenite atat de la lojele maghiare din Ardeal, cat si de la lojele romane din Vechiul Regat – din cate inteleg multe materiale au fost donate de Marea Loja Nationala a Romaniei – steaguri, poze, insemne, uniforme, dar si obligatiuni si dovezi de imprumuturi intre diversi oameni de afaceri membrii ai lojelor. Mai poti vizita de asemenea si biroul Marelui Maestru cu un aer de epoca, dar si o camera de meditatii unde se afla un citat un pic straniu “Daca sufletul tau a simtit frica NU merge mai departe. Daca curiozitatea te-a adus aici, PLEACA”. Jur ca nu inteleg nimic.

Cea mai frumoasa sala de departe este sala pasilor pierduti – arata ca un soi de judecatorie complet albastra, dar indiscutabil, nu a fost asa ceva. Sa fi fost o sala a ritualului ? Sincer, nu stiu, dar sper sa revin si sa inteleg mai multe. Pentru ca mi se pare fascinanta povestea si ritualurile unei societati care nu este secreta, dar este discreta.

Mai multe informatii aici –-> Muzeul Francmasoneriei

Palatul Baroc al Episcopiei Romano-Catolice

Undeva la nord de centrul Oradei se afla un complex masiv al Episcopiei Romano-Catolice a Oradei. Oradea are un loc important in istoria catolicismului maghiar. Orasul a fost fondat de regele Ungariei Ladislau cel Sfant care in timp ce vana prin zona i-a aparut Sf. Maria in vis care i-a ordonat sa construiasca o manastire. A construit-o, iar in jurul manastirii a aparut orasul. Dupa moartea sa, Ladislau a fost ingropat in manastirea care a ctitorit-o, dar mormantul a fost pierdut dupa marea invazie tatara din 1241 care a pulverizat orasul si manastirea. Cetatea Oradei a trecut o perioada de timp si sub ocupatie otomana, dar dupa cucerirea habsburgilor, acestia au reintrodus in forta catolicismul incercand sa-I convinga pe ungurii protestanti sa revina la catolicism, iar pe romanii ortodocsi sa treaca la nou creata religie greco-catolica. Tinand cont ca Oradea este legata de unul din sfintii regi ai Ungariei (Ladislau este considerat al doilea ca importanta dupa Sf. Stefan care s-a convertit la catolicism) si manastirea a jucat un rol extrem de important in crestinarea regiunii care continua la 100 de ani dupa Sf. Stefan sa fie un bastion al paganismului. Ei bine, dupa revenirea habsburgilor pentru a re-catoliciza zona, s-au facut investitii enorme – printre care si catedrala Sf. Maria si imensul Palat Baroc, rezidenta episcopului catolic al Oradei.

Tot complexul a fost construit in primele decenii de dominatie habsburgica, in secolul XVIII in stil baroc, un stil atat de iubit de habsburgii austrieci. A fost resedinta episcopilor romano-catolici de Oradea pana imediat dupa preluarea puterii de comunisti care au cazat aici aproape 1000 refugiati greci, victime ale razboiului civil din Grecia care au venit aici “cu catel, cu purcel” – celebra expresie nu este departe de realitate – refugiatii greci au venit la Oradea cu magarii si caprele lor carora le-a gasit un loc prin Palatul Baroc. Vechiul palat a fost afectat de acesti refugiati, dar totusi a fost restaurat in anii 60 pentru a gazdui Muzeul Tarii Crisurilor. Dupa o lunga batalie juridica, palatul a fost returnat Bisericii Catolice acum vreo 15 ani, iar Muzeul Tarii Crisurilor s-a mutat intr-o alta cladire impresionanta a orasului, fosta garnizoana Oradea.

Trebuie spus ca cladirea este mult prea mare pentru episcopia Oradei. Asta o stiu si cei de la episcopie, asa ca, incet, incet, cladirea devine mai degraba un muzeu si un spatiu pentru actiuni culturale decat administratia bisericii si locuinta episcopului. De altfel, camerele private ale episcopului vor fi in curand deschise publicului pentru ca acesta se va muta in alte camere din cladire, dar ceva mai mici. Palatul Baroc are nu mai putin de 100 camere (dintre care unele cu adevarat monumentale) si 365 ferestre.

Muzeul este unul dintre cele mai frumoase muzee de arta religioasa pe care le-am vazut. De-a lungul secolelor si datorita pelerinajelor Sfantul Ladislau, biserica catolica a fost foarte bogata, iar episcopii erau niste priceputi colectionari de arta. Surprinzator, dar se gasesc niste opera deosebite semnate in general de maestrii italieni. De altfel, episcopii erau mari fani arta italiana (deh, acolo e Roma), asa ca exista Sali intregi pictate de zici ca te afli undeva prin Toscana, nu prin Bihor.

Una dintre cele mai interesante locuri din muzeu este culoarul unde se afla portretele tuturor episcopilor din Oradea de prin secolele XI – XII pana astazi. Evident, portretele primilor episcopi sunt fanteziste, asa cum si-a imaginat pictorul, dar incepand cu perioada habsburgica, apar portretele reale ale episcopilor. Un alt grup important de portrete sunt dedicate asa-numitilor canonici. Canonicii (care exista si in cazul bisericii greco-catolice) erau elita intelectuala a comunitatii – oameni de stiinta, profesori, carturari care functionau ca un soi de consiliu de administratie sau de consultanta – sprijineau viata bisericii fara sa fie insa preoti – era o situatie win-win: intrarea in randul canonicilor era o reusita deosebita dorita de orice intelectual, iar biserica aducea pe langa ea cele mai luminate minti din comunitate – pe lista de canonici ai Bisericii Catolice din Oradea se afla oameni care si-au pus o amprenta deosebita asupra dezvoltarii intelectuale ale Ungariei si Transilvaniei.

Am vizitat de asemenea si camerele in care se cazau imparatii Austriei cand veneau la Oradea (atat Franz Iosif, cat si imparateasa Sisi au fost la Oradea si au fost cazati in Palatul Baroc). Dar de departe, cele mai spectaculoase exponate din muzeu sunt obiectele folosite la slujbe si vestmintele clericilor – sunt absolut spectaculoase – aur, argint, batute cu o gramada de pietre pretioase. Foarte interesant mi s-a parut si ultimul exponat vazut – un altar mobil folosit de preotii militari din primul razboi mondial – care continea tot ce era necesar unei slujbe si putea fi montat repede oriunde – pe campul de lupta, in tabara, pe campie sau in varf de munte. Oh si experienta Muzeului a fost cu adevarat speciala pentru ca l-am avut drept ghid pe Attila Lakatos Balla, un istoric capabil nu numai sa-ti descrie evenimentele istorice, ci sa si iti creeze atmosfera timpului, un lucru rar pentru un istoric, trebuie s-o spun.

Sunt destul de multe evenimente culturale gazduite de Palatul Baroc, multa muzica culta, dar si alte evenimente. Exista si un centru de vizitatori in plina organizare (va avea de toate – inclusiv magazin de suveniruri si o cafenea – in acest moment, si datorita pandemiei, cafeneaua este inlocuita de diverse automate). Cum ziceam, incet, incet se vor mai deschide si alte camere, inclusiv rezidenta episcopului, iar terminarea pandemiei va duce desigur la organizarea de mai multe evenimente – gradina din jurul Palatului Baroc si a Catedralei este pur si simplu fabuloasa ! Am vazut-o data trecuta, din pacate, data asta n-am prea avut timp, dar mi-o aduc aminte ca o minune.

Pentru mai multe informatii si calendarul de evenimente, uitati-va aici ––> https://varad.org/ro/

Am plecat din Oradea cu gandul la revenire. Cu gandul ca sunt sigur ca pana la revenirea mea in Oradea, va mai aparea ceva nou – o atractie, un muzeu, o parcare, un pod. Anul acesta, Oradea se pregateste de un eveniment major – Battle of the Nations, un eveniment in care mii de iubitori de istorie din toate colturile lumii se reunesc pentru a reface vechile turniruri si batalii istorice – asa-numitul reenactment, dar Battle of the Nations inteleg ca este cel mai mare eveniment global de aceasta natura. O sa va dau de veste cand se anunta mai multe, de organizat, va fi la vara, la inceput de iunie !

Am vizitat Oradea cu sprijinul Asociatiei Pentru Promovare Turismului in Oradea si Regiune (APTOR), al Fundatiei pentru Protejarea Monumentelor Istorice din Judetul Bihor si a Episcopiei de Oradea a Bisericii Romano-Catolice  carora le multumesc, personal Alinei, Angelei si lui Attila (numai de “A” am avut parte in Oradea :))

Imagini Oradea

Muzeul Art Nouveau – Casa Darvas – La Roche

Frumoasa fatada a Muzeului

O calatorie la inceputul secolului XX

Bucataria – simpla, dar eleganta

Dormitorul

Vitralii mestesugite

Sala domnilor

Expozitii temporare – gravuri de Goya

Moda in La Belle Epoque

Colectie de masinute de fier

Din presa vremii (wow, se facea Dreher la Oradea !)

Proiectii – foarte faine

Cu gazdele mele – Angela si Alina !

Muzeul Francmasoneriei

Fatada ca de templu roman

Sala mare a Muzeului

Masonii se ajutau intre ei – inclusiv cu imprumuturi

Lista unora dintre francmasonii romani (chiar m-a surprins ca a fost si generalul Traian Mosoiu)

Fauritorii Romaniei (ma rog, mai putin Sadoveanu)

Diverse exponate

Jur ca nu stiu ce a vrut sa zica poetul

Biroul Marelui Maestru

Sala Pasilor Pierduti

Zodiacul francmason

Palatul Baroc

Maretul Palat Baroc

Din pinacoteca Episcopiei

O atmosfera atat de italieneasca la Oradea …

Episcopi si canonici pe culoarele palatului

Una din picturi – evrei rugandu-se la vitelul de aur cat timp Moise era ocupat sa primeasca tablitele legii

Alte opere de arta religioasa – unele impresionante

Straie ale preotimii catolice

Unele culori sunt pe trend

Altarul mobil de razboi

Impreuna cu Episcopul Romano-Catolic de Oradea, PS Laszlo Bocskei si extraordinarul meu ghid, Atilla